Murături

borcanele stau aliniate pe masă
în aşteptarea murăturilor

în ele
gogonelele se vor întâlni
într-un party sărăturat şi acru
cu varza
cu ardeii şi morcovii şi
ţelina şi sfecla roşie
rezultând un desfrâu vegetal
mai mult mort decât viu
foarte asemănător cu
ceea ce suntem noi:
roşii de furie şi făcuţi varză de
încercările zilnice
trăind într-o lume sărată şi acră
şi cu atâţia morţi împrejur
care se roagă pentru noi
cei rămaşi în lumea asta
încă vii

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă morcovii sunt atât de buni pentru ochi, de ce văd atâţia iepuri morţi pe şosele?

citat din Richard Jeni
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venea uneori bunicul şi-mi zicea: "As­tăzi mâncăm raci". Ce erau racii? Nişte ardei roşii iuţi, prăjiţi pe plită, zdrobiţi, cu ulei, sare şi puţin oţet, în care întingeai cu mămăligă. Ceva foarte simplu, dar ex­traordinar de bun. Ce să mai spun de car­to­fii prăjiţi, făcuţi de bunica în tigaie de fontă? Ieşeau cro­canţi dea­supra şi moi înă­un­tru. Cu varză murată alături, mi se păreau cea mai bună mân­care din lume.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Suflete reci în carne vie
Mulţi morţi de frică să trăiască
Se nasc în ale lor sicrie

Mulţi bântuie prin întuneric
Împovăraţi şi traşi la faţă
Mai întâlnind vreun mort ce speră
Orbeşte, la o zi de viaţă

Mulţi se mai joacă de-a "trăitul"
Şi uită uneori că-s morţi
Pe când fărâma lor de viaţă
Le trage zilele la sorţi

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Şi de-l găsesc pe vreunu viu
Îl mint că o să îi dea viaţă
Şi-l bagă repede-n sicriu

poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem lumea. Lumea este tu şi cu mine, lumea nu este separată de tine şi de mine. Noi am creat această lume - lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietăţii, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simţ al compasiunii, sau al consideraţiei pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice ţară din această lume fiinţele umane, adică tu şi ceilalţi, suferiţi. Suntem anxioşi, suntem nesiguri, nu ştim ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca fiinţe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relaţie comună între noi toţi. Noi suntem lumea în esenţă, practic şi în mod fundamental. Lumea este tu şi tu eşti lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înţelege că problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoricelul din bucătărie

bănuiala mea s-a adeverit:
şoricelul din bucătărie există –
a venit în prag şi s-a uitat la mine
cum stau la masă şi scriu

acum umblă pe undeva pe acolo –
se aude cum roade ceva
şi e optimist pentru
ziua de mâine

în semn de prietenie
am să-i las
în fiecare seară
câte o bucăţică de pâine
sau de brânză

iar în zilele în care
am să mă simt fericit
am să-i las prăjitură şi
dacă e cuminte
poate am să-i las şi
puţin vin

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există pe lumea asta atâţia oameni care stau atât de mult cu ochii pe sănătatea lor, că nu ajung să se bucure de ea.

citat din Josh Billings
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu are chipul meu

într-o noapte
în cel mai profund vis
dintre toate visele mele
am văzut Începutul:

Dumnezeu are chipul meu
şi eu am chipul Lui Dumnezeu –
suntem una şi aceeaşi Fiinţă:
iubim împreună şi
urâm împreună
într-o dualitate revoltătoare
laică şi religioasă deopotrivă

oricând eu mă pot duce în locul Lui
şi El poate veni în locul meu
pentru că locuim în aceleaşi trupuri
şi în aceleaşi iluzii despre ce ar putea fi

eu sting lumina acum în cameră
pentru că e târziu şi trebuie să dorm
şi odată cu mine se duce şi El la culcare –

nu e adevărat că Dumnezeu nu doarme!

la câte are pe cap
mă şi mir că nu a înnebunit până acum
şi nu a intrat în concediu medical
acolo
în lumea Dumnezeilor
din care facem parte şi noi

