Răni
am fost alungat
iubeam prea mult lumina și cerul albastru
eram damnatul din cetate
mi-e rău și înghit disperarea
sunt robul trist al ultimei nopți
în suflet o rană
în palme cuvinte
ucise de gândul nebun
mai bate în poartă timpul rămas
n'am casă, n'am rude
aici totul e tragic și trist
m-au internat în spital, bolnav fără leac
un pat, un spital într-o lume bolnavă
tic-tac, tic-tac...
bătăile tac
un stop și atât
rebel într-o agonică lume
curg și pier în tainic mister
azi nu mai vin femeie acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Răni
azi nu mai vin femeie acasă
am fost alungat
iubeam prea mult lumina și cerul
eram damnatul din cetate
mi-era rău și înghițeam sacadat disperarea
eram robul trist al ultimei nopți
în suflet o rană
în palme cuvinte ucise de gândul nebun
mai bate în poartă timpul rămas
n-am casă, n-am rude
aici totul e tragic și trist
m-au internat în spital, bolnav fără leac
un pat, un spital într-o lume bolnavă
o lume bolnavă într-un pat de spital
tic-tac, tic-tac...
bătăile tac
un stop și atât
rebel într-o agonică lume
curg și pier în tainic mister
azi nu mai vin femeie acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul bolnav
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă și hâdă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi și gunoi
decor ireal
feși nu am
spitalul e oropsit și sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă și timpul rănit
și totuși cântam
pe acorduri de suflet
aici doar tăcerea vorbește
eu zac pe un pat bolnav de spital
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, țip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o țară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea a plâns și s-a stins...
dimineața,
un dric așteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraș murdar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavul
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge și puroi
feși nu am
spitalul e obosit și sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă și timpul rănit
și totuși cântam
pe acorduri de suflet
aici nimeni nu vorbește
eu zac pe un pat
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, țip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o țară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea s-a stins...
dimineața,
un dric așteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraș murdar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tic-tac, tic-tac
obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un țărm, un val furios și o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esență pură a durerii
la ultimul ceas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beznă
tic-tac, tic... tac, tac
ceasul a stat
este atât de întuneric
în lume, în mine, în jur
o adiere rece bate îm fereastră
tic-tac, tic... tac
stau singur cu mine
plouă cu lacrimi de ceară
de multe ori mă întreb
cine este cu mine
tic-tac, tic... tac
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume pierdută
paharul vieții e spart sau e gol
vinul atârnă pe jos
în jur, gunoaie, nămol
un suflet plânge în tăcere
mâncat și ros
de gânduri nespuse
pe geam zac lacrimi împietrite
de frigul ce țipă în lume
trec zile, trec nopți
mi-e sufletul o rană sângerândă
ochii mi's acoperiți de lacrimi
sunt suflet bolnav într-o corabie eșuată
pe alt țărm, de mare, de zare
mă scufund în lacrima timpului
strig, totul a pierit aici
aici, doar vântul mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul de a alege
rătăcit pe cărările sufletului
într-o viață fără rost, fără sens
eram orb într-o lume bolnavă
de boli, păcate, de toate
nu vedeam lumina
era beznă,
în mine, în lume, în jur
vindecarea era târzie și inutilă
eram damnatul din cetate
băteam din poartă în poartă
cerșind o nouă soartă
atunci am văzut un cer nou
"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața"
noi...
m-am trezit singur
nu aveam puterea să mă ridic, deci zăceam
nu aveam puterea să gândesc, deci nu gândeam
nu aveam puterea să vorbesc, deci tăceam
priveam, plângeam
priveam la nimic
era timpul de tocat secole inutile
azi am libertatea de a alege
oferta este îngrozitor de proastă
este mizerabilă
viața asta, o piesă proastă
cu actori retardați, cumpărați sau ratați
furios,
pe mine, pe lume, pe toate
am fugit
eliberat de pământ, de păcate
am pășit către EL
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încotro
e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viața asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe țărm, ascult pașii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
pășesc printre gânduri
ce viață, ce chin, ce destin
ascult viața cum plânge
știi, e prea mult sânge
curge și curge pe pereții unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înțeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă
orele ceasornicului atârnă haotic
peste cearcănele universului
întorc privirea
să nu mă lovesc de voi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tic-tac, tic-tac
era la început
se scurgeau stoluri de păsări
peste pleoape obosite
se scutura timpul rămas printre crengi
am prins în palme clipa
urmele au rămas la temelia lumii
pe drum treceau oameni, pe rând
pe buze cuvintele șterse
suspina și vântul prin colburi
așterneam gânduri pe scoarța copacilor despuiați
fânul cădea sub coasa gândirii
era miros crud de iarbă
scriam pe diagonala inimii
uneori dormeam în subsolul materiei
cerul își aruncase poverile pe tâmple
rătăcit era sufletul meu
eram eternul pribeag pe un ciob de speranță
era târziu și porțile se închideau în gând
vâsleam printre torente
mă întorceam înapoi pășind printre secole frânte
din larg veneau valuri
să spargă lumina în pulberi de gânduri
eram viu între timpuri uscate
în zori, ecoul a țipat
și am fugit înăuntru
la poartă a rămas o inimă, atât
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume...
