Ursulețul la zmeură
Pe-un plai semeț și însorit de munte
Pădurea-nconjura un luminiș,
Unde păzit de aspre stânci cărunte
Trona din vremi străvechi un zmeuriș
Un urs bătrân suia, cu pas domol,
Versantul cunoscut de-un car de ani,
C-un ursuleț zurliu ce-i da târcol
Săltând haihui, ca puii gogomani...
Când Moș Martin făcea câte-un popas
Su-brazi, la umbră adăstând cuminte,
Poznașul ursuleț strâmba din nas
Pornind în sprint bezmetic înainte
Sfidând urcușul fără cumpăneală
Zburdând și țopăind ca un tehui
Căzu munteanul mort de oboseală
La prima cățărare-n viața lui...
Ajuns la zmeuriș bătrânul urs
S-a-ndestulat, pătruns de încântare
Și multă vreme de ospăț s-a scurs
Pân-a sosit și prâslea pe cărare
Ursan, de bună seamă supărat
L-a scuturat oleacă pe zgâmboi,
Care-a rămas aproape nemâncat
Că se-nsera și-au luat-o înapoi!
MORALA
Ascensiunea-i treabă serioasă,
Nu-i loc de joacă, glumă ce te-amuză:
De vrei cu bine să te-ntorci acasă,
Urmeaz-o pas cu pas pe călăuză!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Brad bătrân
Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Și-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:
"O, voi ce-n soare cald trăiți
Și ați răpus strămoșul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteți așa grăbiți?
În anii mulți cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulți și-au aflat un adăpost.
Moșneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Și-n vreme aspră și hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?"
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Istoria romanilor Vol. 1" de Nicolae Iorga este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Mini-fabulă c-un leu...
S-a stins cumplitul răget al leului bătrân,
Dar liniște-n savană, cu toate astea nu-i:
Hienele, stârvarii ce-n urma sa rămân
Se bat, urlând isteric și trag de leșul lui!
MORALA?
Se stinge-un om celebru și pleacă dintre noi,
Iar rudele, copiii, mulțimi de succesori,
Pornesc în umbra legii un nemilos război,
Să-mpartă - după merit - râvnitele-i comori!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpulung, pe lunga timpului cărare
Slăvim prestanța ta monumentală,
Pristol de Basarabi și Drăculești,
Durată-n vremi, ca-ntâia capitală
A Țării noastre scumpe, Românești!
madrigal de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursulețul polar
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Fram e ursuleț polar,
Trăiește-n lumea lui de vise.
Frigul nu e un calvar,
Stă cu porțile deschise.
Prin zăpadă merge-ntr-una,
Înoată-n apele polare
Și noaptea, când răsare luna,
El tot caută mâncare.
Maria, fată curioasă,
Iubește acest animăluș,
Cumințică, are-n casă,
Doar un ursuleț de pluș.
poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rezerva aia
de spital erau numai ei doi
îi spunea glume și bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aștepta să moară și încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă și asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greș și el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraș bătrânul
deși era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalți
el le știa pe toate și a început să le zică
însă bătrânul continua să moară
mâncat din interior de cancer
prietenii l-au sunat pe telefonul mobil
nu putea să le mai răspundă
a încercat altă glumă de mare succes
dar bătrânul continua să moară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-avem noroc la șefii de stat
Fără scandaluri, rupere de dinți,
Noi anual am face treabă bună
Dac-am alege doișpe președinți
Cu un mandat egal, de câte-o lună!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condei...
Condei bătrân și părăsit
De mult stai în tăcere,
Acum iar vremea ți-a sosit
S-așterni plin de durere.
Atâtea gânduri care-mi sting
Viața trecătoare,
Atâtea vise care plâng
În suflet ce mă doare.
De aspra-mi mână te-ai uzat
Te-ai ars de fierbințeală,
Azi pari în gânduri cufundat
Și mort de oboseală.
Condei bătrân, ce-a mai rămas
Din viața asta vie?