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când trebuie să te agiţi să-ţi câştigi existenţa, când nu ştii de astăzi ce-ţi aduce ziua de mâine, tinzi să laşi deoparte orice lest. Lectura este un lest şi un lux. Dar, în acelaşi timp, poate să fie şi un balsam: te poate ajuta să supravieţuieşti psihic. Aşa cum ne-a ajutat, pe foarte mulţi, să supravieţuim psihic înainte de 89, cred că poate să ajute foarte multă lume oricând... De ce să mint, am emoţii cu privire la viitorul cărţii şi al lecturii, pentru că - asta e - trăiesc din asta, nu pot trăi fără asta şi m-aş simţi foarte prost într-o lume pentru care importanţa cărţii şi a cititului va scădea mai mult decât a scăzut deja.

citat din Paul Cernat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul vegetal

Ziua în amiaza mare,
Varza albă din răzor,
A simţit cu-nfrigurare
O durere în picior.
Şi văzu atunci, uimită,
Sub pământ, destul de clar,
Coropişniţa venită
Pe ascuns, ca un tâlhar.
Varza alarmă îndată
Şi surate şi vecini,
Dar grădina, prea distrată,
Nu privea spre rădăcini.
Constatând că nu le pasă,
Coropişniţa alese
Să îşi facă-aici şi casă.
Chiar, mai mult, se înţelese
Şi cu cârtiţele, care
Prin pământ săpau de zor,
Sub tulpini nepăsătoare.
Ba, făcură cu mult spor
Şi-un partid să hotărască
În grădina cu legume
Care plantă să mai crească,
Ori să aibă viaţă-n lume.
Astfel că dăunătorii
Din străini, aici veniţi,
Devenind stăpânitorii
Băştinaşilor pleoştiţi,
Care-n propria grădină,
Nici măcar n-au protestat
Că-s săpaţi la rădăcină,
Hohotind, le-au şi strigat:

-Un popor, asta nu-i glumă,
Piere dacă e "legumă"!

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stau în aşteptare. În aşteptarea a ce? A unei himere. În aşteptarea, foarte probabil, a nimic. În fine, mai bine să speri decât să disperi– nu se spune aşa?

Rui Zink în Aşteptarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta fără mine

o fată care a murit de curând
într-un accident de maşină
trece acum pe stradă
îmbrăcată în rochia de mireasă
pentru nunta fără mire pe care
părinţii i-au făcut-o înainte
de înmormântare

poezie de Emilian Mirea din M-am născut Abel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume plină de frică, fii curajos. Într-o lume plină de minciuni, fii onest. Într-o lume în care puţinora le pasă, fii plin de compasiune. Într-o lume plină de prefăcuţi, fii autentic. Pentru că lumea te vede. Lumea îşi pune speranţa în tine. Lumea este inspirată de tine. Lumea poate fi un loc mai bun datorită ţie.

citat din Doe Zantamata
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jojo

Parcă-aud râsul cald, ca un vin dulce-n mine,
Îmi plăcea să-ţi vorbesc,
Nopţi întregi petrecând
Spre albe dimineţi.
Te rugam să îmi cânţi
Cântece de departe,
cu bretoni şi întinderi marine
Cu Saint-Cast dormind
pe und fond tumultuos.
Jojo,
Tot mai cânţi, şase metri-n pământ,
Nu eşti mort, nici măcar în adânc.
Seara asta coboară
Ca orişicare alta,
Noi luptăm pentru un Saint-Nazare
Sau pentru ocuparea unei alte Olimpii.
Pe fond de cimitir,
Vorbim neliniştiţi
Despre vechi tinereţi şi morţi imature,
Într-o lume prea tristă, nebună.
Şase metri-n pămînt, eu ţi-i port,
Sub care, tu zăcând, nu eşti mort.
Jojo,
Tu îmi redăruieşi râsuri moi din adâncuri,
Noutăţi despre timp,
Despre morţi ce se-ascund
Anonime, în lucruri,
Să-nţeleg că mereu te-oi purta mai departe?
Jojo,
Tu numeşti chiar o floare
Ca un semn vag de carte
Mâinile-mi tremurând
În timp ce vreau să plâng,
Doi sărmani, într-un gând.
Şase paşi sub pământ, fratele meu,
Tu încă nu eşti mort, ci cânţi mereu.
Jojo,
Te trezesc dimineţi,
Răsărituri, apusuri,
Şi văi amputate, în falduri,
Se-ntind peste inima-ţi ruptă,
Îmi întind braţele să te cuprind
Peste fiinţa ta oprită-n timp,
Din umbra ta apusă
Ce râde încă în lumina de cântec, descompusă.
Şase picioare sub pământ, fratele meu,
Peste şase adâncuri vii, eu te iubesc mereu,
Jojo.

