An de an

An de an,
an de an,
bate vîntu-n grîu pe lan.
Spic de spic se ţine-n vînt.
Cine-i singur cade frînt.
Dar alături n-au nimic.
Toate te privesc şi zic:
Dar tu ai,
dar tu ai,
frate drag, un bob în spic?
Săptămîni,
săptămîni,
cearcă lupul pe la stîni.
Dă tîrcoale hăulind.
Ia să văd ce pot să prind.
Ba vrea oaie, ba vrea miel.
Nu le dă Emanuel.
Dar tu sai,
dar tu sai,
să pui pieptul lîngă El?

Ceas de ceas,
ceas de ceas,
n-au albinele popas.
Toate zboară şi zoresc,
în cămară toate cresc.
Numai mierea-n jurul lui.
Tu zoreşti?
Tu zoreşti?
Eşti albină sau ce eşti?

În curînd,
În curînd,
vom da seama rînd pe rînd.
— Tu păstor, tu ucenic,
unde-s boabele din spic?
Tu plugar, tu învăţat,
cîtă miere-ai adunat?
Ce-ai făcut,
ce-ai făcut
cu talantul ce ţi-am dat?

— Doamne sfînt,
Doamne sfînt,
n-am fost mare pe pămînt.
Tu, Stăpînul meu prea 'nalt,
mi-ai dat mie un talant.
Eu, prin grijuri şi nevoi,
ţi-am adus acuma doi...
— Aşa da!
Aşa da!
O cetate,-acum, e-a ta.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?

Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă? –
Viaţa-i scurtă, ziua-i lungă.
Alt loc vrea inima, tot altul
Nu ştiu de vrea mereu înaltul;
Departe însă ar pleca,
S-ar rupe chiar din sinea sa.
La pieptul drag de cade-n zbor,
Gaseşte-un cer odihnitor,
Vârtejul-viaţă-o zmulge-n larg
Şi-un singur loc i-e pururi drag;
Orice-a pierdut, orice-a râvnit,
Tot înşelată-i la sfârşit.

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În negura din jurul meu...

În negura din jurul meu,
Plutesc adesea numai eu,
Copac cu ramura de nea.
La tâmple am nămeţi de stea...
În suflet verile mi-au ars...
Pomada verbelor, în ceas
S-a scuturat şi mă întreb:
Sunt om, sunt pasăre sau cerb?
Sunt floare, stea, quasar sau râu?
Sunt lacrima în spic de grâu?
Pot fi din toate câte-un pic,
Ori poate nu pot fi nimic.
Sunt un atom! Clepsidra-i spartă
Eu sunt doar o pictură moartă,
O cifră în statistici cave
Mai insalubre, mai bolnave!
Cenuşa risipită-n zori
Apoi tăcere şi... ninsori,
Vaier şi clopote, mormânt.
Şi-atunci ce sunt?! Nimic nu sunt!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ceas

Ceas cu cuc, atârnător
Ceas pendulă, de decor
Ceas cu limbi, deci vorbitor
Davai ceas, că te omor!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

eu vin la zece cu
o faţă rece rece rece
întoarsă spre salata de ton
poate că tu o
să comanzi pui de făină compactă (?!) cu brânză
de vacă nervoasă cu pene -
un fel
de dinozaur dând lapte pulverizat
cu găleata-n jurasic
şi de aceea
grâul măcinat în sălbatic, genetic,
minte odată cu mine
spic cu spic cu spic in
sectă cu insectă cu
insectă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28

În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Faţa Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?

Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătuşa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?

Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veşnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?

Sînt eu un fiu născut din ceruri?
Sînt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?

Cînd sub păcat şi cînd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi doreşte,
ci vrea copii.

Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!

Şi-ai vrut atunci din suferinţă
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.

O, Doamne Sfînt, eu nu sînt vrednic
nici robul robilor să-Ţi fiu,
şi totuşi, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aştepţi ca fiu.

Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Şi totuşi, Tu aştepţi şi-n mine
Mireasa Ta.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPIC BĂTUT DE ARŞIŢELE VERII-N LANUL DES DE GRÂNE
Spic bătut de arşiţele verii-n lanul des de grâne
Din mirabilul tău snop se zămisleşte sfânta pâine,
Roagăte plugarule ca boabele întregi să crească,
Hrană să ne fie-n ziua cea de astăzi şi de mâine.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără odihnă

Prin nea, prin ceaţă,
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!

Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi uneşte,
Ce turburare
Nu zămisleşte!

Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu
Dragoste, tu!

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (nemulţumit): Tinerii de azi sunt frumoşi, dar fără minte. Le lipseşte simţul răspunderii... Spiritul de sacrificiu le e complet străin! Habar n-au ce înseamnă un regim de austeritate! (Bagă toţi banii în buzunarul de la piept). Ei cred că bugetul naţional e bufet suedez... Ia fiecare cât vrea! Fiecăruia, după nevoi!... Fiecăruia după tupeu!.. (Pauză). Tinerii noştri au o însă o mare calitate! (Tare). Sunt tineri! (Se uită la ceas). Doamne, ce târziu s-a făcut! Şi încă nu mi-am învăţat discursul...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne-ai adus

Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
şi un veştmînt curat.
Dar noi, ca mulţumire,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.

