Nimic nou

inevitabil
ziua dintâi îşi trăgea cămaşa pe dos
îşi punea ghetele invers şi călca peste vârfurile copacilor
ca şi când s-ar fi luptat din greu cu rădăcinile lor bete
crescute în sus până la cerul întors ca un sân
pornite să-şi ia singure
porţia de licoare

inevitabil
următoarea mă sfâşia în două disperări inegale
una şi-o strecura sub picioare ca pe o amprentă de tigru
dungându-şi coapsele până când respiraţia îi devenea ascuţită
pe cealaltă o azvârlea fluturând-o peste umerii dezveliţi
promiţându-şi un ochi de păun
decupat în aripă

inevitabil
ziua a treia punea lucrurile la punct
îmi culegea dintre ierburi fâşiile de sentimente pierdute
cobora toate scările cu mine în braţe, cusută în zig-zag
mă culca binevoitoare pe-un prag, închidea o fereastră
nu te mai gândi la moarte, îmi şoptea, oricum va fi
ultimul lucru pe care-l vei face

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul se uită la inevitabil şi hotărăşte că nu e inevitabil. Omul obişnuit se uită la ceva ce nu e inevitabil şi hotărăşte că e inevitabil.

citat din Chung Zi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te îngrozi de moartea care vine inevitabil, îngrozeşte-te de ceea ce vine inevitabil după moarte şi poţi evita, predându-ţi viaţa Celui ce are toată puterea asupra morţii şi vieţii.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Anica Marincat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era inevitabil ca Iisus Hristos să fie crucificat. De asemeni, era inevitabil ca El să revină la viaţă.

citat din Hugh Richard Lawrie Sheppard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când un om nu este învăţat ce să facă cu succesul după ce a ajuns să-l atingă, obţinerea succesului îl face inevitabil să cadă pradă plictiselii.

citat celebru din Bertrand Russell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea copacilor

de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu ştiai că arborii au vremelnicia lor?

trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.

de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?

trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deşertului.

de ce-mi mai vii acum,
când neputinţa mă doboară,
când arborii înnebunesc şi nu se mai văd
de nisipul vremurilor?

trebuia să rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un dram de sinceritate peste oftatul inevitabil, trebuie să admitem că "băieţii răi" sunt amuzanţi, sunt surprinzători, ştiu cel mai bine cum să facă o femeie pilaf şi cum să treacă nonşalant la următoarea.

Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbaţii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citise într-o carte

că o fetiţă mergea pe plajă
în cizme de cauciuc
şi scria în gând poeme
de plimbare
pe nisip culegea cuvinte
de la o mamă un cuplu o soţie
le punea în ordine în capul
ei mic punea încă două
cuvinte de la un cuplu musculos
alături de tăcerea ei mieroasă
de la bomboanele mestecate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu este un lucru inevitabil, este un accident care s-a întâmplat mereu până acum.

Sri Aurobindo în Evoluţia... spre noua Specie (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două atmosfere diferite (sentimente obiective) nu pot exista simultan. Atmosfera mai puternică o copleşeşte, inevitabil, pe cea slabă.

citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neadevărul afectează în mod natural informaţiile istorice. Există diferite motive care fac acest lucru inevitabil. Unul dintre motive este încrederea în sursele istorice... Un alt motiv este necunoaşterea scopului unui eveniment... Un alt motiv este presupunerea neîntemeiată în ceea ce priveşte adevărul unei acţiuni... Un alt motiv este ignoranţa faţă modul în care relatările sunt în conformitate cu realitatea... şi sunt multe alte motive... Dar dintre toate, cel mai puternic este indiferenţa naturii faţă de diversele condiţii care apar în civilizaţie. Fiecare eveniment (sau fenomen), trebuie să aibă în mod inevitabil un caracter specific esenţei sale.

citat din Ibn Khaldun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că am căutat adevărul, era inevitabil să dau peste minciună.

Emil Cioran în Caiete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia, singură, nu ajunge. Ea se poticneşte, până la urmă, inevitabil.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus peste mine, Doamne

Ai pus peste mine, Doamne,
Ai pus primăveri şi toamne.
Ca să-mi faci viaţa uşoară
Ai pus şi iarnă, şi vară.
Multe peste mine-ai pus.
Unele cam greu de dus.
Unele dulci şi amare,
Pentru viţa-mi trecătoare.
Dintre toate câte ai pus,
Cu unele m-ai sedus.
M-ai făcut să cred că viaţa
Este mai tare ca aţa.
De fapt, ai avut dreptate;
Viaţa-i prima între toate.
Sunt dator să-ţi mulţumesc
Că-îndrăznesc să mai trăiesc!
Cele ce-au fost greu de dus
Pe mine nu m-au răpus.
Cele dulci dar şi amare
Doar m-au pus la încercare.
Am luptat şi am învins,
Firul vieţii l-am întins.
În lupta mea, nu am fost singur.
M-ai ajutat TU, desigur.
În genunchi mă întorc la Tine
Şi, cât viaţa mă mai ţine,
Imn de Slavă îţi aduc
Până când la cer mă urc.

poezie de Dumitru Delcă (11 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când punea mâna pe pix

Poezii de trei parale
Înclinau balanţa-n jos:
O reţetă cu mult sos
Când îi dai drumul la vale;

Când punea mâna pe pix,
Se credea un clasic verde
Ghinionul care pierde
Gloria la punctul fix

Vinovat ca un sindrom,
Înghiţea la nopţi şi zile
Aspirine şi pastile
Şi iar apărea c-un tom!

