Supravietuire
Dincolo de poarta albă,
Drum cu cioburi de sidef...
Vin la tine ca o oarbă,
Fără moarte, fără suflet,
Și-mi car trupul ca o sclavă.
Rupe-mi-l în palma-ți crudă,
Și adună-mi-l din plâns!
Coastele ce țin sub ele
Tot ce e mai greu de dus,
Rupe-le! Că prea m-aruncă
Înspre marginea de sus...
Mai rămâi aici o clipă,
Cât să-nvăț să mor și eu...
Din a vieții-ntregi risipă...
Să rămână... Dumnezeu...
poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dumnezeu e
Fără tine totul era vis
Adormeam de cum se însera
Fără tine mă trezeam ucis
Fără tine Dumnezeu era.
Fără tine greu e timpul,
Fără tine totul greu e
Cerul, marea și nisipul
Fără tine Dumnezeu e.
Fără tine ce va mai urma
Fără tine cine poate ști
Cine suferința-mi va curma
Fără tine Dumnezeu va fi.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pleci
Admite! Pentr-o clipă, m-ai iubit;
Păcat că numai pentr-o clipă!
De dragoste, nu faci risipă,
Dar tu, trufaș, prea nu te-ai străduit!
Sau, pentru tine, era prea târziu,
S-aprinzi scânteia de mult stinsă,
Dar eu n-am stofă de învinsă,
Și-am insistat, căci muză-am vrut să-ți fiu!
Nu pleci, ești o romanță fără sunet,
N-a fost să fie o iubire,
Acum rămâi o amintire,
Un neclintit tablou la mine-n suflet!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine și totuși fără...
Cu tine și totuși fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine și totuși fără,
fug și de răsărit și de-apus.
Cu tine și totuși fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine și totuși fără,
vreo șansă să nu-nnebunesc?
Cu tine și totuși fără,
cânt, plâng și dansez în noapte.
Cu tine și totuși fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.
Cu tine și totuși fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine și totuși fără,
în iluzii vagabondez.
Cu tine și totuși fără,
încă învăț să trăiesc.
Cu tine și totuși fără,
wtf... am să reușesc!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai faci, poete?
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îți este bine sau greu?
Că aici mulți dintre noi te lăudă cu vorbe deșarte,
Căci așa e omul lăsat de Dumnezeu.
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îți este dor?
Căci aici mulți se duc departe,
Uită de el și de mama lor.
E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima și sufletul
Cele mai frumoase poezii.
Poete, veșnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandrețe și iubire.
poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul din deșert
Se scurgea nisipul clipelor în valuri
Și pluteau prin timpul mării din eter
Fără de odihnă-n ape fără maluri,
Fără grija vieții dincolo de cer.
Și-mi pluteau albastre clipele trecute,
Și-mi cântau ferice-n fiece apus,
Fără vreo tristețe, făr-a fi pierdute,
Doar cu dor de zorii care le-au adus.
Fiecare clipă îmi era din aur
Și-mi erai în toate micul filigran,
Încrustat cu grijă de un tainic faur,
Care îmblânzește clipele din an.
Peste marea calmă, vânturi nemiloase
Au adus furtuna, negre vijelii
Ce-au făcut ca-n locul apelor retrase
Să rămână lumea clipelor nevii.
Aspră și uscată, cimitir de-apus,
Lume în ruină, peisaj inert,
Fără vreo speranță și nimic de spus,
Cu durere-n suflet și, în ochi, deșert.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința
Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
și cald,
care sfarmă asfințitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.
Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici ființă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
și nici cândva...
Cresc fără răsad cuvinte
înapoi și înainte,
mângâiate și cuminți,
fără frați, fără părinți...
Iar eu cred...
Și cred în ele...
Și trăiesc
Fără ființă
Din credință...
poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, rămâi, rămâi cu bine...
O, rămâi, rămâi cu bine
Deși-n sufletu-mi te port,
N-avuși sânge tu în vine
Și născut ai fost tu mort.
Da, amor fără de nume
Ce în veci am tăinuit,
Umbră-ai fost în astă lume
Și o umbră ai pierit.
Ce m-apuci de gât, iubită,
De ce plângi și de ce tremuri?
