Șoapta nopții
rătăcit între rădăcinile universului
caut adânc taina unui gând
între presupuneri ostenite și răspunsuri erodate
pe tâmple se scurge încă roua sufletului
chinuit de tăceri ancestrale
cu trupul în pământ
pierdut prin lutul timpului
în șoapta neliniștită a nopții
țes vise în albia lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Între pleoape
eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
pășeam pribeag printre veacuri
topit în uitări deșarte
eram fila închisă într-o viață
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopții
cenușa mângâiată de ploaie
lumina a rămas tăcută între pleoape
se scurgeau tăceri pe cărări
purtate de vânt pe aripi frânte
ardeau lumânări în taina depărtării
ce lungă era distanța între ziduri
adiau umbre pe trupul de piatră
cuvintele zăceau închise'n tenebrele lumii
eu scriam cu lacrima
despre spini, despre iubire
căutând în suflet surâsul luminii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul vis
lumina îmi invada sufletul
prin fereastra deschisă
de timpul ce a trecut
nu am văzut
priveam cum plângea tăcerea
am cufundat apoi cuvintele
în apa proaspătă a unei lacrimi
ce a curs
dintr-un suflet istovit
între frunzele prăfuite ale vieții
am străbătut șoapta
adâncindu-mă între gânduri nespuse
uneori vorbeam cu pietrele
pe un țărm
pierdut în depărtările lumii
despre un vis
pierdut și niciodată regăsit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași către cer
mă adresez nimănui
cu speranța deșartă
de a mă auzi cineva
am înconjurat zidurile lumii
în flăcările sufletului
am mers înainte
m-am trezit în genunchi
pășind apoi în cruce
pe aleile murdare ale anilor scurși
în puritatea cuvintelor nerostite
mă loveam la fiecare pas
de cioburile timpului
rătăcit în singurătăți atemporale
răstignit între paginile goale
obosit de cicatricile universului
căutând Calea
zi de zi
pășesc către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între plecări ratate
desculț de gânduri
m-am așezat pe malul râului
desenam pe nisip chipul palid al lunii
pe tălpi adunasem cenușă
din vise furate, din vise ucise
uneori smulgeam frunzele vieții
dintr-un suflet neîmpărtășit
lumina se scurgea agonic printre tâmple lumii
întârziasem a plecare
când m-am întors, nu m-am regăsit
sub pleoape curgea neliniștea universului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu mine
mă înfiora lumina ce curgea trist
pe fereastra murdară
în orașul rătăcit între cer și pământ
trist era parfumul cuvintelor
ce mor suav pe câmpuri de dor
nu aveam liniște, nici idei
deci, nu gândeam
nici nu aveam la ce
pășeam aiurea pe alei
mă dureau cumplit lacrimile cerului
ce se scurgeau pe trupul scrijelit de întrebări
zăceam pe treptele părăginite ale lumii
apoi am aprins un rug
să ard rănile sufletului
focul s-a stins în bezna lumii
furios mă adăposteam în mine
cu ochii triști, pierduți și goi
cu trupul încercănat de vise ucise
cu pașii duși, de mult apuși
azi, stau singur cu mine la o masă
pe masă, o ceașcă răsturnată de gânduri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
sufletul,
traseu involuntar
între două stații imprecise
căutam apusul în deșertul lumii
uneori mă opream
rezemat de un gând
contemplam viitorul
mă înțepasem în rădăcinile cunoașterii
și am plâns
în palmă era liniște
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am strivit tăcerile mele
de ziua de mâine
geamătul a rămas suspendat pe obraz
ochii priveau mai departe
pe cer desenasem zbor de cocori
când fugeam după sălbaticii mei cai
prin colburi de ani
am vrut să te chem, tu dansai goală în ploaie
nu mai știu când, atunci, poate
apoi adormeam între ape
în noapte, departe
dincolo de tăceri
marea se aduna neliniștită între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacolul
