Ștefan: Doamne! Mă uit la tine și nu văd decât o scândură rece. O bucată de lemn afumat, asta ești tu Doamne... Tu întorci întruna clepsidra! Ție vremea mere...
Ștefan: Doamne! Mă uit la tine și nu văd decât o scândură rece. O bucată de lemn afumat, asta ești tu Doamne... Tu întorci întruna clepsidra! Ție vremea mereu îți curge!... Ce-ți mai trebuie? Ți-am făcut douăzeci de biserici! (Smulge icoana din cui și se plimbă cu ea prin scenă, privind-o fix.) Sute de călugări cinstesc numele tău în mânăstirile mele! Îi plătesc să te laude pe tine, Doamne! În jurul tău, numai flori și iubire! Ce mai vrei, Doamne! (Râde.) Poporul meu ține toate posturile! Respectă fiecare zi de sărbătoare! (Arată spre corpul neînsuflețit al Mariei.) Femeia aceasta era a mea! În fața ta ne-am unit destinele! De ce mi-ai luat-o?
replică din piesa de teatru Ștefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În Biblioteca Citatepedia este disponibil pentru lectură textul integral.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.