
Ecouri într-un cercel
te-ai prefăcut într-o perlă
ce păstrează în ea
vuietul mării o simfonie nebună
ascultată în liniștea unui
cercel
prins de inimă
lasă în urmă-i tăcerea
îndulcită de
șoapte
ajunse în punctul cel mai înalt
după treceri prin puncte păsătoare
nascătoare de ritmuri
într-o respirație dublă
cu îngânări și pauze între sidefuri
brodate
pe brațe
desprinse de trup
compuse ca niște aripi pictate cu
portative
pe care aleargă note muzicale
pentru refugiul într-o clipă
atât
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre tăcere
- poezii despre ritm
- poezii despre pictură
- poezii despre perle
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- poezii despre cercei
- poezii despre arte plastice
Citate similare

Ecou
prins de inimă cu o perlă
vuietul mării răscolite
e o simfonie nebună
ascultată în liniștea unui cercel
urmează tăcerea
îndulcită de șoapte
cu îngânări și pauze
brodate pe brațe desprinse de trup
pe care aleargă note muzicale
în ordinea clipelor clare
ce par mai secrete
atât
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
7 note muzicale
Șapte note muzicale pot reda o simfonie,
Sau maneaua, care este-n muzică o blasfemie.
distih de George Budoi (11 septembrie 2009)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre muzică sau citate despre manele

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveșnicește, îmi rezerv timp să privesc vara din afară în numele meu, neînfricoșată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieții.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre verde, citate despre timp sau citate despre mâini

Într-o zi tandră, ca aceasta, în care-mi pare că verdele se-nveșnicește, îmi rezerv timp să privesc vara, din afară, în numele meu, neînfricoșată că mâinile pot atinge, într-o clipă, capătul vieții.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare simplificată
în timpul descoperit cu jumătate de inimă
palmele devin ventuze pe zid
oasele schele ce improvizează echilibrul
carnea se întinde arcuri
în infuzia de speranță și marea poftă de risc
într-o evadare simplificată
se sare provizoriu peste povârnișuri osoase
în cealaltă jumătate de inimă
în diminețile de trezire
cu noaptea-n cap
umbre alunecă de pe frunte deasupra sprâncenelor
nu e regretată bucățica aceea de mătase
cu care se șterg ochelarii negri
ar dispărea orice fermecare
a desprinderii din acest film de întuneric
ce lasă suluri spumoase să treacă valuri
în răpăit de tobe
alunecări pe parapetul inimii
desprinse dintr-un coșmar simfonic
năvălit de oriunde
mărind îndoielile născute în singurătatea lumii
deșertică într-o parte și înzăpezită în cealaltă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre sprâncene
- poezii despre singurătate
- poezii despre poftă
- poezii despre negru
- poezii despre naștere

Cu mintea
împart dureri
ca dovezi ale existenței
izvoare triste ale unui trup
care-și caută viermii
acolo unde și-a lăsat țărâna
la dospit de iarbă
joc
jocul vieții
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre nisip, poezii despre jocuri, poezii despre existență, poezii despre durere sau poezii despre copilărie

Îmi joc jocul vieții
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
cu mintea însă
împart dureri
ca dovezi ale existenței
izvoare triste
ale unui trup
care-și caută viermii
acolo unde și-a lăsat țărâna
la dospit de iarbă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc jocul vieții
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
apoi cu mintea
împart dureri
ca dovezi ale existenței
izvoare triste ale unui trup
care-și caută viermii
acolo unde și-a lăsat țărâna
la dospit de iarbă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soclul toamnei
cutie de rezonanță a pașilor/ pe străzi de nicăieri/
acest anotimp
cu ochi de albină ce multiplică efectele
în tufănele
nu începe ceva ci sfârșește
într-o piruetă a unui balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viața într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray
o dezvăluire prima oară în fața mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbușire între
frunze aurolate
ce profită de soclul toamnei
cultivând mai departe aure
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre dans, poezii despre balet, poezii despre apicultură, poezii despre anotimpuri sau poezii despre albine
Rostul aceastei uși, într-o casă fără ziduri
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă fără ziduri -
și totuși, două camere
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o șoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.
s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerințelor mele
meditații... la Masa Tăcerii.
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variațiuni
de muzică astrală.
Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente, metafore
între ele, o singură ușă
între două camere, doar două -
o ușă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieții.
acum înțeleg, rostul ușii, da!
poezie de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre secunde sau poezii despre plimbare