Eu zac, tu treci
și te întreb, femeie
de ce ai adus crini albi la nunta mea
curg ierni ponosite, multe urgisite
tu scrii,
despre lună, despre stele
despre alte, despre cele
pe pagina goală...
din cer azi a căzut o stea
a mea, a ta, a cui o vrea...
eu zac pe un pat de spital
în lumea asta bolnavă
trec gânduri în goană, grămadă
trec șobolani prin cămară
curge tăcerea prin rupte buzunare
se scurge un suflet în timpul rămas
la poartă, un dric așteaptă
o viață, un om sau o soartă
din lumea asta,
murdară și goală
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
dormiți, dormiți, dormiți
tăceți, tăceți
muriți
că asta puteți
eram aripi de vis
azi zac, bolnav fără leac
în aripa unui spital
vioara cântă trist
am venit odată aici
pe o gură de gând
luminam cerul
cu sufletul nostru curat
pășeam spre steaua polară
ningea lin, pluteam pe fulgii de nea
era frumos, odată în țara mea
cu inima în suflet, cuvânt și în gând
azi, tineri nebuni și puri
zac într-un șanț
loviți cu ură de semenii lor
pentru că gândesc, vorbesc, altfel decât ei
nu așteaptă pomana, umililința perpetuă
azi, minciuna și ura
au pătruns într-o noapte
pe la spate, în cetate
lumina se scurge pe străzile bete
guzganii au venit la noi
pe ăst tărâm odată sfânt
cafeaua arde și viața plânge în geam
voi dormiți, dormiți
păcat de ăst neam
de oameni mari, de eroi
astăzi în jur hoți și mișei
îi cumperi cu doi lei
așezat în genunchi
cu fruntea în țărână
plâng și mă rog
trec îngeri pe drum
trec îngeri și plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rând
pluteam visând la cer
cuvântul era strigăt
băteam la ușile lumii
printre gratii de fier
eram tineri odată
pășeam prin furtuni și prin ploi
ploua femeie, gestul tău eram noi
doar un dor trecător
orele vieții se frâng
căutam doar o viață, să plâng
lângă mine, o femeie, un gând
scriam pe trup cuvinte ce curg
se furișau amintiri
între vise, tăceri, despărțiri
răsărea câte o floare,
se stingea visătoare
sânii tăi, atingerea ta
durerea și lacrima mea
eram singuri și goi fără noi
niște porți frânte între noi
adormeam apoi obosiți amândoi
ploua, inima mea
cuiele plângeau pe o cruce
din palme rupeam gânduri și alte dureri
răsărea între spini, o cuce de crini
treceau oameni pe drum
ne-au hulit, ne-au lovit, ne-au vândut
pe o oală de arginți
au venit într-o noapte, ca hoții
sărutul lui Iuda l-am primit pe obraz
au scuipat în biserici de suflet, călcând peste cruci
te-am pierdut femeie într-o noapte de hoți
într-o cameră, zăcea trupul tău
era o cameră goală
între mine și anii rămași
curgeau ochii către ultimii pași
erai rană deschisă
sângele roșu se scurgea pe asfalt
uneori veneam să te caut
rătăcind mereu ochii tăi
nu închide ochii, iubito
e devreme în lume
orele se scurg
doar sărutul a rămas într-o glie
dormi femeie, ochii sunt reci și sunt goi
plec singur, nebun, într-o noapte
te-au închis într-o piatră
în palme port încă doar aripi de fluturi
mai scriu uneori, mă mai scriu
scriu durerea în tragic blestem
singur sunt pe pământ și mi-e frig
e un drum al sorții, uitat într-un gând
crucea este goală
nu, nu pleca femeie
nu pleca cândva
am rămas acasă, am rămas cu ea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tic-tac, tic-tac
era târziu, îngrozitor de târziu
gândurile sprijineau cenușa cerului
între forme schimbătoare
am lăsat în loc de bun rămas, o lacrimă
spunând adio la fiecare pas
fără voie prin noapte
alergam printre șoapte
simboluri ale unui timp trecut și petrecut
totul era copleșit de tăcere
într-o aritmetică rudimentară a neputinței prost etalate
obosit, ascultam somnul tătălui în silaba oprită a ultimului ceas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima frunză
un amurg se scurge
în plecări ce dor
mai stau în cerdac tot privind la cer
este atât de trist, e atât de gol
geamul este spart, privirea absentă
doar istorii curg la fără frecvență
deocamdată timpul s-a oprit
câmpia era arsă de cuvântul dintâi
căutând bezmetic cărarea
treceam lăsând în urmă pași
uitând de lume, de noi
în palme adunam stele pitice
într-o noapte, printre vise uitate
eram statui sfârâmate
rătăcite prin înghețul total
magici, ilogici, pe tărâm ireal
mai cânta o vioară în port
mă ascundeam elementar într-o femeie
tot căutând o floare printre flori
este frig și uit
