Zbatere...
Se zbate ca o inimă în noapte
Clopot vuind. Speranțele-s deșarte.
Deschid o altă poartă către mâine.
Ne cheamă-n noi spirituala pâine.
Nu suntem demni de a gusta din ea,
Ni-i grea și pustiită inima!
Atingem umbra-i dulce, cu supin
Ca sângele să se prefacă-n vin.
În nefirescul trup intrăm a plânge
Și ne spălăm cu lacrimă de sânge.
Paharul plin cu har să îl sorbim,
Vom săruta potirul cu venin.
În Duhl Sfânt să ne-ntrupăm degrabă,
Spre-a nu ne fii privirea grea și oarbă.
Apoi iertați vom fii și către mâine
Un fluture spre ceruri vom zbura,
Liberi vom fii, cu inima-mpăcată
Și cum am fost iertați, noi vom ierta.
Sorbim din vinul vieții? Trupul nostru,
Nu-i demn dintr-ânsul încă a gusta
Și cu sfială ne plecăm privirea
Și plângem calea vieții noastre grea...
În vinul sacru încă oglindește
Iertarea pentru câte am greșit,
Ne iartă Doamne! Cel care greșește
De Tine-i însetat și miruit.
Prin Tine află calea de-nceput.
În Sfânta zi de Paști e sărbătoarea
Ce sufletul de miere ne-a umplut
Și a topit din suflete ninsoarea.
Tu-ai semănat în suflete iubirea
Iertării și-a prin Fiul tău, Iisus,
A sufletelor noastre mântuire.
Durerea Lui pe cruce a apus.
Mai buni și drepți să fim, iubite Tată,
Iar pentru câte am greșit, ne iartă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iisuse
Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.
Oh, strălucește Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.
Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfințire
Ne poți ierta greșelile!
Ți-i trupul împărțit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.
Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.
Ne fă mai buni, dă-Ți trpul iară
Spre curățire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Și în lumină au sperat.
În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoșii!
Din trupul Tău noi vom mânca...
Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Și plâng în cinuri credincioșii
Și-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre Tine
Calea spre Tine, Doamne, devine calvar.
Mă rog în tăcere,
În chilia sufletului devenită altar.
Durerea faptelor mele încă apasă.
Am sânge și răni puse la masă.
Iubirea de semeni
Mă ridică o treaptă mai sus.
Îl strig pe Iisus!
Am lacrimi în mâna cu care mă-nchin.
La Tine, Iisuse, în lacrimi revin.
Mă iartă, mă iartă, Iisusule blând!
M-am născut păcătos pe pământ...
Altfel, cu trupul în cuie bătut,
Voi pleca.
M-ați pierdut?!
Mă iartă Iisuse! Rămâi în inima mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o mare furtunoasă...
Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viața
Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi fața
Numai singuratici pașii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.
Ține-mă mereu dulce Dumnezeu
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.
Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava și izbânda vieții viitoare
Și nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.
Fie cât de furtunoasă și de grea viața
Vrem să trecem drepți prin toate către cer cu fața
Fericiți mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O șansă
Dă celui ce ți-a greșit
Șansa de a regreta!
Povara nu-ți fă și mai grea!
În suflet plângi rana și cuțitul se-mplântă mai tare
În inima care doare...
Iertarea face parte din sângele lui Iisus,
Iar tu ești carne din carnea Sa.
Udă cu lacrimă fiecare apus
Și nu te-ntrista!
În locul rănilor tale
Vor înflori măslinul
Și ramuri de mirt
Îți vor prinde la tâmple, argint.
Îmbătrânește-n iertare
Copil nepriceput al legii divine!
Domnul împarte la fiecare
Calea spre bine.
Nu lua cu tine povara crucilor celor ce te-au lovit!
Și tu ai de dus o povară.
Iartă orice rău te-a lovit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna!
Sărut mâna casă! Maică Sfântă, dragă,
Îngenunchi la tine, inima-i beteagă...
De-am greșit cu gândul, iartă Maică Sfântă!
Roagă-te la Tatăl, sufletu-mi ascultă!
Sărut mână Maică, sărut mâna Tată,
De-am greșit cu fapta, eu te rog, mă iartă!
Iartă-mă Iisuse, mă aplec smerit
Tu îm iartă pentru tot ce am greșit...
Plânge semnul crucii, clopotu-i în rugă,
Oi întru pierzare suntem pe pământ,
Îngeri stau de veghe întru îndreptare.
