Floarea de Colţ

Singură pe vârf de munte
Unde stelele străbat,
Nu-i o clipă de iubire
Să ardă cu-adevărat.

Ea e Floarea mea de Colţ
Unde fulgeră şi tună,
Unde nopţile albesc
Pe sub razele de lună.

Ea e floarea, înflorită
Chiar pe vârfurile de munţi,
Toţi băieţii o doresc
Însă nu sunt hotărâţi.

Nu îndrăznesc să atingă
Cu-altă floare, Floarea mea,
Ea surâde, nici nu-i pasă
Cât sub cer este o stea.

Deşi-i ziua de iubire
Single intră în poveşti,
Poartă-i poezia mea,
Citind-o, poţi s-o iubeşti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, floarea soarelui

O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând paşii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce şi mai blândă
Unde calea drumeţului trudit se termină,

Spre ţara unde tineri consumaţi de neîmpliniri
Şi clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese şi miri –
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.

poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cu floarea de tei

soţului meu, cu iubire

în parcul cu băncuţa cea veche
din oraşul cu floarea de tei
am jurat să fim o pereche
presărând săruturi pe alei.

contopiţi amândoi în sublima iubire
n-am ştiut de erori de decepţii
urmărind numai cărări de împlinire
cu credinţă din înalte concepţii.

în oraşul cu floarea de tei
am strâns seva dulce din rădăcini
cu flux nemărginit am prins temei
cumulând amintiri din lumini.

ne-am iubit sub soare, sub lună
vrăjiţi de aurore de-a stelelor cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja noastră-i o poveste!

Tânără, boboc de floare,
Se scaldă-n raze de soare,
Se şterge c-un curcubeu,
De un colţ îl ţin chiar eu.

Ea face din glume haz,
Ba, mă prinde şi de nas:
"E vânjos şi măricel,
Să te cred că nu-i altfel?"

Râd şi eu că dânsa-i goală,
Vântul îi trece prin poală,
Nu s-opreşte, el mângâie
Forma roz, de carne vie!

Să nu se bronzeze tare
De la cap până-n picioare,
O acopăr cu-al meu trup,
Sunt flămând de ea, sunt lup.

"Lasă buzele şi gâtul,
Mai sprijină şi pământul,
Mă topeşti cu-a ta iubire.
Vrei să fiu o amintire?"

Razele de soare, toate,
Pentru noi sunt o cetate,
Fără uşi, fără ferestre,
Doar mişcările-s rupestre.

"Eşti ca pegasul în zbor,
Semeni în trupu-mi fior,
De-a rămâne-o veşnicie
Floarea vie din câmpie.

Nu mă-mbrac decât cu tine,
În inima ta e bine,
Este cald, este cum este,
Vraja noastră-i o poveste!"

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua bună

Chiar de ninge, chiar de plouă,
Chiar de fulgeră sau tună,
Chiar de-i ger de crapă piatra,
Când te văd, ziua mi-i bună.

Chiar de mor stelele toate
În sistemul meu solar,
Chiar de sufletul mă doare,
De zâmbeşti ziua-i ca dar.

Chiar de frunzele în toamnă
Nechează în frâu de joc,
Tu îmi faci ziua senină
Dacă mă săruţi cu foc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar floarea

Când floarea îşi pierde petale şi moare,
Nu piere, de sine se înfructă.
Îşi dă timp sămânţă, îşi dedase şi miere
Şi atâta parfum... frumuseţea ce-a suptă.

Se adulmecă singură floarea, pe ierburi se culcă,
Se închide în sine-şi, îşi dăruie seva şi carne.
Din ram se coboară, odată cu frunze ce cad, nu mai urcă...
Se împrăştie toată la lume... vrea vis de-a renaşte să toarne.

Alungă tristeţea de moarte, aminteşte de naştere într-una,
Se rupe pe sine, să încânte în buchet cu candoarea
Cui se dă-n sacrificiu. Nu-i ea ţel, chiar de vază-i, nu-i zâna,
Stăpâna... E dorul în fond; c-a renaşte din scrum, doar ea ştie, ea floarea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colţ

Când ai pierdut, aproape totul
s-a căscat o prăpastie uriaşă şi,
brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.

Urma să descoperi că având viaţă, ai totul...

