
Om bun
Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în fața ta, Doamne
uit de mine
nu știu cât va dura
frigul rătăcește prin vene
mă pierd
dar nu-mi pasă
drumul e plin cu oameni
gestul îmi îngăduie
să iau forma zilei
și să respir
poezie de Teodor Dume din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Om bun
Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în fața ta, Doamne
uit de mine
nu știu cât va dura
frigul rătăcește prin vene
mă pierd
dar nu-mi pasă
drumul e plin cu oameni
gestul îmi îngăduie
să iau forma zilei
și să respir
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubești gestul îți îngăduie să iei forma zilei și să respiri.
aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Când iubești, gestul îți îngăduie să iei forma zilei și să respiri.
aforism de Teodor Dume din Umbre și cercuri (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zero absolut sau cât mai aproape de fața cerului
mă aflu la intersecția acelor de ceasornic
în mine a mai rămas puțină lumină
doar atât cât să scriu
ultimul bilet
absent pentru o clipă
respir haotic
nu mă mai recunosc și nici nu-mi pasă
strig la cineva pe care nu l-am întâlnit niciodată
nu mai am timp să aștept
mă delimitez de ceea ce am fost și
o identitate din care o să ies...
dar ce mai contează!
nimeni nu pleacă definitiv din același loc
e dor un ritual care-i ține pe oameni
mai aproape de Dumnezeu
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima pagină, nescrisă
mi-e dor de mirosul busuiocului prins
în grinda din casa bunicii
și de ploaia care vindeca dealurile triste
sub care tata
își etala sudoarea
mi-e dor de oameni și de mine
de copilul care impresiona alergând
desculț
după fluturi
știu c-am plecat din mine
în clipa în care
miriștea îngenunchea
în fața dimineții
ca o tăcere
mi-e dor și de tine, doamne!
ca de-o respirație
în fața morții
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o candelă
uneori mă aprind și ard
ca o candelă
luminez fiecare colț
fără teamă
intru peste tot
o parte din mine
se cațără pe ziduri
până dincolo de orizonturi
cealaltă parte
e o clepsidră prin care
mă scurg în culori
pentru toate anotimpurile
care încep din mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar astăzi
frigul trece prin pori și sângerează puternic
am îmbătrânit altă soluție nu există
poate e timpul să ademenesc moartea
și să o împiedic să mai treacă
printre oameni
aș face orice dar nu mai am timp
e inutil să mai vorbesc despre asta
liniștea crește ca un mușuroi
și în ochiul stâng am o zbatere
de ceva vreme
simt o senzație ciudată
în dimineața asta o să las lumea
să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinți
sau ceva obscen
nu-mi pasă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi pasă
Nu-mi pasă că nu știu unde ești,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri și povești,
Și te-oi găsi prin amintiri frumoase.
Nu-mi pasă că tu ești departe,
Căci eu ca-ntr-un căuș de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deși ispitele necontenit dau valmă.
Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Și nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
Ți-am zărit de departe statura, te recunosc dintr-o mie,
Urât și păros, cu ochi bulbucați, cu pete pe piele, duhoare.
Ce tremur m-a luat. Ce inimă mare. Să pic din picioare.
Dar nu te-am privit, să nu vezi că-mi plâng ochii. Si ție
Nu-ti pasă că sufăr. Nu vrei să-mi simți trupul, nici sufletul meu.
Frumos mai ești, Doamne. Ce trist și -ncruntat
Ce minte bolnavă! Un monstru din tine a creat,
Ca să pot să te uit. Să nu te mai vreau niciodata. Mereu.
Nu se poate. Prin vene si pori ai pătruns, ești în mine.
In toate ești tu, flori si soare, în fân și pe tufa cu mure.
