Mormântul

Pe-o noapte de catran şi zgură
Dacă vreun bun creştin smerit
Pe-ascuns lâng-o dărâmătură
Îngroapă trupul tău slăvit,

Aici, când stele sfioase
Vor clipoci, de somn buimace,
Păianjenii vor ţese plasa
Şi viperele pui vor face;

Vei auzi într-una peste
Osânda bietei tale ţeste
Hăulituri de lupi hoinari

Şi vrăjitoare costelive
Hârjoana babelor lascive
Şi sfatul sumbrilor coţcari.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul facerii vinului

Fete cu mişcări lascive,
Joacă strugurii-n picioare.
Numai muştele beţive
Au acces la degustare.

Nici tu stare, nici motive
Să vorbească de licoare.
Fete cu mişcări lascive,
Joacă strugurii-n picioare.

Unele par costelive,
Zic gurile cârtitoare.
Printre vorbe aluzive,
Toţi privesc spre desfătare,
Fete cu mişcări lascive.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât aş fi de poet, nu sunt chiar aşa de lesne de tras pe sfoară cum ai vrea s-o crezi, şi dacă ai să mă sâcâi prea des cu preţioasele tale sclifoseli, am să te tratez ca pe o femeie sălbatică, ori am să te arunc pe fereastră, ca pe-o butelcă seacă.

Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Femeia sălbatică şi femeiuşca elegantă (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei malabreze

Ai glezna, ca si mana,subtire, solduri pline
Ce chiar pe cea mai mandra dintre albe-ar prinde-o bine;
De trupul tau artistii se-ndragostesc nebuni;
Mai negri decat pielea ti-s ochii, mari si buni.
Desculta toata ziua in voie pleci si vii.
Si-ngani domol vreun cantec ce numai tu il stii.
Iar cand coboara seara cu haina purpurina
Iti culci alene trupul mladiu pe rogojina
Si visurile tale de colibri sunt pline
Si vesnic inflorite si gingase ca tine.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă

Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeţii, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-eşti, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopţile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanţe-aduni în jur,
Ce braţele-mi separă de-un nesfârşit azur.

M-arunc să dau atacul şi-asaltul meu e-n toi –
Ca pe un leş când viermii se-nverşunează roi –
Şi scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar şi răceala care te face mai frumoasă.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sed Non Satiata

Ciudată zeitate cu trupul brun şi plin,
Împrăştiind mireasmă de mosc şi de havană,
Făcută de vreun obi, de-un Faust din savană
Cu şold ca abanosul lucios şi mers felin,

Mai bine decât opiul sau cel mai straşnic vin
Vreau elixirul vrajei pe-a gurii tale vrană;
Când poftele-mi spre tine pornesc în caravană
Ţi-s ochii oaza-n care adoarme orice chin.

Prin aceşti doi ochi negri, ferestre-a' firii tale,
O, demon fără milă, dă-mi flăcări mai domoale;
De nouă ori în braţe nu-s Stixul să te strâng

Şi vai, nu sunt în stare, o, tu, prealibertina!
Ca să-ţi sfărâm curajul şi-avântul să ţi-l frâng,
Să fiu la fel în patu-ţi ca-n Hades Proserpina.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşte un prost în cel ce râde într-una şi pe făţarnic în cel care nu râde niciodată.

citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurând...

Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n şoapte;
Tu – iubire depărtată,
Ce aştepţi nemângâiată –

Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ţi s-aprinde
Tot mai viu şi mai fierbinte.

Şi cu luna-n noapte plină
Îţi zâmbesc şi îţi alină –
Frământările şi dorul –
Stele mii slăvind amorul.

Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
– Lasă-amoru-ţi între stele
Ca să ardă printre ele!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet alergând

Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea fiinţei tale,
Dumnezeu a ta menire.

Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ţi loc, dar jale,
Laşi în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.

Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ţi cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...

Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.

Dar povară eşti în noapte...
Plânge trupul lui Iisus,
Căci plăteşti a tale fapte
Când spre dincolo te-ai dus.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pasărea îşi îngroapă zborul în eter
cum îşi îngroapă omul sufletul în dragoste
cum îşi îngroapă salcia lacrimile-n râu
cum îşi îngroapă plugul lama în pământ
cum se îngroapă tâlcul în cuvânt.

imaculata iarnă
cum se îngroapă-n ger
o pasăre se-ngroapă
cu aripile-n cer.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei creole

În ţara cu miresme şi mângâieri de soare
Am cunoscut sub leasă de arbori purpurii,
De unde pică lenea pe gene-n tremurare,
O nobilă creolă cu nuri ce nu-i poţi ştii.

E cald şi pal obrazul ei; bruna vrăjitoare
Păstrează-n port mărire şi mlădieri domneşti;
Şi mândră ca Diana păşind la vânătoare,
Zâmbeşte cu ochi siguri şi calmi când o priveşti.

