Coşmarul

Are-ades, un coşmar ce-l trezeşte-asudând
Dintr-un somn agitat şi cu lacrimi curgând.
Că sunt mari sau sunt mici, că sunt reci sau fierbinţi,
Că sclipesc sau se scurg, că sunt lacrimi cuminţi,
Nu contează prea mult, nu contează aici
Căci problema e-n vis şi e greu s-o explici:

Se făcea că-‘ntr-o ţară cum nu-i pe pământ
Şi în care sunt oameni cinstiţi, de cuvânt,
Fiecare ştiind ce-ar avea de făcut,
Au venit nişte vremuri când au apărut
În politică, oameni oneşti şi corecţi,
Ce munceau pentru ţară, în legi arhitecţi.
Aveau traiul corect şi salariul decent
Şi un şef luminat, serios, competent.

Deodată se-aude o voce, de jos:
-Ce-ai visat pân'-aici va fi tocmai pe dos.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi şi noapte
(mai cu spor pentru ceilalţi oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie şi celorlalţi oameni),
pentru ca ceilalţi oameni să ştie că asta de-aici şi de oriunde,
cea de-acum şi dintotdeauna, am fost, sunt şi voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorinţelor celor din jur! Şi, fiindcă n-a rezistat şi, acum trei mii de ani,
când, câţiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului şi să devină poetă!
Şi ea i-a dedicat versuri poetului şi a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care şi-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Şi apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerităţii:
deznădăjduire şi speranţă, durere şi bucurie suferinţă şi iubire!

Poate a venit vremea să-mi iau inima înapoi (cât va mai fi rămas din ea),
cu ei cu tot, cei care vor face parte din dreptul meu la eternitate!
S-o iau înapoi, acum când sunt aici, pentru atunci, când nu voi mai fi, aici!

Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul... Oare ce mai contează?
Până la urmă, nu mai contează!
Dar contează să ne bucurăm de o clipă, de o zi, de o şansă!
De lumina zilei şi de întunericul nopţii;
de albastru cerului şi de scânteierea stelelor;
de luceafărul dimineţii şi de luna înserării!
De iubire! De fericire! De ceilalţi oameni!
De bucuria de a fi pe Pământ!

Pentru că aveţi un chip, un nume, un suflet;
pentru că sunteţi sănătoşi, frumoşi, buni;
pentru că puteţi dori, dărui, iubi;
pentru toate acestea, bucuraţi-vă..., prieteni...!

poezie de Iulia Mirancea (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea are nevoie de reguli care pentru oameni sunt inutile. De pildă, nu contează dacă maşinile merg pe dreapta sau pe stânga. Dar contează foarte mult când numărul maşinilor e prea mare!

citat din Marvin Minsky
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (T-U)

Şi tălâmbii pretind că sunt oameni normali.
Şi tâlharii pretind că sunt oameni cinstiţi; mai ales tâlharii...
Şi tâmpiţii pretind că sunt oameni deştepţi.
Şi târfele pretind că nu sunt târfe.
Şi tembelii pretind că sunt oameni normali.
Şi ticăloşii pretind că nu sunt ticăloşi; mai ales ticăloşii...
Şi tiranii pretind că sunt oameni buni.
Şi tiranii pretind că sunt democraţi; mai ales tiranii...
Şi tolomacii pretind că nu sunt tolomaci.
Şi tonţii pretind că sunt deştepţi.
Şi trădătorii pretind că nu sunt trădători; mai ales trădătorii...
Şi trândavii pretind că sunt harnici.
Şi cei triviali pretind că sunt decenţi.
Şi trufaşii pretind că sunt modeşti.
Şi tupeiştii pretind că nu sunt tupeişti.
Şi turnătorii pretind că nu sunt turnători; mai ales turnătorii...
Şi ţăcăniţii pretind că sunt oameni normali.
Şi ţicniţii pretind că sunt oameni normali.
Şi ţeparii pretind că sunt cinstiţi.
Şi uitucii pretind că au ţinere de minte.
Şi cei urâcioşi pretind că sunt oameni plăcuţi.
Şi bărbaţii urâţi pretind că sunt frumoşi.
Şi femeile urâte pretind că sunt frumoase; mai ales femeile urâte...
Şi cei ursuzi pretind că sunt oameni veseli.
Şi cei uşuratici pretind că sunt oameni serioşi.
Şi utopicii pretind că sunt realişti.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o ţară, o limbă, un neam

Am o ţară, o limbă, un neam
Şi mai am un picior de plai,
O gură de rai, lăsat Dumnezeu,
Am un pământ sfânt al meu.

