Târfa
își vopsise părul cu henna
ca să-și ascundă vârsta
ea
celesta crescută în mahalaua
unde hoții de cai furau
din luna adormită raze
făceau din ele harapnice
pentru cei ce-și lăsau la poarta visării
tabloul de nuntă
sufletul
pruncii născuți din iarba trădării
piatra albă
doar ea știa durerea culorii nedefinite
ea
cea lovită de timp
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Liman
ajuns-am aici
cu obidă
unde sufletul tău zburdă
ca un miel născut prematur
din zădărnicia cuvântului
ajuns-am să spun
până la noi
povești despre destin
iar dincolo de poarta
ce-și plânge neputința
ajuns-am să strig durerea
trecutelor ninsori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesiguranță
și piatra albă
are-un destin ocult
la ce să mă închin?
care poveste din durerea lumii,
pe care s-o ascult?
deasupra golului vecin
fac piruete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și piatra albă
are un destin
cum piatra neagră
are.
pe care s-o ador,
la care să mă-nchin,
pe care s-o ascult
între vibratii?
deasupra golului vecin
fac piruete
fără să-mi pese de culoare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
sub luna albă
în noaptea minții noastre
cireși înfloriți
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
Hoții pândeau în câmpii să te fure,
Frumoși și sălbatici sunt hoții de cai,
Umerii lor miroseau a pădure,
Palmele aspre a lumină de rai,
Tu te-arătai peste deal ca o rugă,
Cu noaptea pierdută în părul ierbos
Și drumul se-oprise cu cerbii în fugă
Și hoții de cai înghețau de frumos,
De părul tău negru pierise câmpia
Și hoții de cai miroseau a pământ,
Doar sufletul lor te furase, Maria,
În zori la o vânătoare de vânt...
poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea trădării
Am suferit durerea trădării
în trecutul nemângâiat,
azi indiferența și-a făcut loc
unde locuia iubirea.
Rămân într-o singurătate sfâșiată
de răzbunări bolnave de moarte
ca un câine ce nu știe să-și trăiască libertatea,
doarme nelegat lângă cușca nouă
și latră la lună
în perioadele lui de amintire.
Noul stăpân îl privește cu dragoste
și el se bucură mulțumit
de abundența ce i se oferă,
dar e prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mereu am o îndoială
așa
ca o urmă de zâmbet
pe față de clovn
când
vântul urlă prin crânguri
scrijelind piatra
eu strig
să vină cineva
să despartă stihia de om
omul de câinele vânt
să vină oarecine
gura de lup
stihia în sine
să îi despartă pe cei născuți
pentru a fi
lumini sau umbre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând
mi-aș fi dorit să scriu
un poem despre iarba
crescută în piatră
despre piatră gândeam
să spun
intangibilă stare
pun bandana pe fruntea
celui mai înalt munte
și rămân sclava foilor albe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare
ce tare bat ceasurile-n burg
noaptea
le simt răsuflarea fierbinte
cadența acelor ce cad
se ridică
adorm ca niște soldați
ce umblă cu scuturi
în liniștea albă
desprind inima celor țintuiți
în negura zidului
și ninge ninsoare de timp
peste piatra din burg
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndeajuns
chiar piatra albă
are-un destin ocult
la care să mă-nchin?
pe care s-o ascult?
deasupra golului vecin
fac piruete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu știu dacă știi
Ce înseamnă
Spațiul rotund
Unde stelele dorm
Cu tâmpla prelinsă
Între doi munți
Unul de sare și altul de cenușă
Pe cerul ce stă să izbucnească
Nu știu dacă știi
Cât de grasă e iarba crescută
Din stânci
Privirea arborilor seci
Nu stiu dacă-o vezi
Despre suflet si altele
Nu îndrăznesc să spun
Mă fac ghemotoc în spațiul rămas
Și adorm
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare românești. Veniți de prin împrejurimi și din îndepărtări la oraș, țăranii aciuiți prin mahalaua noastră, după ce-și lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei știu cânta, de la ei, de la taica și de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă.
citat celebru din Maria Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În absența culorii
despre ce o să fie
voi scrie cândva
pe giulgiul gri
captiv și el
în frunza subțire
să fie-n oglindă
galop de potcoavă pierdută
în mirajul acelei lumini
cu mult mai adâncă
decât lumina lumânării
călăuză
pe lungul drum
cred c-am să pun cândva
pe pânză
poemul cailor sălbatici
sacrificați
de noaptea minții noastre
ireversibil
în absența culorii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
moartea e albă
ca un câmp blestemat
să fie în timp
doar pământ
din care vor răsări
cândva
viorele
ulcele frumos decorate
cu flori din lutul fierbinte
de asta nu înțeleg
semnificația
cocardelor negre
puse în piept
doar așa
în semn de protest
sau victorie
când totul se duce...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara ca o nuntă
Primăvara ca o nuntă, magnifică nuntă
unde nănașii
LUNA și SOARELE
aruncă din flori,
plini de-ncântare
----confetti---
peste întreaga suflare
și unde,
perpetua mireasă-natura-
deleagă privighetoarea să-nalțe cântare
spre SOARE-răsare,
preabunul nănaș.
Cert,
primăvara este o nuntă...
unde și eu îs nuntaș.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce suntem Născuți?
nu simt durerea ce curge-n valuri
printre tenebre colonade,
simt,
doar,
clepsidra risipită ce picură din noi,
și fiecare pas ce conturează amprenta
iubirilor pierdute
în zâmbetul care primește aprobul
clipei născută din genuni,
din sfânta încrucișare a ispitirii în cei buni,
cei mai nebuni
dintre nebunii născuți din farmecul
frământării lutului sumar,
simt,
doar,
culoarea ce capătă contur
în quadratura seninului din Univers,
acolo unde...
unde nu-s...
acolo unde fiecare vers capătă sens
și-un adevărat culcuș cuvântului din noi...
de ce suntem Născuți,
doar... din Nevoi?
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
talazuri se zbat
în sufletul mării
atât de aproape
de țărm
atât de departe
văd ochii smulși
din adâncuri
durerea planctonului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
uneori, viața îmi pare
o tragică farsă
încerc să accept o logică
ridată de taine
fotosinteza ierbii
floarea de colț și durerea
pietrei ce-o naște
de ce zboară frunzele
perpetuând anotimpuri
simte căldură fulgul de nea
nu ți se pare mister
lacrima, plânsul?
ce umbră poartă canoea
cioplită din inima
unui mesteacăn
și mâna cioplitorului
de ce-o aruncă în marea
adâncă, întunecată?
sfidând logica
întreb
ce simte lemnul
sărutat de apă
și piatra
și iarba
și fulgul de nea?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
inima țipă
prin toate capilarele
se agită
și clocotul sângelui
izbește în trupu-mi
firav
ca o barcă lovită
de un val uriaș
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis I
Sunt piatra care se rostogolește.
Am fost la bâlciul prorocirilor și
m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.
Știu durerea din ochii
întorși ca să-și mănânce lacrimile.
Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi.
Vântul a mai zăbovit pe la porți.
Te întorci în tine.
Te închizi în morți.
Ești piatra care se rostogolește.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!