S-au așternut pe tristu-mi pas
Spini și zădărnicie.
poezie de Elena Andrieș
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pildă de asin (minifabulă)
Mi-aduc zâmbind aminte de-acel măgar tehui,
Înțepenit ca stana de piatră pe un drum
Și neconvins să plece, firesc, la treaba lui,
De bici sau de claxoane, de nimenea, nicicum!
(a)morala
Desfid perseverența vreunui "demnitar",
Care corupt, netrebnic și călcător de legi,
Scăpat din pușcărie stă, ca acel măgar,
Cerând cu insolență, din nou să îl alegi!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea...
Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Gând ultim, de ursuleț
Sunt obosit peste măsură de atâta vâlvă nestârnită,
că doar eram pierdut puțin, n-aveam la vârsta neîmplinită
nici de un an- n-aveam idee, că vizită nu pot să fac
să văd și eu umani umblând și să le arăt... și eu îi plac...
sau, nu mai știu, poate naiv crezusem că e ca-n pădure,
printre ai mei, ce ne adoram, adunam fragi, poamele, mure,
că-s parfumate și, mâncam, ne iubeam toți, că răbdători
nu știm de răzbunări, de ură, nu ne atacăm... avem valori,
nu facem rău, de rău nu este, ne protejăm și noi de moarte...
cum mama ne-a învățat demult, când încă ne mai dădea lapte
și ne ținea la piept cu cald, ne mormăind din a sa viață;
cum este grea și să fim buni, chiar mari... de vom derula ață...
E crezul meu, de mic sălbatic, nevinovat, de ursuleț
așa, picat în agonie lovit de-un glonț nicicum răzleț
-dintre, ce nici nu mai văzusem, nu sunt încă ajuns isteț-
de-un foc de pușcă descărcată, deși eram speriat, naiv,
nu-mi propusesem, că nu știu, cum nu știu nici ce e motiv,
doar îndrumat de bun, ce-am simț, lăsat așa, intuitiv,
mă știind pur, fără de apărare, numai credul în aventură,
ca un copil, un pic prostuț, neștiind că dacă dau o tură
prin lumea nouă, cea din jur... te-oi părăsi, dragă natură...
Din Sibiu, ursulețul mic, agonic, 'ntr-o bătătură.
PS.
Într-o țară, a mea, unde-i cinstit delapidare,
Unde omor, viol, hoțiile îs onoare...
Printr-un oraș, într-o curte anostă, oarecare,
În ghiveci de lut, prăvălit cald lângă o floare,
Un ursuleț, însângerat de-ai mei, popor... se moare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul vechilor iubiri
Ținea aproape Băse cu-ncântare
Pe Dragnea la hoții și la scandal,
Precum pirații, vechii lupi de mare,
Purtau pe umăr câte-un papagal!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre Liviu Dragnea
Părerea mea...
Un bou zălud de vrei să potolești,
Cu-o funie la stâlp îl faci cuminte,
Dar omul rău nu poți să-l lecuiești
Nici risipind... o samă de cuvinte!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vezi și să nu crezi
E-ntâia oară, văd prea bine,
(Și-ntreaga lume vreau să știe)
Când Ghiță Laurențiu ține
C-un concurent... de prin Bănie!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harta și busola
Pe Pământ când ai venit,
Aruncat aici de soartă,
Ca să mergi spre infinit,
Ai nevoie de o hartă.
Dușmanii sunt printre noi
Drumul e primejdios
Ca să nu dai înapoi,
O hartă e de folos.
Când ai luat-o pe-o cărare
Și nu știi unde te poartă
Nu te panica prea tare,
Ci mai uită-te pe hartă.
Vreme trece, vreme vine,
Și tu viața o străbați
Cu harta mereu la tine,
De la drum să nu te-abați.
Iar busola minunată
Ce-ți oferă îndrumare
Fără a greși vreodată
Este sufletul tău mare.
poezie de Octavian Cocoș (23 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul și cățeii
Cu strigăte intempestive,
Cumpărătorii de fier vechi
Trec, în căruțe primitive,
Prin cartierul meu străvechi
Presați pe caprele înguste
De regulă mergând perechi
Te-ntreabă, ca în vremi vetuste:
Nu ai, boierule, fier vechi?