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Bruce, Jr.: Tu ai reuşit să faci mai multe decât a visat cineva vreodată. Dar luptând împotriva atâtor obstacole, pare mai mult a furie, decât a curaj.
William Wallace: Este mai mult decât furie. Ajută-mă. Pentru numele lui Dumnezeu, ajutaţi-vă pe voi. Asta este şansa voastră. Acum. Dacă ne unim, câştigăm. Dacă vom câştiga, atunci vom obţine ceva ce niciunul dintre noi nu a avut vreodată: o ţară a noastră.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cea mai nenorocită cale pentru un om să pretindă a obţine fericirea - şi asta se întâmplă de asemenea într-o măsură similară şi cu năzuinţele lui, acest lucru duce la a ruina totul în această lume. Un om va reuşi să înregistreze un progres doar dacă se poate elibera de toate aceste pretenţii, şi să nu-şi dorească nimic altceva decât ceea ce poate descoperi în sine. În deplin acord cu asta este recomandabil ca omul să-şi fixeze limite foarte moderate asupra aspiraţiilor, plăcerilor, rangului, onoarei, şi aşa mai departe;pentru că este doar o luptă şi o strădanie continuă pentru a fi fericit;să încerci permanent să fascinezi lumea, să cucereşti atingerea unei vieţi pline doar de plăcere şi bucurii, ceea ce implică în sine o mare nefericire. Este prudent să-ţi reduci aşteptările, fie chiar şi din simplul motiv că este foarte uşor şi facil să fii foarte nefericit.

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem în interior

Parfumul tău persistă încă
ca să-mi ţină companie,
după ce ai plecat supărată.
Când crezi că arăţi mai bine,
părerile altora se retrag...
ca frunzele toamna...
Şi pentru a-ţi face sufletul
să vorbească cu al meu
ne putem ţine de mână
chiar şi trăind departe
într-un spaţiu fără timp
în cazul în care tu eşti
ceea ce contează.
Limba nu are oase,
dar este suficient de puternică
pentru a rupe în două o inimă...
aşa că fii precaut cu cuvintele tale.

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am crezut că în relaţii contează mai mult ceea ce aduci la masă decât ceea ce o să iei de pe ea. E foarte drăguţ dacă te aşezi şi apare prăjitura. Dar dacă mergi la masă şi aştepţi prăjitura, atunci nu mai e aşa de bine.

citat din Angelica Houston
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Târziu în noaptea neagră,
În curtea bisericii moarte,
Luna moartă lumina
Turnul mort al bisericii.
Prin crengile moarte
Ale copacului mort
Luna moartă
Lumina doi morţi.
În tăcerea moartă
Păreau doi străini morţi
Ce-şi spuneau cuvinte moarte
Şi vântul mort
Lătra ca un câine mort
Către doi străini morţi.
Vântul mort şi frigul mort
Şuierau prin oasele moarte,
prin sângele mort,
prin ochii morţi
Ai străinilor morţi
Din curtea bisericii moarte
Pe care luna moartă
O lumina
Printre crengile copacului
Mort.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită ratei mici prin care hidrogenul este transformat în heliu, piticele roşii au o durată de viaţă foarte mare. Se estimează că o pitică roşie trăieşte peste 1000 de miliarde de ani, aceasta fiind desigur o estimare teoretică, pentru că nu se poate observa o pitică roşie la sfârşitul vieţii.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!