Am o ţară cu oameni muncitori,
Unde sunt grădini cu flori,
Unde sunt şi câmpii, coline înverzite
Şi cuptoare pline de pite.

Aici eu am o ţară, o limbă, un neam!

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (11 noiembrie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (Pr-R)

Şi pramatiile pretind că nu sunt pramatii; mai ales pramatiile...
Şi oamenii prădalnici pretind că sunt cinstiţi.
Şi prădătorii pretind că sunt cinstiţi.
Şi oamenii prefăcuţi pretind că sunt sinceri; mai ales oamenii prefăcuţi...
Şi oamenii primitivi pretind că sunt rafinaţi.
Şi profitorii pretind că nu sunt profitori.
Şi prostituatele pretind că nu sunt prostituate.
Şi prostănacii pretind că sunt deştepţi.
Şi proştii pretind că sunt oameni deştepţi; mai ales proştii...
Şi pungaşii pretind că sunt cinstiţi.
Şi pupincuriştii pretind că nu sunt pupincurişti.
Şi puşlamalele pretind că nu sunt puşlamale.
Şi puturoşii pretind că sunt hărnici.
Şi cei ranchiunoşi pretind că sunt iertători.
Şi rasiştii pretind că nu sunt rasişti.
Şi oamenii răi pretind că sunt oameni buni.
Şi cei răzbunători pretind că sunt iertători.
Şi răufăcătorii pretind că sunt binefăcători.
Şi răutăcioşii pretind că sunt oameni buni.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăriţa: Te ascunzi în spatele inteligenţei tale.
Dr. House: Da, destul de stupid...
Călugăriţa: Şi faci glume pentru că ţi-e frică să iei ceva în serios. Pentru că dacă iei lucrurile în serios, ele contează. Şi dacă contează...
Dr. House: Când lucrurile merg prost, sunt rănit. Nu sunt puternic. Sunt vulnerabil.

replici din filmul serial House M.D
Adăugat de Steffy
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drob de Ţară

Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare,
Şi-s oasele tocate-n suferinţi,
Şi-s ocnele ce strigă din părinţi,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginţi,
Cea care e mai scumpă decât pare
Că-ar fi că este sarea-n altă ţară
Mai ca a noastră - din gheţari fierbinţi,
Care din noi s-au rupt şi-au făcut marea
Cu valul şi cu-adâncul răzvrătit.
Ardealul ne e plânsul infinit,
În solniţe să-l aibă fiecare
Român, care de sare e albit
Să-şi poarte-n oase drobul lui de ţară.

poezie de Anatol Codru
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două feluri de cărturari: unii sunt oameni cu adevărat, alţii sunt oameni mici; oameni învăţaţi ca să cunoască, oameni mici ca să fie cunoscuţi.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (M-Ned)

