XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeții, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-ești, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopțile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanțe-aduni în jur,
Ce brațele-mi separă de-un nesfârșit azur.
M-arunc să dau atacul și-asaltul meu e-n toi
Ca pe un leș când viermii se-nverșunează roi
Și scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar și răceala care te face mai frumoasă.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.