răsfirat în cenușa lumii
croiam castele de nisip pe țărmul sufletului
rătăcisem sensul, găsisem nonsensul
pierdut în nefirescul cotidian
așezasem pe genunchii timpului trupul
zăcea, sfâșiat de întrebări
apoi am plâns privind lumina ce se scurgea
pe geamul fisurat al lumii
sufletul se târăște spre înălțimi
pe picioare strâmbe de lut
adun depărtările să nu audă
țipătul sângelui în venele gândului
sunt străinul rătăcit între voi
dezamăgit, de viață, de lume, de toate
strâng tăcerile în mine
plâng pe valva mitrală obturată de nămolul din jur
azi nu mai aud, tic-tac
doar plâng, apoi tac
e ultimul act, spectatorii au plecat
viața asta, ce spectacol ratat
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
topit în uitări deșarte
eram fila închisă într-o lume deșartă
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopții
cenușa mângâiată de vânt
lumina a rămas tăcută între pleoape
îmi așezasem tăcerile în albia cerului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii sufletului
soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
se frânge amurgul pe ape
tăcerea coboară pe drum
în lumina stinsă a orelor scurse
crestam între pleoape chemări
vecin cu nebunia
pășeam mai departe în noapte
pe întinsele ape
tragic catarg rătăcit în larg
când voi veni
stropii de sevă vor desparte pământul
sub lichenii de gânduri
aruncați pe pereți
aici am învățat glasul umbrelor
în țipătul sufletului și nemărginirea privirii
trebuia să plec, trebuia să vin
să ajung din nou acasă
să ascult, să înțeleg
lacrima pură a gândului
biciuit de cuvinte murdare
aici, între voi, în noroi
respiram prin tăceri
odată cu timpul rămas
rătăcind amintiri, pas cu pas
sub gene striga ultimul gând, nicăieri
când voi pleca
voi purta pe buzele arse, surâsul final
al unui nebun ce încă visa
răstignit pe o cruce, un tărâm ireal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin pustiu
pășesc prin timp
rătăcit pe aleile sufletului
caut ceva, caut demult
ce nu găsesc nicicând
un ceas bate
tic-tac
în trista cetate
ce pot azi să fac
e viata, e lumina
nu, nu
e doar o veșnică minciună
eterna, fascinanta minciună
pătrunde adânc în noi și în toate
în noapte, pe furiș și pe la spate
așa nu se poate
și totuși trece, toate trec
sau se petrec, mai departe
aici, nu în altă parte
stau pe un ciot de țărm, de viață
plâng, mă plâng
privind pustiul omeniri pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre frunzele sufletului
visător între vedenii
în faldurile unui vis, trecut și petrecut
aiurea pe acest pământ
sprijin cenușa cerului cu lacrima sufletului
întunecate gânduri curg, se scurg
în mine, profund
ascult somnul într-o silabă oprită în timp
caut agonic un sens
pierdut într-un tragic nonsens
trece alt timp între timp
mereu mai puțin decât ieri, puțin mai mult decât azi
pierdut pe aici, pe undeva, cândva
știu, va mai fi o zi, într-o zi
atunci când eu nu voi fi
decât o frunză strivită sub ultimii pași
vibrează tăcerea în anii pierduți
de nimeni știuți, de nimeni cunoscuți
totul, o întoarcere neprogramată
pot să spun acum ratată
cu amintiri imprecise, ucise
a mai trecut o zi, și...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta sufletului
m-am descălțat de gânduri la poarta sufletului
să nu murdăresc surâsul luminii
da, sunt un păcătos
în astă lume beată
pe tălpi adunasem tăceri
culese din ancestrale dureri
eram aici și dincolo
pe țărmul zbuciumat al sufletelor moarte
între mare și cer
ape se zvârcoleau haotic în zare
pe sub pleoape curgeau amintiri
de ieri, de nicăieri
uneori pictam alte gânduri în casa cerului
între iertare și păcat
mă crezi, mă ierți...
poate azi, nu sunt acel ce sunt
rostogolit printre stânci
între alge și scoici
mă întreb, de mii de ani...
offf, am uitat întrebarea
da, sunt uituc, și...