umila existență a unui poet rătăcit între poeți
ce partitură dureroasă
tot scrijelind cuvinte pe coaja unui gând
despre acuta mea absență
știi, nu e ușor să scrii cu aripi frânte
mă apropiam în verb de tine
uitând adverbul la final
tot căutam în efemera existență
un început, la un sfârșit de drum
îți scriu femeie acum ultima prezență
plouă și este atât de frig în viață
la poartă timpul bate-bate
iar clipa asta nu mai tace
mereu oprit într-o plecare
scriam femeie, printre stropi de ceață, viața
am vrut să plec, să fug de de aici și totuși am rămas
se stinge ultima țigară și timpul ăsta amputat
a curs femeie iar ca altădată
o zi a fost și a trecut
atâta mi-a fost dat
să cânt în vers femeia ce astăzi a plecat
a căzut o frunză
ai plecat murind
printre versuri sânge
doar o frunză a rămas în urmă
și te scriu femeie cu aripi de înger
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
într-un oraș bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e liniște
prea multă liniște
nu-mi dă pace
și tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se lovește de imensitatea cerului
și tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
pașii erau prea tăcuți
stăm și tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
pășesc pe aleile tăcute ale vieții
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniștea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiți
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a așternut peste oraș
și tace...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul
la margine de veac
tăcut, opac
stau la un geam
pe stradă trec imagini ce tac
aud un ceas
ce bate în geam
încet-încet
tic-tac, tic-tac
și tac
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
așteptam încordat așteptarea
ce azi nu venea
mă întrebam
pierdut în trecut sau poate în alte întrebări
ce așteptam, nu știam
nici azi nu știu
istovit, plecam
pe unde nimeream
mă loveam aleatoriu de gândul căzut
mi's oasele frânte de renunțări programate
trist, m-am așezat în colțul luminii
așteptând
aici nimic nu își avea rostul
târziu am înțeles
nici eu
eram damnatul din cetate
furios am cuprins bezna în palme
i-am dat drumul în lume
mă deranja culoarea ei
desfigurat de întrebări
am rămas pe țărm, să număr anii
zidurile cetății au căzut sub imperiul timpului
a rămas doar ruina
se cățăra pe pereți căutând împlinirea
e neagră noaptea
mai cântă doar cucuveaua
pe umerii timpului
plouă mult, nu'i așa
am întins mâinile către cer
erau arse de întrebări
a rămas doar cuvântul
răstignit pe o cruce
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
am tăcut între gânduri
căutând cine sunt
durerea arde în mine
eu gem în ultim cuvânt
adun stele în palme
căutam un sărut
răsari între clipe
în nopți de delir
rătăceam și priveam cum mă scurg
iarăși și iar prin timpurii globale
mi-era teamă și ochii mă curg
te iubeam femeie, în ultimul burg
priveam lumina cum plânge
mă apropii de cer și e sânge
e jale în lume
și timpul a înghețat între docme
se moare femeie
în altare de dor
dar ce este dorul
decât un tainic fior
se sfarmă statui de pe socluri
credința e furată
pășim singuri și goi
jalnici eroi în noroi
ilogică viață în doi
timpul e scurt pentru noi
cădem printre șoapte uzate
destine uitate, ratate
te caut în noapte
în timpul ucis
dar ce mai e noaptea
decât un fals paradis
mă arde visarea
mi-e dor să te chem
dar ce e chemarea
decât un ultim blestem
ilogici și goi
puri și nebuni, mereu amândoi
în tragic decor ireal
plecăm către cer la final
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poartă
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară
vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piesa
călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în stații terminus
azi am fost condamnat
de nimeni știut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate și a contat
acum totul e banal și trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viața, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au țipat într-o noapte și am fugit
pe mâini se așternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
eram gândul în noapte
cocoșat ca un semn de întrebare așezat aiurea
orbit de lumină, m-am afundat într-o călimară și scriu...
când nu plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!