Rămân
Rămân coloana vertebrară
A celor care-au fost și sunt,
Rămân în fiecare seară,
Rămân un înger pe pământ...
Eu sunt izvoarelor, strigare,
Eu sunt al nopților sicriu,
Durerea voastră-n mine doare...
Mă-ntreb de nu e prea târziu.
Și voce-clopot am să fiu,
Să strig durerea ființei voastre
Cât înger am să pot să fiu...
Un vis spre zările albastre...
Voi scrijeli cu neputința
Lumina-n hăuri risipită,
Țară lipsită de credință,
Oh, țară, țară prea iubită!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.