Dar în urmă numai praful
Se-aşternea în strat subţire
Peste cruci în cimitire
Manuscrisele cu vraful

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţie de iarnă

în zile albe
se face colecţie de mine
atunci
mă inventez rând pe rând
până când rândurile adună depărtarea
între ceea ce sunt
şi par a fi

mai păstrez nu ştiu de ce
poşeta din aţă
cu un singur abia auzit strigăt în ea
îmi amintesc
niciodată n-am plecat de acasă
cu umărul gol

ar trebui să fug în sens invers mie
până când îmi vor creşte picioare de fluturi
şi caraghioase braţe de lună
pâna voi crede că port după mine iarna
într-o banală pungă de plastic

acelaşi tablou
pictorul dă cu negru peste înţeles în cuvinte
închide păsările răpitoare în colivii fumurii
azi-noapte au înghiţit siluete de stele
gesturile se întorc în geamantane de piatră

poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Hadrian Rudean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul zicea să-l taie. Altul să-l spânzure. Altul să-l jupoaie de viu. Alţii în fel de fel de chipuri să-l chinuiască până l-o omorî. Iară cel mai bătrân dintre dânşii zise să-l lase cu viaţă, căci cine ştie la ce le-o fi şi el bun, poate că va izbuti el să fure pe fata unui împărat după care umblau ei să o răpească, şi nu puteau. Fata aceasta se afla închisă de tată-său într-o casă, ale cării uşi erau închise. Tat-său o dată pe an o lăsa descuiată, şi atunci, la o uşă sta de pază un cocoş, şi la cealaltă era un clopoţel; şi nu putea nimeni să se apropie, căci cum punea cineva piciorul pe prag, ori clopoţelul se trăgea, ori cocoşul cânta. Fiul de împărat se făgădui că va cerca şi el. Şi aşa îl lăsaseră zmeii viu. El se duse binişor, şi până a nu pune piciorul pe prag, întinse mâna fără să-l simţă nici măiestrele, apucă cocoşul de gât şi i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! apoi deschise uşa încetişor, trecu la cealaltă uşă, fură clopoţelul şi se întoarse de spuse zmeilor să intre unul câte unul, că el îi aşteaptă la uşă, pe dinăuntru.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Se lasă înserarea peste sat
Când soarele se-ascunde lunecând
Sub norul plumburiu- întunecat
Şi ultimele raze se ascund

Pe-amurgul cu nuanţe violet
Se-nşiră siluete cenuşii
Şi cerul pare ca pe-un şevalet
Pictură cu fundaluri stacojii

În zbor bezmetic trece-un liliac
Cu fluturii de noapte, în zig-zag,
Şi mii de greieri îmbrăcaţi în frac
Îşi dau concertul pe al nopţii prag

Răsună-un cor de broaşte pe pârâu
Când vălul negru cade peste sat
Şi umbrele scăpate ca din frâu
Aleargă spre amurgu-ntunecat.....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

Ai venit lângă pat
şi te-ai aşezat privindu-mă.

Apoi m-ai sărutat – am simţit
ceară fierbinte pe fruntea mea.

Voiam să rămână acolo un semn:
aşa am aflat că te iubesc.
Pentru că doream să fiu arsă, marcată,
să rămân cu ceva la sfârşit –
mi-am tras rochia peste cap;
brusc, chipul şi umerii mi s-au împurpurat.

Se va întâmpla inevitabil, întâmplare de foc,
aşezând o monedă rece pe frunte, între ochi.
Stai întins lângă mine; mâna ta trece peste faţa mea
Ca şi cum la fel ai simţit şi tu –
trebuie să fi ştiut, atunci, cât de mult te doream.

Vom şti asta întotdeauna, şi tu, şi eu.
Dovada va fi trupul meu.

Louise Gluck, premiul Nobel-2020

poezie de Louise Gluck, premiul Nobel-2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nicio teamă de moarte. E un lucru inevitabil. Mă gândesc la asta. Mi-ar părea rău să fie mâine, dar nimănui nu îi face plăcere să se gândească la moarte. Poate doar sinucigaşilor. Mie îmi e dragă viaţa. Nu îmi doresc să mă sfârşesc în chinuri. Aş vrea să fie un fleoşc şi să o iau la goană pe tunelul ală cu mâinile ridicate la Dumnezeu şi să îi spun că mă predau şi să nu mă arunce în cazanul cu smoală.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!