Să mor și nu-mi pasă. Cu mine te iau. Să traim în pădure,
Sălbatici și goi, doar cu frunze și apă. Mi-e bine. Cu tine.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orașul din mine noaptea, între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc
dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi
nu vă urăsc
mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult
până trec
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orașul din mine noaptea între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc
dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi
nu vă urăsc
mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult
până trec
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă fără adresă
îngenunchez sub icoana răstignită
pe albul scorojit de vreme
cu teama zilei de mâine
mă întreb ce va fi
în anotimpul în care
sunt prizonier în
propriile mele gânduri
nu mai am nimic de făcut
îmi rod neputințele din
urma genunchilor
și aștept
nu sunt pregătit pentru asta
cobor în mine ca într-un oraș
pregătit de război cu
vitrinele agresate
de păianjeni
pendulez între două liniști
și respir
din trupul meu se hrănește o durere
știu asta
însă
am senzația că-n prea târziul din mine
se derulează o altă poveste
îmi lipesc obrajii de palme
și-mi imaginez o haltă în care
niciun tren n-a oprit niciodată
zădarnic mă uit înspre cer
ruga mea e fără adresă
poezie de Teodor Dume (30 martie 2014)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea din mine o durere fără moarte
nu datorez nimănui nimic și
nici nu știu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni și că
ar fi existat fără Dumnezeu
știu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una și
se hrănește din sfârcuri de curcubeie
și câteodată cu resturi de durere
în tot acest timp
mă eliberez de puținul din mine
și alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...
mi-e frică de-atâta liniște
în speranța că o voi revedea pe mama
și pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot
să nu vă îngrijorați
din mine va porni o altă zi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul umbrelor
azi e o zi în care
nu mă grăbesc
calc încet
și-mi ascult umbra
cum îmi trece prin vene
o simt
poate e o cunoaștere de sine
sau poate o lacrimă strivită
între două priviri
tac
e multă liniște în jur
mă uit în stânga
mă uit în dreapta
nimeni
pe drumul umbrelor
doar eu
și
ultima lacrimă pe care
am păstrat-o pentru voi
azi
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
In biserica sufletului meu
In biserica sufletului meu
Am daruit toate cantarile.
In biserica sufletului meu
Am invatat a-mi iubit ranile...
Acolo, in tihna si Lumina
Am invatat sa imi gasesc odihna...
Nimeni Doamne nu-mi intelege focul...
In lume Iisuse eu... nu-mi mai gasesc locul...
Alungata de oameni... facuta nebuna...
Spre Tine Iisuse intind mana.. a ruga....
poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ți spăla mâinile într-un lighean cu apă murdară ca mai apoi să te prefaci că ești curat. Gestul ar putea diminua semnificația zilei.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri
încă o zi în care
lumea trece prin mine
unde să mă ascund, Doamne!
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri
încă o zi în care
lumea trece prin mine
unde să mă ascund
Doamne...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cod
nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de
deasupra lutului dar asta
e o altă poveste
în care alerg spre nicăieri
mă opresc doar atât cât
să-l rog pe Dumnezeu
să-mi asculte inima
în urmă rămâi doar tu femeia - cod
colțul tău e un univers parțial întunecat
iar lumea o arteră pe care se circulă în paralel
ca într-un oraș aglomerat...
nu mi-am dorit niciodată atâtea lucruri
într-un singur loc în care
nu ne-am fi putut îmbrățișa
ca doi oameni
chiar dacă aș fi murit de două ori aș fi ales
calea înspre tine deși nici nu știu
cât contează o moarte
sau poate
aș fi fost mai frumos și mai bogat
cu un Dumnezeu dar la ce bun dacă
Dumnezeu m-ar fi creat
din moartea altuia
știu că nu mai sunt cel ce am fost
sunt doar o metaforă care îmbracă o stare
iar identitatea mea e un drum imaginar
semnalizat intermitent
oricum nu mai contează...
tu ești femeia - cod
deși dormi cu fiecare în pat
nu țipi nu urăști și nici nu iubești
ci doar mergi pe o linie continuă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!