Iartă-mi Doamne Sfinte! Muritor eu sunt...
Se deschid biserici spre Dumnezeire,
Să sărbim din cupa vieții! Univers,
Sângele și pita, curăță-ntinarea
Și dă nemuririi, de acum, alt sens.
Sărut mâna, casă! Ne așteăți curată,
Oh, Fecioară pură, toți te vom cinsti!
Tată, prunc și mamă, biblie și tihnă,
Casă, dulce casă, noi te vom sfinți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă iartă!
O catedrală s-a-nălțat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină și Îndemn,
Spre calea fără de păcat mă duce!
Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-așteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, mă iartă!
Mă-mpiedic iar în iedera durerii...
Deșertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu mă lăsa!
Mă-mpiedic iar în iederă și teamă,
Șerpi vii mă prind în lumea necredinței
Cu muguri fini și netezi de aramă
Care promit reînvierea ființei.
Alungă Tu-ntunericul din mine
Și lasă-mă-n pășunea Ta să stau,
Căci Tu ești calea către fericire
Iar eu alături, zi de zi, te vreau.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dar de Sfintele Paști, tuturor ce cred în divinitate
Noi toți suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm și la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere și povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Și rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înșine-am mâncat
Și sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană și păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Și va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Și Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Și morți și vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Și lutului va da eliberare.
Atunci vom știi c-al vieții noastre chin
Se va sfârși doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat și vină.
Tu bun creștin, mergi, roagă-ți de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieții tale,
Să-ți fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire și prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate și iubire,
Să trecți pragul plâns al Învierii
Și să uitați de patima durerii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
Suntem tămâie, candelă plăpândă,
Dar Tu ne ierți cu mila ta cea sfântă...
Tu ne asculți și ne iubești mereu.
Ești vinul... pâinea sufletului meu!
Din lacrima mea Doamne, fă ocean!
Înalță-mă spre Tine an de an
Și dă-mi duhovnicească alinare
În viața asta grea și trecătoare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidire
Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.
Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!
Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.
Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,
Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!
De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!
Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La praznicul părerilor de rău
La praznicul părerilor de rău,
În fața catedralei părăsite,
E-un singur ușier și-acela-s eu...
Păreri de rău?! Ce să-mi aduc aminte?!
Mi-aplec genunchiul și mă rog spășit...
O candelă în mine încă arde...
Mă iartă pentru tot ce am greșit
Să pot pleca lumină mai departe!
La ciobul de icoană vechi și spart
Îmi las apoi o lacrimă ofrandă
Și-un lung și parcă nesfârșit oftat...
Mă iartă pentru tot ce-s vinovată!
Altaru-i încărcat cu amintiri,
Cu fapte, cu visări... Împărtășire
Vin ca să cer, apoi să îngenunchi
Către dumnezeiasca fericire...
Aud șoptit fior în urma mea...
Un înger mă atinge cu aripa...
Și plâng... și plâng... m-am spovedit tăcerii...
Ce blândă și ușoară este clipa!
M-am miruit cu plâns și plâng mereu
Și sângele ceresc mi-a dat lumină!
Și-n catedrala sufletului meu,
La praznicul părerilor de rău,
.............................................
E Duhul Sfânt, Iisus și Dumnezeu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
Oh, iartă Tată! Ce durere
Va fi în sufletele lor!
Ei nu cunosc împărăția-Ți!
Mă scuipă batjocoritor...
Îmi potolesc setea cu sânge
Spre a-i ierta pe muritori,
Iar maica mea, Maria, plânge...
Vor plânge oameni uneori!
De-acum e ultima mea rugă...
Suflet... cu sufletu-mpăcat,
Căci nu vei mai voi să curgă
Sânge de Fiu de Împărat.
La Tine vin cu împăcare...
Tu iartă-i, că nu știu ce fac!
În viața asta trecătoare,
Ei în întunecare zac.
Străin, în urî și-n păcate,
Sărac și fără Dumnezeu,
Viața ne e un pas spre moarte
Și jugul ei amar și greu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru prunci și părinți
Orice prunc are o mumă,
Orice prunc are un tată,
Mama suferința-i curmă,
Tata-l mângâie și-l iartă.
Mama veșnic grija-i poartă.
Bine-i Doamne să ai mamă!
Ea i-e lacrimă și soartă,
Bine-i Doamne, să ai tată!