rămân aici,
unde nu sunt
decât o vorbă irosită în vânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gânduri
locuiesc în scorbura lumii
alungat de toți și de toate
închis între gânduri, pierdut printre oameni
seara mângâi pietre sau ascult siderat tăcerea timpului
pic-pic-pic, apoi nimic
uneori strivesc păienjenii de pereții sufletului
nopțile rătăcesc printre umbre
stele nu am, le-am pierdut într-o fatidică clipă
la o partidă de cărți cu moartea
au rămas doar tragice cuvinte
ce se pierd la răscruce de drumuri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm
seara, pășeam pe țărmul umed
de lacrimi, gânduri și păcate
întrebam destinul nostru mut
despre ceva ce a fost demult
în depărtarea agoniei priveam prin cuiburile tăcerii
visam cu vise nevisate
vocea vieții sta ascunsă
trăiam între căderi de ape
între valuri și nori
nevăzut de nimeni, de voi
mergeam pierdut în noapte
eram copilul care nu mai sunt
doar amintiri și tăceri împletite
de-a lungul unei vieți uitate
căutam un suflet pentru un suflet
ascultam cum plânge în noapte, marea
mă înțepam în tăceri
anii dispăreau, stele cădeau în palma vieții, azi
de ieri, doar amintiri, toate târzii
ardeam mereu, pe rugul lumii, în triste singurătăți
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre ramurile sufletului
rătăcit și stingher într-o lume străină
între vene obturate și spasmele lumii
sub pietrele timpului și lacrima cuvântului nerostit
între speranțe reci, atât de seci
te caut între mare și cer
tu ești departe, eu aici
priviri, speranțe, uitate toate
tăcerea astăzi ne desparte
un cuvânt ce curge, nu ajunge să astupe rana din suflet
ce lungă este depărtarea dintre noi
doi tineri nebuni
ascunși sub țipătul gândului și pana cocorului
eu scriu, tu scrii
cuvântul ne desparte
rătăcim apoi între polii iubirii
iubirile curg, iubirile pier
fără trecut, fără viitor
ușor-ușor
ce trist tango în doi, dar fără noi
în ochi lumină străină
urlă tăcerea pașilor pierduți, țipă durerea
ce tristă este șoapta ultimului sărut
se scurge azi în abisul ireal
tu unde ești, mai ești, eu cine sunt
am întins privirea în zare
căutând adevărul, lumina și viața, în ochii tăi...
pe pajiștile pârjolite ale sufletului
în amurgul zilei și cântecul vântului
visam o clipă de iubire
pe verdele crud al ierbii cosite în ajun
făceam culcuș de flori
să te iubesc cu patimă în zori
focul privirii m-a cuprins, m-a atins
am ars în lanul de secară
gândul, pas cu pas, să vină
să stingă văpaia din suflet
pe trecătoarele poteci,
pe unde uneori mai vii, mai treci
un drum împletit, un drum în doi
printre ramuri despletite de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă aș ști
de ce plâng florile când mor
aș fi o lacrimă pe țărmul sufletului
o clipă eternă în grădina cerului
dar nu știu
sunt doar un țipăt rătăcit între cele două lumi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de înger
trecem
conturând gânduri pe aripile timpului
apoi vom poposi
păsări călătoare, într-un cuib
rânduit între faldurile cerului
uneori așteptăm drumul să schimbe timpul
opriri provizorii
privind încrucișarea cuvintelor
casa mea
e firesc aproape de cer
închid un gând între aripi de înger
e o liniște oarbă
în pulsul necontrolat al materiei
la sfârșit poposim
în strâmtorile universului
cu sufletul sfâșiat de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între zdrențele vieții
grăbit,
treceam mai departe
din poartă în poartă
fără răspuns, căutând a mea soartă
noaptea venea pe întinsele ape
pe țărm, vântul vorbea trist
cu timpul, cu valul
pe mâini se scurgea a gândurilor ceară
din obosite pleoape
pășeam rătăcit
de viață, de mine, de toate
străin era drumul și ceața mă doare
plouă mărunt pe o stradă
se ascundeau tăceri în unghere
șuvoaie se izbeau de tâmple cărunte
pe trup așezasem haine murdare și rupte
eram doar o ființă trecătoare, pe picioare de lut,
pășind prin gunoaiele lumii
azi mai departe nu pot a mai trece
mă lovesc de ani milenari
croiesc o haină din fâșii de suflet
să mă învelesc în zile de jale
uneori vorbesc să nu uit
apoi tac, să nu țip
trist, mă retrag între zdrențele vieții
să plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!