Dacă ai merge, Doamnă, în ţările slăvite,
Pe ţărmurile Senei şi Loarei înverzite,
Frumoasă, demnă numai de feudali pereţi,

Ai face ca, în taină de tânără umbrire,
Sonete să-ncolţească în inimi de poeţi,
Ce s-ar târâ ca negrii, robiţi de-a ta privire.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum stam în noapte

Cum stam în noapte lângă o groaznică ebree,
Cum şed două cadavre pe-un singur aşternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumuseţe ce-n braţe n-o să-mi stee.

Vedeam cu-nchipuirea iar măreţia dragă
Şi ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Şi părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor şi vlagă.

Cu ce smerenie trupul ţi-aş săruta pe veci,
Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfăşurând comoara de rasfăţări iubite,

De ai putea, regină prea crudă! doar o seară,
Storcând din ochi de piatră o lacrimă uşoară,
Să adumbreşti splendoarea pupilei tale reci.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Doamne, dă-mi forţa şi curajul de a-mi contempla inima şi trupul fără dezgust!

citat clasic din Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor de tine

E noapte în ăst colţ de lume,
Îmi doarme liniştea pe-o parte
Şi insomnia iar îmi spune
Că ea-i aici... Tu eşti departe.

Aleargă amintiri la geam
Un pic mai negre decât noaptea,
Visez că încă te mai am
Aşa cum viaţa are moartea.

Mă doare capul ca un vis
Cu lupi şi lilieci nemernici,
Să te visez e interzis,
Nu vreau s-o fac, ai să te-mpiedici.

Mi-e sete şi urât de pat,
E ca o ocnă cu zăbrele fine
Iar eu un prizonier damnat,
Beat încă de miros de tine.

N-am somn dar asasinii au,
Câţiva îmi dorm printre dorinţe,
Le iau pumnalele şi stau
La pândă printre suferinţe.

Ucid vreo trei din zeci de mii,
Apoi renunţ, e chin enorm,
Probabil dacă ai să vii
Mă las de rime şi-o să dorm.

poezie de Sorin Stoica din Pentru Citatepedia special (14 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi cum se izbesc fluturii de noapte

E vremea cireşelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îţi culeg un coş de gânduri, ca pe nişte fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem muşeţel şi albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,
Din care să îţi fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Şi mai vreau să-ţi aduc o turmă de nori pufoşi,
Ca să ai din ce să faci gogoşi.
Şi de la zvârlugele alea de iele
Puţină pulbere dulce de stele...
Şi, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgeşte cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Dos Passos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, dacă Adam singur, fără sfatul uneltitorului, ar fi căzut în păcat, cine l-ar fi scăpat de osânda veşnică?

Sfântul Ioan Gură de Aur în Diavolul şi magia
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea o face pe femeie frumoasă şi dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii.

citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

Când cerul scund şi negru ca un capac se lasă
Pe sufletul dat pradă urâtului şi când
Ne toarnă-o zi mai tristă ca noaptea şi ceţoasă
Întinsul cerc al zării întregi îmbrăţisând;

Când lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare
În care-n vas Speranţa, biet liliac, se zbate
Lovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoare
Şi dând mereu cu capu-n tavanele surpate;

Când ploaia îşi întinde şiroaiele ei dese
Ca gratiile unei imense puşcarii
Şi-o hoardă ticăloasă de mari păianjeni ţese
În creierele noastre reţele fumurii;

Deodată, mânioase, prind clopote să sară
Şi către cer s-aruncă şi urlă-ngrozitoare
Ca nişte duhuri fără stăpân şi fără ţară
Care scâncesc într-una cu încăpăţânare.

- Şi lungi şi nesfârşite convoaie mortuare
Încet şi fără muzici prin suflet trec mereu;
Speranţa-nvinsă plânge; şi rea, dominatoare,
Înfige Spaima negrul ei steag în craniul meu.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcare postumă

Pe când tu vei dormi, frumoasă-ntunecată,
De-a pururi, în funest şi negru-aşezământ,
Când îţi va fi castelul - o groapă-adânc săpată
Şi-alcovul - doar o hrubă in jllavul pământ,

Când huma îţi va stinge a sânului văpaie
Şi şoldul care-ascunde prea galeşe mlădieri,
Când lespedea va-închide a inimii bătaie
Şi-a mersului ispită, golindu-te de vreri,

Mormântul, bun prieten cu setea-mi infinită
(- Căci pe poet oricând îl înţelege huma -)
Îţi va-îngâna în noaptea pe veci de somn lipsită:

"Nedemnă curtezană, la ce ţi-e bun acuma
Că-n viaţă, ce plâng morţii nicicum n-ai vrut să ştii?"
Şi-n trupul tău un vierme - regretul - va scobi.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare

N-accept o decoraţie pe piept,
Chiar dacă-mi luaţi refuzul drept o gafă,
Că nu cunosc vreun for ce-ar avea drept
La judecată-asupra-mi şi... parafă.

epigramă de Charles Baudelaire din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!