Mântuirea
anii duși, smulși, trecuți
de nimeni cunoscuți
multă uitare și disperare
privirea se pierde în nemișcare
o zi absentă, poate incoerentă
cine azi mai știe
și de știe, ce să știe
aștept mântuirea în zdrențe de tăcere
lugubră și tristă tăcere
surâs obosit, umil, chinuit
agonie la ceas de seară
răstorn universul în alt univers
cu speranța de a găsi ceva
întâlnesc doar goliciunea lumii
o acopăr cu petale de floare
plec să mă caut
într-o noapte, în altă parte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lumina
e seară, e târziu
e tăcere, lugubră tăcere
umbra se strânge în jur
cu fiecare clipă ce piere
adun ore, triste ore, în amurg efemer
durerea în mine, o tristă haină
lumina arde în lacrimi, se duce
pe malul apei o cruce
pe margini de drum, o albă floare
mă aplec, o culeg
o pun pe cruce
lumină albă a înflorit în suflet
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
stau și ascult nemișcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă și plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai știe, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai țipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
și ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă și plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În liniștea nefirească a lumii
trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde merg
de ce merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt o idee greșită a timpului real
cine știe, azi a știe...
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii liberi
e tristă clipa asta
tăcerile se scurg și mor
pe reci pereți, ai lumii seci
pe unde treci
timpul rămas e ars acum, e scrum
cuvântul e abis
ce lungă este depărtarea dintre noi
eu, pășesc pe țărmuri ce dor
tu, în câmpii uscate de cer
mai trece un tren
uitat de toți, de toate
prin noi, pe lângă noi
azi gara e absentă
doar șina ruptă
mai curge între noi
grei pași se risipesc aleatoriu
prin anii trecuți, petrecuți
aiurea, haihui
tăcere abisală
rămasă într-o gară absentă
doar niște șine perpendiculare pe nimic
tu mă așteptai la geam
eu mai ciopleam un ram
să fac, să fac un nai
să cânt la nunta nostră
povești despre cai
cai liberi și puri
aleargă, aleargă în pulberi de stele
să-și poarte iubita prin ele
așteaptă-mă femeie în poartă
să-ți cânt a mea soartă
un cânt în doi, despre noi
noi, cai liberi în lume
purtăm marama durerii pe strune
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
în fiecare noapte
căutam bezmetic insomnia
pierdusem numărul anilor
trecuți, petrecuți
uneori ridicam privirea către cer
pe scena vieții un spectacol ratat
manechine prost machiate, măști desfigurate
de ură, de minciună
noaptea ascultam întunericul
cum plângea în tăcere
pic-pic-pic
apoi nimic
speriat am strigat la cer
atunci a țipat cocorul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fum, un foc, o țigară...
parfum și scrum de țigară
într-o cameră tristă și goală
lumina curge haotic
pe geamul spart de gânduri
o viață, un om, o țigară
stăteam de vorbă cu anii
trecuți, petrecuți
timpul se înghesuia în rucsacul nedesfăcut
aruncat aiurea într-un colț
fără sens, fără rost
uitase să plece departe
era tăcere într-o cameră închisă
doar scrum printre rânduri
plouă, într-o lume pierdută, uitată
aștept și îmi vine să plec
să dau de pereți cu viața, cu lumea, cu toate
pe tâmple curg gânduri ciudate
țigara arde pe masă
nu e nimeni acasă
decât un om și o țigară arsă pe o masă
înnod tristeți printre vise îngenuncheate
m-am rezemat de trupul ăsta un veac
a mai trecut un veac, și...
nu cer acum decât un foc și o țigară
un lucru firesc
în tulburătorul abis
al sufletelor rătăcite
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampa
o lampă stinsă
o ușă închisă
luna, un ciob azvârlit pe cer
în noaptea aceea de beție
trist surâs într-o lacrimă
mă sprijin pe coatele sufletului
tăcerea e goală și mută
văd prin crăpăturile vieții
o scânteie
dar ușa rămâne închisă
cărarea s-a stins în tăcere
doar amintiri încețoșate și seci
sunt un cuvânt în derivă
lovit de stânci, în ape tulburi, adânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânze rupte
visul a oftat sau a plâns
cine azi mai știe, cine...
timpul a trecut
o lampă stinsă
o ușă închisă
o viață ucisă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu știe și nu știe că nu știe e bolnav - Tămăduiește-l! Cine nu știe, dar știe că nu știe, e neînvățat - Învață-l! Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit - Trezește-l! Cine știe și știe că știe e învățat - Urmează-l!
proverbe chinezești
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.Prin pustiu
pășesc prin timp
rătăcit pe aleile sufletului
caut ceva, caut demult
ce nu găsesc nicicând
un ceas bate
tic-tac
în trista cetate
ce pot azi să fac
e viata, e lumina
nu, nu
e doar o veșnică minciună
eterna, fascinanta minciună
pătrunde adânc în noi și în toate
în noapte, pe furiș și pe la spate
așa nu se poate
și totuși trece, toate trec
sau se petrec, mai departe
aici, nu în altă parte
stau pe un ciot de țărm, de viață
plâng, mă plâng
privind pustiul omeniri pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fascinanta și eterna durere
în noaptea asta blestemată
m-am lepădat de toate
de griji, păcate
se poate...
