
* * *
cum pot evada din iarnă
fulgii păsărilor oarbe?!
ceai din florile de gheață
pe-ndelete cine soarbe?!
vârful cărei piramide
taie cerul în felii?!
străzile au case-'nalte.
oamenii au temelii...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Flori de(-n)gheață
Nu sunt florile de gheață
Cum sunt florile de-ngheață;
Nu plâng florile de gheață
De cele ce iarna-ngheață,
Dar nici florile ce-ngheață,
De ele, când se dezgheață.
poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa Zăpezii
Cu inima de gheață,
Cu sufletul de plumb
Cu răsuflare rece
Crăiasa Zăpezii sunt.
Când fulgii cad,
Când gerul se așterne,
Când nu-i pasăre zburând,
Farmece de iarnă sunt.
De gheață sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândețea mea
Nu iert un om tremurând.
Frigul intră în vene,
Ceața se lasă deasă,
Fulgii din cer coborând,
Eu sunt a lor Crăiasă.
poezie de Anca Todor (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Anca Todor

Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată și cei îngropați de vii
ne mai spun câte-o poveste
cu degete subțiri
mai bat în fereastra timpului
zguduie din temelii adevărul
și taie cu sabia văzduhul mohorât
câteodată ne pun în față toate dezastrele lumii
ca pe niște biblii
și noi le adoptăm
le primim binecuvântarea
cei îngropați de vii ne conduc orbește
prin castele de gheață
ne tulbură sângele
cu povești de la marginea universului
câteodată se ridică în vârful degetelor
ca semn de revoltă și ne dau să bem
din amarul nopților fiecare picătură
tot răul se dilată
carnea devine moale
vânătă
și simțim până la ultima particulă de nisip
că viața noastră
e cea mai mare iluzie
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul, ce alb sângerează!
Afară e iarnă și nin,
Pământul e, parcă, o țin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.
Săgețile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzile orașului de vânt
Stau la mansarda timpului,
de la fereastră urmăresc trecerea călătorilor
pe străzile orașului de vânt
intrat în colbul istoriei.
Apele focului se varsă-n amintiri
își fac albii adânci în peisajul extazului,
pietre vorbitoare suspină prin aer
cu sunete-n surdină.
Cuvintele înghit nemișcarea,
străzile freamătă la umbra lampadarelor
în zile flămânde și nopți de lacrimă,
patima fântânilor cu roată.
Cerul coboară-n răstimpuri
cu stele-n visele femeilor de ploaie
care nu mai pricep
cine pe cine iubește.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi colind
La noi e zăpada albastră
Și cerul e alb, nici nu știu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.
La noi, sub picioare e gheață
Și țurțurii-ntind, curioși,
Tenebre, din spate, din față,
În inimi să intre, sfioși.
La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munți,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiți de pe brazii cărunți.
La noi va mai ninge și poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.
poezie de Grigore Cotul din Registru de intenții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să pleci, iarnă
pleacă iarnă, vreau să pleci,
du-te și dispari în soare
să-ți topească fulgii reci,
în mici picături de ploaie
m-am cam săturat de frigul
plin de geruri colțuroase,
dacă pleci ia-ți și strănutul
ce-l aud prin multe case
pleacă iarnă, vreau să pleci,
unde oi vedea cu ochii,
strânge-ți albii tăi nămeți,
pomii goi să-și pună rochii
vreau s-apară florile
prea de mult ele așteaptă,
să-ndrăznească soarele
să le mângâie pe ceafă
pleacă iarnă, vreau să pleci,
și revino altădată
să te-amuzi cu fulgii reci,
peste-un an c-o nouă toamnă
poate-atunci aș vrea să stai,
să îngheți noroiul toamnei,
plin de frunze fără grai,
ce-au culorile aramei
dar acum doresc să pleci,
vreau să vină hărmălaia
cea sunând din clopoței,
să trezească primăvara
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul care merge
în mâini se uita la omul
care-și taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani și a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morții să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute și toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învățat să se scarpine
cu picioarele și multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obișnuit și cu asta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