Ca să trăieşti deplin, ai plătit urcând târâş
pe culmea durerii, unde floarea de colţ te aştepta.
Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galaxia lebedelor negre

Cerul fulgeră, se acordează-n vară
Cu inima dorului pe-arcuş de vioară,
Braţele tale în galaxii de vers unduite
Lasă lebedele de dor pescuite.

În parfumul de-arome respiră uşor
Ordinea zborului înşirat în iubire şi dor,
Stau la pândă, ocolesc înaltul păcat,
M-ascund lângă tine noaptea în pat.

Mesajul gâtului tău de lebădă mă-mbie
Să intru-n galaxia-ţi de vis şi poezie,
Să-mi iau povară zborul şi iubirea,
Să nu cedez sclipirii de-a zbura aiurea.

Nectarul vieţii creşte fericirea pură,
Floarea de colţ plantată-n bătătură,
Slovă de credinţă în cântări integre
În galaxia unde albim lebede negre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

Noi suntem în curtea ţării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...

Nu uita floare frumoasă
Că eşti visul de mireasă,
Eşti lumina de acasă
Când m-aştepţi la pusă masă.

Vreau să te privesc profund,
Să-ţi cinstesc gândul rotund,
Să îţi spun ce-am spus demult
Eşti înger crescut din lut...

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalţă, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire şi nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenţei, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc şi nici balene,
Iar pescăruşii ţipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-şi scriu toţi biografia
Şi doar pe îndoieli sunt suverani.

Acolo unde nu e Dumnezeu,
Viaţa nu-i decât deşertăciune,
Iar oamenii-s doar piese de muzeu,
Mânaţi de patimi şi de slăbiciune!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare în dar

Întinde mâna, iubita mea,
primeşte floarea dăruită,
privirea ta pătrunzătoare
deschide inima cernită.

Eşti o zeiţă pătimaşă,
cu gânduri încă necitite,
adusă de un vânt sălbatic,
în peştera ascunsă-n munte.

Izvorul care-ţi oglindeşte
gingaşa ta făptură albă,
ca-ntr-o poveste fermecată
se schimbă-n floarea de nalbă.

Stelele se strâng pe cer,
luna pare cam mirată,
iar noaptea vine grăbită,
ziua pleacă supărată.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, mână ce dai floarea

Tu, mână ce dai floarea, ce parfumată eşti,
În pielea ta subţire se-ascund, tăcând, poveşti.
Miros a câmp şi dealuri umbrite de păduri,
A amintiri frumoase adăpostite-n muri...

Tu, mână ce dai floarea, în palma ta-s mirări,
Sunt puncte suspendate, sunt semne de-ntrebări,
Petale inocente atinse doar de soare,
De fluturi mici şi galbeni ce ies zâmbind din floare...

Tu, mână ce dai floarea, cu degete subţiri,
Se-ascund în tine lacrimi, iertări şi străluciri,
Amurguri înroşite care ating pamântul
Şi-n liniile vieţii, însângerat, cuvântul!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar floarea de mac

În zadar floarea de mac
ia formă de clopot
somnul se prelinge
pe gene

filosoful deveni
sferă gânditoare
fotbalistul ajunse
un picior uriaş
o nopţile mele tinere
întorceţi-vă de prin taverne

că voi visa
visul altuia
sub acest munte

obosit de a mai fi munte.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele înfrunzesc în iubiri de floare

Stele înfrunzesc în iubiri de floare,
Tu te ascunzi ca un polen haihui
Pe trompa risipită-a vântului
Ce-a măturat şi urma din cărare.

Mi-ai oferit plăcere şi ardoare
Din frumuseţea tinereţii tale,
Urcat-am munţi, am coborât în vale,
Ne-am învelit cu răsărit de soare.

Trupul tău s-a răsucit în mine,
Eu m-am topit ca umbra pe uscat
Când vipia răzbate răspicat
Şi-aduce în săruturi semne alcaline.

Pe trupul tinereţii un tarif revine,
Mărunţişul nostru trupesc de nenufar,
Intrând în steaua vieţii ca un far
Să vedem tributul care vine.

Îţi dau un rest de zi pentru o noapte,
O clipă de iubire pentru veşnicie,
Eşti floarea mea minune dintr-o poezie
Pe care amândoi am scriso-n şoapte!

