Partida

- Măi, dragelor, ce-aţi zice voi
Să punem de-o partidă?
Că, pe aicea, pe la noi,
Se-nhaită unul cu alţi doi,
Şi treaba e rapidă.

Şi... mai vedem noi, căci tâmpiţi
Sunt mulţi, e ţara plină,
Şi ne-o da Domnul prozeliţi
Sau, să le zicem... acoliţi
Din marea lui grădină.

- Iubita, crezi că am putea
Doar nefăcând nimic,
Să câştigăm şi noi ceva
Doar discutând, la o cafea
De filtru sau ibric?

- Măi, fetelor, ce-am ascultat,
Aş şterge c-un buret.
Partida noastră aţi uitat?
De-o oră-am tot amestecat
La cărţi de... tabinet.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativităţi înşelătoare

Sufăr cu timpul, cu care nu mă înţeleg,
Pentru că numai eu dau, iar el ia
Şi, mă induce în eroare, căci tot el, zice, pune la-ntreg,
Iar de la mine tot se scade, pretinzând că doar el dă ceva.

Sufăr cu spaţiul, mi se tot reduce din ce-am al meu loc,
Nu mai am un acelaşi acces, sunt uitat c-aş fi fost
Pe unde eram, îs acum alte chipuri, cheia are un cu tot alt breloc,
Cu efigie nouă... e doar scaunu' acelaşi, nu mai ocupa vechiul post.

Sufăr şi de imagine, în lipsă, căci dispar, virtual
Nu se aude de mine, cum odată eram, subiect,
Nume propriu... doar aşa raritate, îs doar rarul, un accidental,
O speranţă ratată, de-o iubire odată, vreodată proiect.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o cafea

E doar o cafea în grădină,
la casa cu tine stăpână
în triluri de păsări ce-ngână
acorduri din sursă divină.

E doar o cafea, pe-o terasă
privită din zare de-un munte
ce-şi varsă, din tâmple cărunte,
izvoare de apă aleasă.

Silfide, pe flori risipite,
se-ntrec să-şi arate uimirea
văzându-ţi, în ochi strălucirea.

Cuvinte se-ascund, negrăite,
când clipele trec, fericite,
cu noi, o cafea, şi iubirea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaşcă de cafea

Ce minunat ar fi dacă am putea
Să bem acum o ceaşcă de cafea
Tu un espresso, frişcă şi mult lapte
Eu te-aş sorbi, iubito, printre şoapte

Dacă am bea şi un pahar cu vin
Am savura o clipă de senin
Şi am trăi într-un destin divin
Pe muzica lui Frederic Chopin

Când zorile ne-ar prinde îmbrăţişaţi
Să bem o ceaşcă de cafea cu mult zaţ
Dacă părea prea dulce sau amară
Să ştii că te iubesc ca prima oară

Nu am nevoie în viaţa asta de nimic
Doar de o pungă de cafea şi un ibric
Să torn în el dacă şi tu ai vrea
O linguriţă din iubirea mea şi-a ta

Să bem o ceaşcă de cafea e un pretext
Vreau doar să-ti amintesc ce mult eu te iubesc
Şi de băut, după ce am terminat
La tine-n braţe vreau să rămân uitat
 
Aş vrea să fie clipa asta un nemărginit
Cu ea să trecem în infinit
Şi să trăim de-a pururi împreună
Ca şi acum, ţinându-ne de mână

Iubita mea o clipă să mai stai
Şi dacă vrei iubirii o şansă să mai dai
Atunci am să te rog să îmi mai dai ceva
Mai dă-mi, te rog, o ceaşcă de cafea

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civism, nedevoalat

Atât extaz pe-asfalt şi-n noapte,
Ascuns sub umbra de-o pancartă,
Cu strigăt doar în cor, în şoapte...
Aşa, printre mulţimi se poartă!

Online pe facebook, like divers
Cel mai ades sub avataruri,
E greu de dezvăluit pervers...
Când nu se-mparte nimic, daruri!

Invitaţi ziua, în unicat
Un, câte unul, pe vedere,
Doar sub fular, pe gât urcat
Şi-adăpostesc... pân' şi plăcere!

E diferenţa-ntre truism
Şi adevăr în enunţ pe faţă,
Când doar pitit este civism,
În lumea noastră... de paiaţă!

Rămânem tot în misticism,
Creduli că-i îndeajuns doar greaţă
Sau, poate-i numai pesimism,
De-atât neadevăr... de-o viaţă?

Dar, civism e... O ţară, în piaţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne uităm la o pesoană, în realitate nu vedem aceea persoană: gândim doar că o vedem. Ceea ce vedem e ceva ce am fixat în mintea noastră. Primim o impresie şi rămânem cu aceea impresie, continuând să vedem aceea persoană printr-un filtru al acelei impresii. Şi asta o facem cam cu totul.

citat clasic din Anthony de Mello
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erecţie

Orice sămânţă îşi are vis să fie o zi cotiledon,
Să se înalţe de la sol –ce e şi cheie în sunet, zvon-
Şi adversar, de la pământ trântit încearcă o flexie,
Să se înalţe apoi ca nou, învingător... 'n erecţie!

Chiar mintea, în lenea ne simţirii ajunsă o debilă,
Se răzvrăteşte de-i sedată, în ţipăt umple filă,
Aşa că şi de prostu-ar fi aşa, fără reflecţie,
O zi se va trezi şi el c-un cap... într-o erecţie!

Aşa-i şi-n general speranţa că va fi tot mai bine
De când ne tot decidem soarta, crezând fără ruşine,
Căci votu-n sine nu-i cinstit, e partizan, elecţie,
Să îşi ajungă lingău scop; pe-a altuia... erecţie!?

Ah, cât naiv am fost mereu, credeam demult răscoală,
Cum c-ar fi fost cu adevărat –ni se spunea la şcoală-
Ca apoi să aflu că-i mai mult o jalbă, un vrut, pretenţie...
Cum revoluţia-i, ce-a fost, la şmecheri... o erecţie!

Mă tot întreb cum alţii sunt ambiţii de popoare,
Sârguincioşi, cinstiţi şi mândri –mai albi, sau de culoare-
Şi ce-am putea şi noi, culoar, să ne luăm pentru lecţie,
Poate-om fi tot la fel de exemplu; un neam... într-o erecţie?!

E tot dorinţă, cea mai sfântă, totul de-o viaţă, mai presus,
Ce doar credinţa –nu ce-a oarbă, în barba popii- ci-n Iisus,
Că-i doar un scop, fiind orişicui, cel ce-are în predilecţie
Un rai cinstit şi drept să fii... Înălţarea-i tot... erecţie!

Sunt multe piedicile în viaţă, emuli, prietenii ostile
Şi-s fără leac, că vinovat nu se tratează cu "pastile",
Doar singur tu... Şi să nu crezi în Viagra, e tot o frecţie
Şi rişti, sculat, să nu mai ai cui (s)pune... de-o erecţie?!

Într-un final, sunt subiecte, semne de interjecţie,
Ce pot sfârşi nefericit erecţia în... decepţie!!!
Rămânând minţii aşa ceva, o v(l)agă de percepţie...
Un acceptat, ca să nu zic... de-o prea bună intenţie!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri neînţelese

Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
şi-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?

Oi fi redus în ambiţii, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniţi, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
şi minte n-am... de trec aiurea ierni şi veri!?

Oi fi greşit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă şi alţi copii?...
Şi în loc de-o ţară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăţi... pururi voi fi???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă Rea S.A..

Ţi-am oferit, iubita mea,
tot ce-am putut, dar tu ai vrea
şi luna de pe cer
de s-ar putea.

Nu vreau să-ţi par un filozof,
sau să mă vait de vreun of,
dar eşti ca piatra rea
dintr-un pantof.

Îţi tot arăt că tu îmi eşti
copila-ceea din poveşti,
şi tare-aş vrea să cred
că mă iubeşti.