Fericit este punctul liber și neatârnat nimănui
prin el pot trece un infinit de drepte
într-o nesfârșită rotire axiomatică
pe când între două puncte
e loc doar de o dreaptă
unică și de netăgăduit
ca un jurământ
poate de aceea când mă închid în mine
ca un punct liber și neatârnat nimănui
am momentele mele de tăcere
simple și aproape de netăgăduit
în care studiez neantul absolut
ca pe o bornă etalon de infinit
ruptă cumva din sistemul universal de măsuri
într-o clipă de nesimțire
și mă tot întreb de unde până unde
am dreptul să visez conexiuni liniare
ca pe un banal exercițiu
pentru eternitatea
de dincolo de moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre promisiuni, poezii despre infinit sau poezii despre fericire

Simfonia dorurilor
În Răsărit de Soare, îmi caut, fără grabă,
o muzică suavă, lăsată de cu seară
pe prispă, într-o floare, ce-a Raiului ogradă
pierduse, când iubisem pentru întâia oară...
Era o Simfonie a Dorurilor mele
trecute, dar prezente și-acum, și-n viitor.
Scrisesem prima parte, cu tril de rândunele,
și o armonizasem cu liniște de nor...
În pauze, lăsasem suspine să adoarmă,
că, mult prea obosite, în a lor preumblare,
pe raze moi de Lună, văzându-mi a mea toamnă,
mi-ntoarseră la vreme, un dar lăsat de Soare.
Dintr-un Lento Lugubre, mi-am ridicat suspinul
și i-am șters definirea din cele note lungi,
păstrând doar contrapunctul, în care clar-seninul
o Inimă curată mi-aduse de prin lunci.
În "Voci de Primăvară", închei cu Bucurie
această Simfonie a Dorului sfârșit,
ce-alungă de prin Suflet, o lacrimă târzie,
când părea că rămâne acolo, 'n Infinit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre voce, poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre sfârșit sau poezii despre seară

Duioșia unei singure flori
e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniștea unui loc neînșelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete și locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exiști
și primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
și când mă gândesc
totul ține doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioșia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre primăvară, poezii despre minciună, poezii despre iarnă, poezii despre flori sau poezii despre cărți

Descifrări
ecouri din țara sunetelor
le aud printre hieroglife în
note muzicale secrete
polare licăriri electrice
înnoadă imaculări în retine
toate le am în șir de cuvinte
suav destin al unui refren
o poartă de aer prin care ninsoarea
retăcește ca o simptomă fugară
visul de noapte m-a trezit
azi nu mai scriu nimic
desenez adierile lichide dintre gene
nedumeriri pierite în zăpezi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre electricitate

Piruetă
cutie de rezonanță
a pașilor pe străzi de nicăieri
anotimpul cu ochi de albină
multiplică efectele
în tufănele nu începe ceva ci sfârșește
într-o piruetă dintr-un balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viața într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray o dezvăluire prima oară
în fața mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbușire între
frunze aurolate
profitoare de soclul toamnei
cultivând mai departe
aure
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
Dumnezeu a făcut omul
iar la sfârșit (i)-a pus
două puncte
caută-Mă
după care l-a așezat
printre ispite
și omul a început
să-L caute
și cu cât îl căuta mai mult
cu atât începea să vadă
până când cele două puncte
s-au făcut ochi
... într-o inimă
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre evoluție, poezii despre creaționism sau poezii despre Dumnezeu
N-am
În camera plină de mobilă, goală de noi,
stăm - doi străini într-un pat goi,
am prins liniștea de un picior și am tras-o între noi,
într-o pulbere nevrotică de-un alb gunoi.
Nu ne mai leagă nimic, doar un cearșaf înfășurat de picioare
și un iz de dragoste într-o nepăsătoare duhoare,
ne-am pierdut pe noi și mințile într-un morbid alai,
într-o zi frumoasă de mai.
De ce dracu' zâmbești, ce mai vrei să îmi iei?
Nu am nicio inimă vraiște, nici ceai de tei,
nici veșnica ceașcă de cafea și-o tigară în mână
și nici forța să-ți spun "noapte bună!".
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre draci, poezii despre zâmbet, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre forță, poezii despre ceai sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Regresie
pe urme de vânt
să-și aducă aminte
ziua de azi
rostogolește
o piatră de ametist
în labirint
pe lut mai era cenușă
o umbră mov
intră
într-o bibliotecă
liniștea mai deschide o ușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre cenușă sau poezii despre biblioteci

Orice oglindă își păstrează tăcerea.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre tăcere
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre vorbire, poezii despre ploaie, poezii despre patrie, poezii despre lumină sau poezii despre devenire