Scapă-mă de zborul ne-nceput
În zarea de tristeţe sau visare,
Ne-om înveli frumos cu razele de soare
Atât, câtă iubire, în noi a încăput!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur în jur de-această masă

Jur în jur de-această masă
Este-o masă de mătasă

Oi, lerui Doamne

Dar la masă cine şade

Şade Domnul Dumnezeu
Cu doi sfinţi în jurul său

Oi, lerui Doamne

Al doilea colţ de masă

Şade Pătru, sfânt Sânpetru
Ş-al treilea colţ de masă
Şade Ion, Sântion

Ş-al patrulea colţ de masă
Şade şi jupânul gazdă
Tot închină c-un pahar

C-un pahar galbin de ceară.
Din fundu' paharului
Strigă spicul grâului

"Io pe unde mă rodesc
Toată lumea-o-mbogăţesc"
Din creasta paharului

Strigă viţa vinului
"Io pe unde mă ivesc
Toată lumea-o-nveselesc"

Din toarta paharului
Strigă floarea soarelui
"Io pe unde mă rodesc

Toată lumea-o-ncălzesc"
Din buza paharului
Strigă floarea mirului

"Io pe unde mă rodesc
Toată lumea-ncreştinesc"
Rămâi gazdă sănătoasă

Ca colinda de frumoasă,
Tu găzdoaie, vesel, bun
C-ai ajuns sfântul Crăciun

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecută-n ani

Trecută sunt prin vreme, trecută sunt in ani.
Iubesc floarea de tei si floarea de castani...
Aminte imi aduc de gara mică-n munţi,
De spicele din lanuri, de paşii mei desculţi.

Intunecată-i zarea cu iz bacovian...
Iubesc pe Minulescu "" bazar sentimental""

Şi mult aş vrea să cred că voi rămâne-n timp,
O perlă albă mică, desprinsă din nisip,
La malul unde marea vuieşte ne-ntrerupt
Si valurile spală al lumii inceput...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

Într-un tren sosit în gară,
Într-un cufăr făr' valoare,
La-nceput de an o fată
Găsi-n scutece o "Floare".

"Mami, m-ai uitat aici!"
O luă şi cu căldură
O duse la pieptu-i blând,
Ca s-o lase, nu se-ndură...

Coborâră-n altă gară,
În altă viaţă pe pământ,
Floarea îi mai spune mamă
Când se-nchină la mormânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare neuitării

Lacrimile sunt amintiri de lămâie albastră,
Zdrenţuite otrăvuri intrate în iubirea noastră,
Aştept târziul să mă ferice sub coaja de pământ
Unde adormirea-i mormânt lângă mormânt.

Te-am iubit cu disperarea patimii iluzorie,
Orgoliul inimii desena pulsuri în vise de glorie,
Acum cercetez trecutul de lămâie-albastră
Şi râd la floarea din neuitarea noastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinare, unde eşti?

E o arşiţă cumplită.
Grădinare unde eşti,
Să-mi uzi dragostea-nflorită
Şi să ţesem vii poveşti?

Doamne, dă un strop de ploaie
Sau trimite-mi grădinarul,
Care toată ziua cântă,
Să ridice stăvilarul!

Să-mi ude la rădăcină,
Trandafirul meu curat!
Floarea dragostei-lumină
Să-mi respire ne-ncetat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinare, unde eşti?

E o arşiţă cumplită.
Grădinare unde eşti,
Să-mi uzi dragostea-nflorită
Şi să ţesem vii poveşti?

Doamne, dă un strop de ploaie
Sau trimite-mi grădinarul,
Care toată ziua cântă
Să ridice stăvilarul!

Să-mi ude la rădăcină,
Trandafirul meu curat!
Floarea dragostei-lumină
Să-mi respire ne-ncetat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşează-mă în coşul cu muguri

Aşează-mă în coşul cu muguri
Unde visele înfloresc în iubiri,
Frământă-mi lutul trupului bătrân
Cu palmele tale finuţe, subţiri.

Lasă-ţi unghiile în riduri de carne,
Unge-mi sufletul cu tinereţea ta,
Voi alunga asfinţitul străbun
Să ardă mocnind pe-o rază de stea.

Fii dulce ca versul ce veşnic îl scrii
Luminând tăinuiri de poveste,
Înfăşoară-mă în volume de top şi vom fi
Floare de vis pe-ntinsele creste.

Aşează-mă la sânu-ţi de dor şi iubire,
Intră cu mine-n în foc şi-n tumult,
Visul iubirii pe loc va-ndulci
Coşul cu muguri în trup renăscut.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!