Şi mafioţii pretind că nu sunt mafioţi.
Şi mahalagii pretind că nu sunt mahalagii.
Şi maliţioşii pretind că sunt oameni buni.
Şi măgarii pretind că nu sunt măgari; mai ales măgarii...
Şi mârlanii pretind că nu sunt mârlani.
Şi mârşavii pretind că nu sunt mârşavi.
Şi mediocrii pretind că sunt eminenţi; mai ales mediocrii...
Şi megalomanii pretind că sunt modeşti.
Şi meschinii pretind că sunt mărinimoşi.
Şi mincinoşii pretind că nu sunt mincinoşi; mai ales mincinoşii...
Şi mincinoşii pretind că spun adevărul; mai ales mincinoşii...
Şi mişeii pretind că nu sunt mişei.
Şi mitocanii pretind că nu sunt mitocani.
Şi mituitorii pretind că sunt oameni cinstiţi.
Şi mizantropii pretind că iubesc oamenii.
Şi mocofanii pretind că nu sunt mocofani.
Şi oamenii lipsiţi de modestie pretind că sunt modeşti; mai ales cei lipsiţi de modestie...
Şi mojicii pretind că nu sunt mojici.
Şi muieraticii pretind că nu sunt muieratici.
Şi nătăfleţii pretind că nu sunt nătăfleţi.
Şi nătărăii pretind că sunt deştepţi; mai ales nătărăii...
Şi nebunii pretind că sunt oameni normali.
Şi oamenii necinstiţi pretind că sunt cinstiţi; mai ales oamenii necinstiţi...
Şi neciopliţii pretind că sunt binecrescuţi.
Şi cei necivilizaţi pretind că sunt civilizaţi.
Şi cei necuviincioşi pretind că sunt cuviincioşi.
Şi cei nedemni pretind că sunt oameni demni; mai ales cei nedemni...
Şi cei nedrepţi pretind că sunt oameni drepţi; mai ales cei nedrepţi...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân

Rămân coloana vertebrară
A celor care-au fost şi sunt,
Rămân în fiecare seară,
Rămân un înger pe pământ...

Eu sunt izvoarelor, strigare,
Eu sunt al nopţilor sicriu,
Durerea voastră-n mine doare...
Mă-ntreb de nu e prea târziu.

Şi voce-clopot am să fiu,
Să strig durerea fiinţei voastre
Cât înger am să pot să fiu...
Un vis spre zările albastre...

Voi scrijeli cu neputinţa
Lumina-n hăuri risipită,
Ţară lipsită de credinţă,
Oh, ţară, ţară prea iubită!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulbul de ceapă

Te-am visat
erai într-un alt vis
în Catedrala Vasili Blajenîi
Te vedeam prin ziduri
fiecare clopot
Te înălţa mai sus
mai sus
mai sus
iar eu
încercam cumva să ajung la Tine
nicio uşă de intrare
iar ferestrele atât de înalte...
mi-am zis:
unele lucruri nu sunt pentru oameni
mici ca mine
şi am plâns
lacrimi uriaşe
ocnă de sare
îmi descuamau
pielea
creierii
inima
rinichii
ochii
apoi
i-ai întins mâna
necredincioasei
şi ai zis:
pentru cei ca tine
am venit
când m-am trezit
ţineam în mână
un bulb
de ceapă
ce-ncolţise
printre lacrimi

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (S-Ş)

Şi cei sadici pretind că sunt miloşi.
Şi cei sarcastici pretind că nu sunt sarcastici.
Şi săriţii pretind că sunt oameni normali.
Şi scandalagiii pretind că nu sunt scandalagii.
Şi sceleraţii pretind că nu sunt sceleraţi.
Şi scrântiţii pretind că sunt oameni normali.
Şi secăturile pretind că nu sunt secături.
Şi cei semeţi pretind că sunt modeşti.
Şi cei servili pretind că nu sunt servili.
Şi cei sfidători pretind că nu sunt sfidători.
Şi sforarii pretind că nu trag sfori; mai ales sforarii...
Şi cei slugarnici pretind că nu sunt slugarnici.
Şi slutele pretind că sunt frumoase.
Şi sluţii pretind că sunt frumoşi.
Şi smintiţii pretind că sunt oameni normali.
Şi smuciţii pretind că sunt oameni normali.
Şi snobii pretind că nu sunt snobi.
Şi sonaţii pretind că sunt oameni normali.
Şi sperjurii pretind că nu sunt sperjuri.
Şi oamenii strâmbi pretind că sunt oameni drepţi; mai ales cei strâmbi...
Şi cei strâmbi pretind că iubesc dreptatea.
Şi cei stricaţi pretind că nu sunt stricaţi.
Şi stupizii pretind că nu sunt stupizi.
Şi cei suficienţi pretind că sunt modeşti.
Şi şantajiştii pretind că nu sunt şantajişti.
Şi şarlatanii pretind că nu sunt şarlatani.
Şi cei şireţi pretind că nu sunt şireţi.
Şi şmecherii pretind că nu sunt şmecheri.
Şi şovinii pretind că nu sunt şovini; mai ales şovinii...
Şi şpăgarii pretind că nu sunt şpăgari.
Şi şuţii pretind că sunt cinstiţi.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă rătăcită