AMINTIRI...
Ningea atunci, mi-aduc aminte bine
La braț mergeam prin fulgii de zăpadă,
Probleme fără-nsemnătate discutam cu tine
Fraze goale sau cuvinte-n șaradă.
Străzile erau pustii. Lumea dispăruse
În seara când visând călătoream,
Priveam la tine, cu gândurile duse
Și cine știe la ce, la cine mă gândeam.
6 noiembrie 1964
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheață
există câte un anotimp pentru toate
pentru a ne desfăta naivi cu lanurile de blândețe din privirea mamei
fără să ne imaginăm cât de multe tranșee ne așteaptă dincolo de proximitatea lor
pentru a ne juca de-a v-ați ascunselea cu fericirea
pierzând mai mereu
pentru a ne calibra pașii către cruce
pentru a încerca în zadar să dobândim
imponderabilitatea păsărilor
pentru a privi în noi înșine ca într-un jurnal morbid de știri
pentru ca mai târziu sau mai devreme să fim năuciți
de cât de multe adevăruri
pot fi mușamalizate de retină
și o tăcere care dizolvă tot ceea ce cunoaștem există
pentru care noi oamenii și anotimpurile vieților noastre
nu suntem decât îngrășământ natural
pentru florile de gheață
de la ferestrele veșniciei
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheață
există câte un anotimp pentru toate
pentru a ne desfăta naivi cu lanurile de blândețe din privirea
mamei
fără să ne imaginăm cât de multe tranșee ne așteaptă dincolo de
proximitatea lor,
pentru a ne juca de-a v-ați ascunselea cu fericirea
pierzând mai mereu,
pentru a ne calibra pașii către cruce,
pentru a încerca în zadar să dobândim
imponderabilitatea păsărilor,
pentru a privi în noi înșine ca într-un jurnal morbid de știri
pentru ca, mai târziu sau mai devreme, să fim năuciți
de cât de multe adevăruri
pot fi mușamalizate de retină
și o tăcere care dizolvă tot ceea ce cunoaștem există
pentru care noi oamenii și anotimpurile vieților noastre
nu suntem altceva decât îngrășământ natural
pentru florile de gheață
de la ferestrele veșniciei.
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Floral de iarnă
Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.
Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.
Doar liniștea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.
poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă
N-am văzut de nicăieri o lună mai mare
Ca din vârful muntelui înzăpezit.
Parcă i-a împrumutat limpezimea
Sufletul meu nesfârșit.
Vântul poartă-n văile-albastre
Râuri de scântei ca-n vrăji străvechi.
Florile iernii suflate pe cetini
Îmi alunecă melodii de cleștar în urechi.
Aici totul, pădurile doinare,
Cerul bun, colibile goale de stână,
Ramurile nopții, adunate în inimă,
Se prefac în sânge sănătos, tânăr.
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată vin colindători
Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.
Și ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.
Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrățească,
florile dalbe.
Că pe cer s-a arătat
florile dalbe,
Un luceafăr minunat
florile dalbe.
Noi vă zicem să trăiți,
florile dalbe,
Întru mulți ani fericiți,
florile dalbe.
Și ca pomii să-nfloriți,
florile dalbe,
Și ca ei să-mbătrâniți,
florile dalbe.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au scuturat magnolii
S-au scuturat magnolii! Ce trist oraș în noapte!
Lumina taie cerul în arce și-n felii...
E simfonia vieții caleidoscop de șoapte,
Pe care cad în ploaie, petale viorii.
Ne ning castani la tâmple... Pe notele albastre,
O altă partitură istoria rescrie...
Plâng la fereastra nopții și florile din glastre
Și viața este clipă de albă poezie.
Sub cumpăna fântânii, mister și renegare
Sunt lacrimile strânse în ciutura de veci
Spre ceruri adormită... doar suferința doare.
Străin, spre altă lume, tot singur ai să pleci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldați, de pe vârful acestor Piramide, patruzeci de secole vă privesc cu admirație!
citat celebru din Napoleon Bonaparte (21 iulie 1798)
Adăugat de simona

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocile păsărilor din Hiroshima
- "Unde, unde-s?"
- "Cine?"
- "Unde, unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Oamenii..."
- "Nu știu. Uite fulgi de cenușă...
Au burat toți..."
- "Unde, unde?"
- "Nu știu. Să ne facem cuibul."
- "Unde,
unde,
unde,
unde,
unde?..."
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică:
Cu glume așternute-n ștanțe
CARTUȘIERA ta se soarbe,
Având în ea destule GLOANȚE,
Dar și CARTUȘE multe... oarbe!
epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

schimbând macazul -
în prețul călătoriei
un ceai englezesc
haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca o cană fierbinte de ceai. Se inspiră adânc, se soarbe încet și se ține cu grijă de toartă.
aforism de Ionuț Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!