da, în lumea asta tristă și bolnavă, se poate
pe cerul efemer
țipă păsări de noapte
au ieșit la vânare
pe străzi schelete ambulante
e, noapte...
rătăcesc desculț
de gânduri
de dureri
de tăceri
de azi, de ieri
ce vrei, cât dai, cât ceri
de vrei ceva să iei
pe drumul vieții către nicăieri
picioarele sunt răni adânci și curg puroaie
curg șiroaie pe ăst drum
în eterna și fașcinanta cetate
offf, Doamne, ne vezi...
aici odată cânt
azi doar plâns tremurat în vânt
nimeni nu știe
de ăst plâns
în deșertul de cenușă
plânge un om
și nimeni nu'l ascultă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine știe de ce lăcremez? Poate iubesc sau poate aștept; și nădejdele mele încep să le irosească anii. Cine știe de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieții care cere să fie viețuită toată.
Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Drumuri
cuvântul meu răscolește liniștea tunetului
departe, alte cuvinte izbesc malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat, în tăcere
sunt drumuri ce merg în tristețea serii
încărcate de tăcere și multă, multă durere
plec, pășesc printre orizonturi umede
fără cuvinte.. fără întrebări
alte drumuri
liniștea cade în noapte printre șoapte obosite
drumuri părăsite, drumuri irosite
în față, ușa timpului oprită
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-era trupul brăzdat de râuri
treceam, cu mâinile lungi
să-mi văd pasul strâns între gânduri
între opriri provizorii destrămam întunericul
cine știe unde plecam
poate am venit aici să construiesc iubiri
voi căuta mereu un loc în care să încăpem
cu ce am strâns în brațe
poate voi trece și ne vom privi drumul
așteptând să străbatem țărmurile
cine știe când
înapoi era ce am cunoscut înainte
cum să aleg
dimineața, ți-am acoperit buzele cu palmele
trecând în altă mângâiere
tu, o picătură de ploaie, aproape, tot mai aproape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încotro
e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viața asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe țărm, ascult pașii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
pășesc printre gânduri
ce viață, ce chin, ce destin
ascult viața cum plânge
știi, e prea mult sânge
curge și curge pe pereții unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înțeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă
orele ceasornicului atârnă haotic
peste cearcănele universului
întorc privirea
să nu mă lovesc de voi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în noapte
în nopți târzii
pictez singurătatea pe o piatră
într-o lume stranie și pustie
căutând să sfârșesc ceva
ce nu am început
nici azi, nici ieri
gânduri pietrificate în mantia sufletului
de multe ori mă pierd pe nicăieri
alteori trec dintr-o stare în altă stare
dintr-o tăcere în altă tăcere
fulgerele vieții au uscat lacrimile nopții
acum pășesc pe o stradă fără sens, fără capăt
prea grăbit să ajung dincolo de capăt
ce viață nebună
pe un ciot de sperantă obscură
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oră
se cerne pe tâmple amurgul
se aprind stele pe boltă
aștept să se facă tăcere, să plâng
zăbovesc la intrare
nu am timp să rămân
ceaunul arde pe sobă
eu caut în cenușă linguri de lemn
cerul mi-e astăzi vecin în tinda durerii
aștept să mai plec și totuși revin
uneori adun lacrimi pe geană
să hrănesc uscatele lumi
mai ninge o oră
timpul a uitat să se culce
bate un clopot în biserici de suflet
ard îngeri pe drum
o oră a trecut
aștept să mai vină un an, în zadar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul
pe țărmul unui lumi
văd tăcerea împietrită
marea tace și ea sau plânge'n tăcere
caut tăcerea în adâncul orei
luna, privește absentă, printre valuri și stânci
vuiește tăcând
un suflet pe aripi mari de dureri, s-a frânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oră
se cerne pe tâmple amurgul
se aprind stele pe boltă
aștept să se facă tăcere, să plâng
zăbovesc la intrare
nu am timp să rămân
ceaunul arde pe sobă
eu caut linguri de lemn
cerul mi-e astăzi vecin în tinda durerii
aștept să mai plec și totuși nu vin
uneori adun lacrimi pe geană
să hrănesc uscatele lumi
mai ninge o oră
timpul a uitat să se culce
bate un clopot în biserici de suflet
ard îngeri pe drum
și mi-e frig
o oră a trecut
aștept să mai vină un an, în zadar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost...
trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viață întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te așteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai știe, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău și plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veșnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauți alt bărbat și alt tărâm de dor
așa este în viață
totul este trecător
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
demult, ascultam un cântec frânt
poate o lacrimă într-un cuvânt
în cămăruța lui
un șoricel rodea marginile timpului
pe pereți, într-o seară
anostă și goală
am desenat un animal
în noapte auzeam gemete
se izbeau de pereții
atât de reci, atât de seci
era beznă și frig în cetate
plângeau și lacrimile în șoapte
gandul s-a stins
știi, în acea noapte...
tăcere e acum
în mine, în jur
și mult nămol și scrum
în tine, nu...
ce zici, ce spui, acum...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!