Elefantul te lasă să-l mângâi. Puricele nu.

citat din Contele de Lautreamont
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti mai frumos decât noaptea, răspunde-mi, tu, ocean, vrei să-mi fii frate?

citat clasic din Contele de Lautreamont
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea familie universală a oamenilor este o utopie demnă de logica cea mai mediocră.

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pământul ar fi acoperit de păduchi, ca malul mării de fire de nisip, stirpea umană ar fi nimicită, pradă unor înfiorătoare dureri. O, ce privelişte! Iar eu, cu aripi de înger, neclintit în văzduh, s-o contemplu!...

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul al doilea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să făureşti maşinal creierul unei poveşti somnifere, n-ajunge să diseci nerozii şi să-mpodobeşti foarte, cu repetate doze, sprinteneala minţii cititorului, în aşa fel încât simţurile înţelegerii să-i fie paralizate pe tot restul vieţii, prin legea fără de greş a oboselii; mai trebuie, în afară de asta, printr-un potrivit fluid magnetic, să-l pui cu iscusinţă în imposibilitatea somnambulică de a se mişca, silindu-l să-şi înece de-ntunecime ochiul, împotriva propriei firi, la aţintirea ochilor tăi.

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul al şaselea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare ţară, sunt feluriţi zei, ici, crocodilul, dincolo, vânzătoarea de dragoste; însă, când e vorba de păduche, la acest nume sacru, sărutând pretutindeni deopotrivă lanţurile sclaviei lor, noroadele toate îngenunchează împreună pe augustele trepte ale templului, la tronul idolului pocit şi sângeros. Neamul care n-ar asculta de propriile sale instincte de târâre şi ar da semne de revoltă, acel neam ar dispărea mai curând sau mai târziu de pe faţa pământului, ca o frunză de toamnă, nimicit de răzbunarea neînduplecatului zeu.

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul al doilea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este ca elefantul. Îţi place să-l priveşti, dar nu ai vrea să ai unul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt unii care scriu spre a capta aplauzele oamenilor, cu ajutorul a nobile însuşiri ale inimii pe care închipuirea le născoceşte sau pe care ei pot să le aivă... Eu mă slujesc de geniul meu spre a zugrăvi desfătarea cruzimii! Desfătări nu trecătoare, prefăcute, ci care au început cu omul şi vor sfârşi cu el. Oare geniul nu se poate uni cu cruzimea în hotărârile tainice ale Proniei? Sau, pentru că eşti crud, nu poţi avea, oare, geniu? Se va vedea dovada în cuvintele mele; nu ţine decât de voi să mă ascultaţi, dacă vă învoiţi...

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poker [Unde e elefantul?]

Distribuţie: Horaţiu Mălăele, Mircea Diaconu, Alexandru Bindea

secvenţă din Poker, regia Sergiu Nicolaescu, scenariu de Adrian Lustig (2010)
Adăugat de Alcibiade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apollinaire

Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viaţa de apoi?
Ţi-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoşteai legile nobleţii, precum Orfeu,
Tu ai iubit ţestoasa, calul, capra, şarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, şoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufniţa,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Aşa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii a mea...

fii a mea domniţă dragă,
fii a mea, nu întreba,
de te vreau o viaţă-ntreagă,
de mă vrei nu spune ba

te voi scrie între pagini,
versuri am să-ţi dăruiesc,
tu vei şti a mele patimi,
tu vei şti că te iubesc

fii a mea în noaptea asta,
lasă trupu-ţi să-l mângâi,
lasă mie clipa asta,
să îmi fie ca dintâi

te voi aşeza în gânduri,
îţi voi da un loc al tău,
îl voi lua printre mormânturi,
unde am să dorm şi eu

fii a mea şi niciodată,
n-am să spun, să povestesc,
voi fi mutul ce te iartă,
vei fi taina ce-o poftesc

te voi pune între stele,
toate care le-am iubit,
ai să străluceşti cu ele,
clipele ce le-am trăit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut un legământ cu prostituţia ca să strecor desfrâul în sânul familiilor. Îmi amintesc de noaptea care trecuse înaintea acestei legături de primejdie. Zării în faţa mea un mormânt. Auzii un licurici, mare cât o casă, care-mi spuse: "Am să-ţi fac lumină. Citeşte inscripţia. Nu din partea-mi vine această înaltă poruncă." O răsfirată lumină de culoarea sângelui, la a cărei înfăţişare fălcile îmi clănţăniră şi braţele îmi căzură neputincioase parcă, se împrăştie prin văzduhuri până-n zori. Mă sprijinii de un zid dărâmat, căci eram gata să mă prăbuşesc, şi citi: "Aici zace un adolescent care a murit bolnav de piept; ştiţi de ce. Nu vă rugaţi pentru el."