Spre veşnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
şi-n cer ne-ai dăruit:
şi inimă, şi nume,
şi Duh nemărginit.

Şi-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat şi cît?
... Doar patru răni de cuie
şi-o rană-n piept. Atît...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai patru?

- Eşti tu apă? 'ntreabă grâul.
- Du-te, vezi ce-ar zice râul!
Seara-l mint, furiş, cu pleoapa
că aş fi din neam cu apa.
Străiniu şi-atât de crudă
nu ai vrea ca să-mi fii rudă?
- În comun n-avem nimic;
doar singurătatea-n spic.
*
- Eşti tu aer, ca zefirul
care lunii leagă firul
prin umbrar de palmier?
- Doar de-mi suflu steaua-n cer
pentru semnul de mormânt.
*
- Nu cumva eşti de pământ?
- Tare-aş vrea somnul de glie
visurat de ciocârlie!
*
Toate mi-s, dar fără loc,
nici măcar propriul meu foc.
Cerc? Dar centru mi-i afară.
Cântul nu-s, da-I sunt vioară!

poezie de Dumitru Ichim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârta a treia

Cu o speranţă am rămas
Ajuns, acuma, la liman
Şi-aş vrea ca cel din urmă ceas
Să fie... ceas elveţian!

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
şi nici o clipă singur nu mă laşi.
Puterea Ta e taina ce mă ţine
din cei dintâi la cei din urmă paşi.
Tu nu laşi, nici nu mă uiţi vreodată.
Străbat cu Tine munţi înalţi şi lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
şi când Te bucuri, totdeauna ştiu.

Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranţă
ce nimeni altul nu mi-o poate da.

Au fost odată şiruri de păcate,
dar sângele salvării a spus: "NU".
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,
şi bine ştiu că le-ai uitat şi Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin şi vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.

Îţi mulţumesc că eşti cu mine-n lume,
Îţi mulţumesc că mă iubeşti mereu,
Îţi mulţumesc că Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... şi Tu eşti Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

Dai sănătăţii-ntâietate,
Eşti copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le ştii pe toate,
Dar nu poţi face mai nimic.

epigramă de Vasile Larco din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

Dai sănătăţii-ntâietate,
Eşti copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le ştii pe toate...
Dar nu poţi face mai nimic!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac, tic-tac

obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un ţărm, un val furios şi o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esenţă pură a durerii
la ultimul ceas

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul sângelui

De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-şi, prin veacuri, refrenul durut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...

Strămoşule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Şi glasul blestemului, mut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, nu mă atacaţi cu un ceas! Un ceas nu poate fi decât prea încet sau prea rapid. Nu îmi pot ghida viaţa după un ceas!

citat celebru din Jane Austen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Doamne! Mă uit la tine şi nu văd decât o scândură rece. O bucată de lemn afumat, asta eşti tu Doamne... Tu întorci întruna clepsidra! Ţie vremea mereu îţi curge!... Ce-ţi mai trebuie? Ţi-am făcut douăzeci de biserici! (Smulge icoana din cui şi se plimbă cu ea prin scenă, privind-o fix.) Sute de călugări cinstesc numele tău în mânăstirile mele! Îi plătesc să te laude pe tine, Doamne! În jurul tău, numai flori şi iubire! Ce mai vrei, Doamne! (Râde.) Poporul meu ţine toate posturile! Respectă fiecare zi de sărbătoare! (Arată spre corpul neînsufleţit al Mariei.) Femeia aceasta era a mea! În faţa ta ne-am unit destinele! De ce mi-ai luat-o?

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşule drag

Să-mi spui tu, drag iepuraş
Din grădină, ce poznaş
Ronţăie morcovi şi foi
De salată, pe la noi?

Urechiţă cel Frumos
Eşti aşa de curajos
Că o umbră dacă vezi
Fugi rapid în codrii verzi...

Aş dori să stai acum
Că e linişte pe drum
Iar din lanul dat în spic
Nu te-ameninţă nimic.

Eu aş vrea, măi Urechiţă,
Să te mângâi pe blăniţă
Şi să vii la noi de-i vrea
Să ai şi tu casa ta.

De-o fi iarnă, de-o fi vară
Ger sau arşiţă afară,
Şi să fii amicul meu
Şi te-oi îngriji mereu.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (august 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas divin

Mantia nopţii cade peste zare
Şi stele sacre încep să strălucească
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare
Sufletu-i rugă, pronie cerească.

Clopot la schit în dangăt clar,
Trimite-n dimineţi vestea cea mare.
Imnul speranţă urcă din altar
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

Şi parcă-naltul se întrevede plin
Când reînvie dorul prin ponoare,
Cu pâinea aburind muiată-n vin
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

poezie de Nicu Petria (martie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!