Ştiam şi eu că un adult
-căci asta eşti şi... cam demult-
mai merge, de-i bolnav,
la un consult,

Aşa că-ţi spun: sunt supărat
de când pe Facebook ai intrat
c-un cont ascuns, căci tu
m-ai spionat.

Iar viaţa de poveşti a ta
mi-e clar că s-ar putea muta
în contul virtual
Cenuşă Rea.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând

Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Şi să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Şi un alt recensământ n-oi fi între omeniri.

Şi am plânset aşa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinţi moşteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Şi atât de mult au dus cu ei, dor şi iubiri.

Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alţii n-o să-i am
Prinşi doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o ştiu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.

Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu ştiu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neştiuţi
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Înceţoşat se uită de-s încă, ori sunt pierduţi.

E mult mai bine aşa, timp nu-mi las datorie
Şi-mi liniştesc şi suflet, parcă-s mai pur, curat
Şi obrajii, ochii-mi şterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!

Mă prăbuşesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimţite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul zeilor

Era-n Olimp, destrăbălare,
Zeiţa cea de muscă rea,
Cu ai săi fraţi se-mperechea,
Lui Zeus nu-i da ascultare;
Sunt multe fapte similare
Şi pe pământ, iar de am vrea
Să le-ndreptăm, nu am putea,
Ce vrea, azi face fiecare
De-o vreme şi a mea vecină,
Ce Afrodita se numeşte
De ifosul zeiţei plină
Din zori în noapte preacurveşte
Şi zice de-o întrebi, de ce?
- La zei le e permis orice!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lumea apelor

-Tu, care eşti din fostele amoruri?
De ce îmi vii şi-acum să mă priveşti?
Cum, ai uitat? Eu nu mai ştiu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile poveşti.

-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjeşte-mă, din nou, căci tu eşti zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.

Tu poţi să mă prefaci în prinţul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat –greşeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai ştiut.

Te-ai răzbunat apoi, şi-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulţi iubiţi,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiţi.

De m-ai iubit, mă iartă şi mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum şi, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat de Tine

În zgomotul lumii
Şi umbra unor veacuri
Sub straja lunii
La margini de meleaguri.
Ceva există, ceva sau cineva
Că cerul şi pământul,
Cândva, vor dispărea.
Au apărut ca vântul,
Ca vântul vor pleca.
Dar o forţă infinită
Păstrează totul minunat,
Într-o lume pervertită
Ce de Domnul a uitat.
Doar iubirea o mai ţine
Căci păcatul a stricat
Orice legătură sfântă
Şi de Domnul a uitat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (2 septembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi tu

Eu si tu cât facem oare
poate doi sau poate trei
poate punem de-o ninsoare
de lalele daca vrei!

Poate facem de-o speranţa,
de-o iubire cu scântei
poate punem de-o vacanţa
cu sirene şi cu zmei!

Poate inventam o lume
paradisul regasit
ştii ca nu ma tin de glume
când ma soarbe un zenit!

Şi refacem androginul
şi rescriem noi povestea
fara sa cunoastem chinul;
nu le vrei pe toate-acestea?!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul norilor sus-puşi

Pe cer e greu: tronează norii
şi-s regi deplini în asfinţit,
plutind pe visuri iluzorii
de-o zi, de-o viaţă, de-un sfârşit.

Avizi de raze-ntârziate,
n-au niciun tron - doar umbre au
şi voci dogite, înfundate,
în guri ce iau, în guri ce dau.

Ei vor apusul să le fie
apologie în cuvânt
şi nicidecum o poezie
lor, celor temători de vânt.

Şi toacă razele de Soare,
şi toacă razele de-apus,
cu gura lor, în gura mare
ce urlă cu... nimic de spus.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste aşteptări

M-apasă aşteptarea, rău mai e!
Mă tot gândesc: "Nu e atât de greu
S-aduni un geamantan - ce Dumnezeu! –
Doar n-o să iei chiar tot. Grăbeşte-te!"