Deși-s figuri obișnuite,
Stârnesc o stranie alarmă
Din ascunzișuri tăinuite
Sar zeci de câini să facă larmă
Ce lege-a firii, ce instinct,
Trezește-n câini atâta ură
Când pașnic, tropăie distinct
Un biet căluț, lângă bordură?
Adesea, doar o arătare
Mic, costeliv și subnutrit
Trăgând cu greu povara mare
Ca pe-un blestem hain sortit...
De ce rup gardul câinii mei,
Urlând la tristul sac de oase
C-un pic mai înăltuț ca ei
Și fără gesturi vrăjmășoase?
E vreun păcat primordial,
Vreo ancestrală datorie
Ce-i țin pe câine și pe cal
Într-o eternă dușmănie?
De-aceste chestii frământat
Încerc, cumva, să-i potolesc...
Dar mă opresc, ca săgetat
De-un gând aiurea, chiar grotesc!
Constat o mare-asemănare
Între spectacolul din stradă
Și LUMEA-n care orișicare
Doar de nu vrea, nu va să vadă
Prăpastia care separă
Din veac, săracii și bogații:
Flămânzii ce în spate-i cară
Pe-aleși sătuii, răsfățații!
O încercare de MORALĂ
Sunt cai și boi care trudesc
Din greu, ca să rezolve totul...
Dar latră-n jur și-i beștelesc
Cățeii cât îi ține botul!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DOAR APĂ-MPARȚI CU TOȚI...
La stirpea băutorilor de vin,
Faimoasă-n lume din antichitate
Prin spirit, har, noblețe, calitate,
Cu deferență, astăzi mă închin!
Cuprind planeta în totalitate,
Având în Bacchus protector divin...
De-i musulman, budist, ateu, creștin,
Din vin iau șarm și virtuozitate!
La tot ce-n mii de pagini s-a descris
Și-atâția condeieri prin vremi au scris,
O scurtă completare vreau să fac...
Un vechi proverb arată drumul drept:
"Mai bine spargi cărbuni c-un înțelept
Decât să-mparți Cotnar c-un prostănac"!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste biblică - omagiu
Când Domnul l-a croit pe-Adam în Rai
Știind că munca-i doar la jumătate,
A strâns în Eva, floarea de pe plai,
Prinos de dor, tandrețe, fermitate!
madrigal de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfat prietenesc
Poet cu har, cuprins de întristare
Când la cenaclu rău te-a combătut
Un ins, ce dovedea că n-a putut
Să-ți intuiască-a versului cărare...
Nu sta retras, c-un aer abătut,
Ci scoate, temerar, la-naintare
Temeiuri, argumente, îndreptare,
Să ștergi afrontul ce ți s-a făcut!
E-o vorbă din bătrâni, ce zice bine:
Un nătărău, nevrednic de nimic,
Stă-n drum și râde-aiurea de oricine...
Cu veselia preschimbată-n tic,
Un prost va râde-n fel și chip de tine,
Văzând că nu îi semeni... niciun pic!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici prostia nu mai e ce-a fost...
Cu toții știm: prostia-i enervantă,
Stârnind riposte aspre, vrăjmășie,
Dar recunoașteți - este dezarmantă
Când dovedește... haz sau duioșie!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare
In gradina moartă
Am sărit aseară, peste zidul mort -
Pasul meu, încet, se oprea în loc, -
Conștient de soartă, de durere orb,
In gradina moartă
A sosit un mort.
Se uita-n gradina moartă
Luna albă, moartă -
Plumb - corpul meu căzu
Pe banca de piatră.
Se-auzea de-afară
Viața proletară -
Numai umbra mea dupa zidul mort,
- Pentru totdeauna, mai plângea in noapte...
In gradina moartă
A sosit un mort.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar