O, floarea soarelui
O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând pașii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce și mai blândă
Unde calea drumețului trudit se termină,
Spre țara unde tineri consumați de neîmpliniri
Și clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese și miri
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.
poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.