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul întâi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi casa

Scuipam în sus şi aşteptam
să nimeresc un elefant
în pantaloni scurţi cu bretele
cu ceas la trompă şi mărgele
în jurul unui briliant
pe care eu scuipam
scuipam
când îl ceream copil fiind
în mica mea copilărie
când îl ceream
la braţul meu legat de braţ
să fie
şi tot să fie
tot să fie
pe bătrâneţea mea
îi întindeam pe masă
cu cleştele-o felie
din ce aveam
din ce n-aveam
dar lasă...
Scuipam în sus
spre elefantul prins în plasă
de el râdeam
şi trist scuipam
în sus
să-l nimeresc
când el pleca
pleca scuipat de-acasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este vrednic de o inteligenţă mare şi simplă! cel mai mărunt fenomen al naturii, dacă poartă-n sine mister, va deveni, pentru înţelept, fagure pururi izvorâtor de gândire. Şi dacă oarecine vede un măgar mâncând o smochină sau o smochină mâncând un măgar (aceste două prilejuri nu te întâmpină prea des, decât doar în poezie), fiţi siguri că după ce va fi rămas vreo două sau trei minute pe gânduri, ca să ştie încotro să încline, va părăsi făgaşul virtuţii şi o să se apuce să râdă ca un cocoş! Ci încă nu-i cu totul şi cu totul dovedit că ei, cocoşii, ar deschide înadins clonţul să se scălâmbăie aşa cum obişnuieşte omul şi să se dedea la cine ştie ce chinuită strâmbătură.

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul al patrulea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrian Năstase, fost premier, condamnat de două ori la închisoare pentru corupţie, şi-a lăsat barbă în puşcărie, se pretinde un deţinut politic şi pozează ipocrit în contele de Monte Cristo, care a fost închis pe nedrept (pamflet)

Omule, decenţa-ţi cere
S-ai un lucru în vedere,
Ce ţi-l spun pe şleau, abrupt:
Contele n-a fost corupt.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (21 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te mângâi...

Te mângâi cu privirea,
Cu-a inimii simţire,
Scriind pe ghioceii
Din tâmplă doar iubire.

Te mângâi cu credinţa
Că vom iubi în veci
Descântecul de viaţă
Din tainice poteci!

Nu mai vărsa pe like-uri
O lacrimă de dor,
Eu nu iubesc pe alta,
Pe tine te ador!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitire plutind

Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
şi nu-i pasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puricele cât de mic, dar sare cât o căprioară.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială, între cele două limite extreme, ale literaturii tale, aşa cum o înţelegi tu, şi a mea, există un număr nesfârşit de trepte de mijloc şi n-ar fi greu să înmulţeşti subîmpărţirile; dar n-ar folosi la nimic, şi s-ar ivi primejdia de a da ceva îngust şi fals unei concepţii eminamente filozofice, care încetează de a mai fi raţională, îndată ce nu mai e înţeleasă cum a fost gândită, adică în amploare. Tu ştii să uneşti înflăcărarea cu lăuntrica răceală, cercetător de o fire închisă; în sfârşit, cât despre mine, te socotesc desăvârşit... Şi tu nu vrei să mă înţelegi! Dacă nu eşti prea sănătos, urmează-mi sfatul (cel mai bun pe care ţi l-am pregătit), şi du-te de fă o plimbare pe câmp. Jalnică despăgubire, ce spui? După ce vei fi luat aer, vino să mă vezi: simţurile îţi vor fi mai liniştite. Nu mai plânge; nu voiam să te mâhnesc. Nu-i aşa prietene, că, până la un anume punct, cânturile mele ţi-au câştigat încuviinţarea?

Contele de Lautreamont în Cânturile lui Maldoror
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur deget nu poate să prindă puricele.

proverbe indochinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

şperţar

Şperţarul – puricele societăţii.

definiţie aforistică de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!