Se-adună zile reci şi scurg în noi
O toamnă rătăcită printre ploi
Cu răbufniri năprasnice de vânt
Ce dezgolesc pădurea de veşmânt.

Se-aleargă norii-n ceruri ca un chin
Venit în locul clipei de senin,
Iar cântecul din vara ce-a apus
Se-aude vag plecând, pe aripi dus.

Îşi mai înmoaie toamna, uneori,
Credinţa în ştiutele-i rigori,
Lăsând un Soare blând şi adormit
Culorii să-i ureze bun venit,

Căci e neîntrecută-n haina ei
Atunci când te îndeamnă spre alei
Cu freamătul şi tremurul în zbor
Al frunzelor ce-n dansul ultim, mor.

Culoarea lor, că-s moarte ori sunt vii,
Te fac de toamnă-ndrăgostit să fii,
Să nu-i mai vezi tristeţea-n zile reci
Şi, de ai vrut, să nu mai poţi să pleci.

Nu-i gri sau albă şi nici verde nu-i:
E toamna mea în ochii ei căprui
Şi-a sufletelor care cântă-n noi
Când ne plimbăm, de mână, amândoi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

sunt copii care sunt oameni mari
şi oameni care sunt copii
ce fericire este să fi in prezenţa lor
căci mare dar le-a dat Dumnezeu!

poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (A-C)

Şi abjecţii pretind că nu sunt abjecţi.
Şi adulterii pretind că sunt fideli; mai ales adulterii...
Şi afemeiaţii pretind că nu sunt afemeiaţi.
Şi cei agresivi pretind că sunt paşnici.
Şi antipaticii pretind că sunt simpatici.
Şi aroganţii pretind că sunt modeşti.
Şi arţăgoşii pretind că sunt calmi.
Şi avarii pretind că sunt generoşi.
Şi bandiţii pretind că sunt cinstiţi.
Şi bădăranii pretind că nu sunt bădărani.
Şi beţivii pretind că nu sunt beţivi.
Şi bezmeticii pretind că nu sunt bezmetici.
Şi blegii pretind că nu sunt blegi.
Şi boii pretind că nu sunt boi.
Şi bolânzii pretind că nu sunt bolânzi.
Şi calomniatorii pretind că nu sunt calomniatori.
Şi canaliile pretind că nu sunt canalii.
Şi cei lipsiţi de caracter pretind că au caracter; mai ales cei lipsiţi de caracter...
Şi certăreţii pretind că sunt nu sunt certăreţi.
Şi cei lipsiţi de coloană vertebrală pretind că au coloană vertebrală; mai ales cei lipsiţi de coloană vertebrală...
Şi corupţii pretind că sunt oameni cinstiţi; mai ales corupţii...
Şi cretinii pretind că sunt oameni normali.
Şi oamenii cruzi pretind că sunt miloşi.
Şi curvarii pretind că nu sunt curvari.
Şi curvele pretind că nu sunt curve.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar

Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora şi-a tuturor.

Sunt ca şi alţii, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor şi sunt un dor.

Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.

Sunt doar un om şi el e pom
Şi ea-i o floare, nu-i oricare,
Şi el e râu, curge spre vale,
Şi-aceeaşi piesă, râde, doare.

Sunt noaptea umbră sau visare,
Simt dimineaţa nor sau soare,
Sunt cum e roua de pe floare
Cu dulce-i rece... dulce oare?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!