În cenușa părăsită
Nu aprinzi tu alte vremuri.
În zadar mă ții în brațe,
În zadar îmi plângi pe piept,
Pentru-a-ți spune neadevărul
Al meu suflet e prea drept.
Am iubit în tine visul
Tinereții mele scump,
Dar se duce tinerețea-mi
Și din suflet eu te rump.
Astăzi trece tinerețea-mi,
Ea în ochii mei se stinge
Eu te văd o umbră albă
Un corp alb fără de sânge.
Cu a vieții mele flăcări
Au trecut ș-a ta viață
Și asupra ta se lasă
Nendurații-mi ochi de gheață.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
Oh, iartă Tată! Ce durere
Va fi în sufletele lor!
Ei nu cunosc împărăția-Ți!
Mă scuipă batjocoritor...
Îmi potolesc setea cu sânge
Spre a-i ierta pe muritori,
Iar maica mea, Maria, plânge...
Vor plânge oameni uneori!
De-acum e ultima mea rugă...
Suflet... cu sufletu-mpăcat,
Căci nu vei mai voi să curgă
Sânge de Fiu de Împărat.
La Tine vin cu împăcare...
Tu iartă-i, că nu știu ce fac!
În viața asta trecătoare,
Ei în întunecare zac.
Străin, în urî și-n păcate,
Sărac și fără Dumnezeu,
Viața ne e un pas spre moarte
Și jugul ei amar și greu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de sfârșit
Dincolo de sfârșit
O poarta se arta
Și se deschide ca un drum
Fără sfârșit,
Și fără margini.
Și fără ruga implorare
Nu poți intra,
Nu poți deschide
O ușă a umbrelor tăcute
În ceasul de apoi al morții.
poezie de Alexandru-Eusebiu Ciobanu din ziarul Ziarul de Vrancea (15 iunie 2016)
Adăugat de Alexandru-Eusebiu Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu suflet blând
Tu suflet blând
Ești acolo, eu aici
Toate gândurile bune
Le-ai luat cu tine.
Eu aici, tu acolo
Plâng mereu si tu sti bine
Mă privești și-ți pare rau
Mă atingi, nu simt nimic.
Încerci să imi ștergi lacrimile
Mâna ta prin fată imi trece
Trece și tu începi să plângi
Tu acolo printre îngeri
Mă astepți să vin și eu
Dar aici pe Pamânt e greu
Fără tine, fără noi
Fiecare zi e rece
Fără al tau chip blând
Zilele mele sunt pe sfârsite
Și împreună noi vom fi
Mereu printre îngeri
Pe vecie, amândoi.
poezie de Mirel Modrea
Adăugat de Mirel Modrea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Întotdeauna,
iubirea fără trădare
și fără minciună,
aduce alinare
când suntem împreună.
Iubirea fără suferință,
fără dezamăgiri,
sădește în noi credință,
că dobândim împliniri.
Iubirea adevărată
înseamnă fericire.
Când este nepătată
are dăinuire.
Când trupul nu cuvântă,
de suflet se desparte,
Iubirea este sfântă
și dincolo de moarte.
poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poarta înspre mama...
Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarța lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ținea strâns de mână și parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere -
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
***
(Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 Poarta înspre mama de Teodor Dume,)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mai
Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.
Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.
Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.
Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Transfigurare
Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.
Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.
În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.
Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?
E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?
poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că
Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Și-mi părea că vedea bine
Cu și fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Și siguranță.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Și gene prea dese
Pentru conținuturi.
Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrățișând.
Avea degete drepte
Și-mi părea că era frumoasă
Cu și fără mănușă.
S-o fi pripit când veneai,
Încordată-n pumn
Și emoție.
Iar acum îmi vindec îmbrățișarea palmei
Cu mâna rămasă,
În degete strâmbe
Și piele prea aspră
Pentru mângâiere.
Cred că mi-am topit un suflet,
Simțind.
Avea formă rotundă
Și-mi părea că visa întreg,
Cu și fără trup.
S-o fi-ncălzit când vorbeai,
Deformat în părere
Și viață.
Iar acum îmi încerc golul ființei
Cu sufletul tău,
În formă nouă
Și stare prea crudă
Pentru aderență.
poezie de Gabriela Chișcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!