Of! – aşteptarea asta m-a ucis!
A, ştiu: încet, la tine-i natural,
Ce pot să zic? Sezonul estival:
Căldură mare. Asta e, precis!

Şi ce-ai să cari, tricouri? Câte zeci
Sau câţi pantofi şi rochii? Ce efort!
Eu n-aş lua atâtea, nu, nici mort!

Iubita mea, prin casă fac poteci,
Căci stare nu mai am, nu mai suport:
Aştept mai mult de-o oră. Chiar, mai pleci?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâs, pâs!

A apărut în calea mea
Cum doar un înger ar putea,
Plutind uşor, ca într-un vis...
Eu am privit-o şi-am decis
Că doar pe ea aş vrea.

Cu mâna-mpinsă-n buzunar
Am scotocit ca un avar...
Era acolo, ghemotoc,
Pe lângă ochelari, în toc,
Bancnota de-un dolar.

O fi puţin, o fi destul?
Mă-ntreb, fiind de-acum sătul
De-atâtea zile de rateu
La dame bune, tocmai eu,
La deget cu-aşa ghiul.

De-o pierd şi pe-asta mă oftic,
Aşa că ochii mi-i ridic,
Că ea e ‘naltă, eu sunt mic,
Apoi îmi fac curaj şi-i zic:
-Te fac un mizilic?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâs, pâs!

A apărut în calea mea
Cum doar un înger ar putea,
Plutind uşor, ca într-un vis...
Eu am privit-o şi-am decis
Că doar pe ea aş vrea.

Cu mâna-mpinsă-n buzunar
Am scotocit ca un avar...
Era acolo, ghemotoc,
Pe lângă ochelari, în toc,
Bancnota de-un dolar.

O fi puţin, o fi destul?
Mă-ntreb, fiind de-acum sătul
De-atâtea zile de rateu
La dame bune, tocmai eu,
La deget cu-aşa ghiul.

De-o pierd şi pe-asta mă oftic,
Aşa că ochii mi-i ridic,
Că ea e ‘naltă, eu sunt mic,
Apoi îmi fac curaj şi-i zic:
-Te fac un mizilic?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cam aşa aş zice: să bei nu e nimic. Când te apuci de-o treabă poţi bea dacă tu vrei, dar treaba pân-la urmă s-o faci să iasă bine!

I.A. Krîlov în Muzicienii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri în doi

Nu ştiu ce să-ţi mai spun, ţi-am povestit
tot ce-am gândit şi aş fi vrut să fie
în viaţa noastră, după ce-am primit
iubirea-n dar, cu-atâta bucurie.

M-ai ascultat, în felul tău plăcut,
cu ochi strălucitori şi încântare,
ţi-ai exprimat acordul, şi ai vrut
la visu'-n doi să fii coautoare.

Şi ne-am iubit, şi-a fost frumos un timp,
dar s-a-ntâmplat -şi nu pot înţelege-
ceva ce-a apărut în scurt răstimp
şi a distrus tot ce crezusem lege.

Iubito, să ne-ntoarcem înapoi
spre legile visate de-amândoi!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă despre ce mi-a spus vântul

Eternitatea ar putea fi
Doar un râu,
Un cal de multă vreme uitat
Sau gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Omului care se îndepărtează
De alţi oameni vine vântul
Şi-i povesteşte,
Îi destupă urechile
Şi-i deschide ochii spre alte lucruri.
Astăzi, m-am distanţat eu însumi de oameni
Şi, de unul, în această vâlcea,
Am început să privesc râul,
Şi am zărit un cal rătăcit,
Şi-am ascultat în liniştea singurătăţii
Gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Iar vântul s-a apropiat,
Ca un trecător,
Şi mi-a spus:
Eternitatea ar putea fi
Doar un râu
Un cal de multă vreme uitat
Sau gânguritul
Unui porumbel pierdut.

poezie clasică de Rafael Alberti din Balade şi cântece din Parana (1953), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!