Orice prunc are o mumă
Ea-i un izvor de bucurii
Suferința ta, copile,
Numai ea o poate știi.
Ea ți-e lacrima și visul,
Ea e pacea, somnul dulce,
Diminețile de vară,
Numai ea ți le aduce.
Orice prunc are un tată
O icoană de lumină,
El, copile, te desfată,
Mângâierea-i e divină.
Mama-n amintiri te poartă,
Ea e înger și balsam,
Tata-i sfânt, ca toți deodată.
Doar un tată pot să am...
Mama suferința-ți curmă,
Rana-ți vindecă mereu,
Rod de bucurii adună
Pentru scump, feciorul său.
Mama-i fluture spre soare,
Te înalță din furtuni,
Liniștea vieții tale
Din privire i-o aduni.
Tata-l mângâie și-l iartă,
Îl ajută când i-e greu,
Îl ajută viața toată
Și îl sprijină mereu.
El e stâlp de rezistență,
Având drept universal
De-a-ți sluji-n eternitate
Iar și iar și iar și iar...
Mama veșnic grija-i poartă,
Ea e flacăra ce arde
Dătătoare de speranță
Zi de zi, noapte de noapte.
Gândul ei etern răzbate
Printr-o stâncă de durere,
Ca un val de libertate.
Mama-i dulce mângâiere!
Bine-i Doamne, să ai mamă,
Fericit vei fi cât ea,
Rugi și lacrimă de ceară
Către cer va înălța.
Fericit vei fi în lume!
Ai o mamă, ea te poartă
În oricare rugăciune,
Spre-a avea o bună soartă.
Ea i-e lacrimă și soartă,
Îi e vis și împlinire,
Ea se-mparte și se-arată
Înger fiecărei zile.
Ea e toc și călimară,
Ea e cânt, poem și vis,
Pentru ea, la drum de seară,
Domnul poarta și-a deschis.
Bine-i Doamne, să ai tată,
El ți-e înger din povești,
Te iubește și te iartă
Totdeauna când greșești.
El ți-e drum de libertate,
Cânt de clopot și izvor,
Vântul pieptul de i-ar frânge,
Tot i-e gândul la fecior.
Bine-i Doamne, să ai tată!
Mama i-e lacrimă și soartă,
Bine-i Doamne să ai mamă!
Mama veșnic grija-i poartă,
Tata-l mângâie și-l iartă,
Mama suferința-i curmă,
Orice prunc are un tată,
Orice prunc are o mumă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere în stele
Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit și curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerți cu boală și cu foame,
Cu moarte și cu virușii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli și răi
Și nu ne-am plâns greșeala la icoane.
Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriți, în viață au luptat...
Acum îngenunchem și-ți dăm crezare
Și Doamne, știm că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Și lacrimile noastre sunt amare.
Să ne unim în luptă, toți, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă și ne ai în paza Ta!
Plâng toți cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă către Dumnezeu
Doamne, nu-mi da dezlegare la păcat!
Calea către bine mi-o îndreaptă,
Că prea mult de griji am suspinat...
Pentru ce-am greșit cândva, mă iartă!
Am postit în zilele de harți,
Pruncii nemâncați să nu mi-i las,
Am fost Doamne, slugă la bogați,
Griji și lacrimi m-au tot strâns în lanț...
Truda mea plătită aspru-a fost,
Râu de lacrimi curs-a pe obraz,
Pentru-a-mi face pământescul rost,
Doamne, numai tu știi cât am tras.
Pruncii pentr-o haină a avea,
Am muncit cu ziua și-am oftat,
Ce Gologotă Doamne! Viața-i grea,
Pentru-a poposi nu am răgaz.
În mătanii trupul mi-am legat...
Scris-am acatiste către cer,
Dar răspuns la Tine n-am aflat...
Îmi port zilnic crucea mea de lemn...
Mi-e zidit, în lume a trudi...
Rugi au încolțit... Genunchiul sec
Binecuvântarea-mi va spori
Când spre tine Tată-am să mă-ndrept.
Tu mi-ai dat în schimb spre a purta
Peste suflet, haina ta de har
Și oricât în viață-aș lăcrima
Știu și simt că nu este-n zadar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru Sfânta zi de Paște
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Atâta taină, atâta pace, vis și iertare lasă-n jur.
Călătorind în timp, prin timpuri, de generații ne-ai iertat,
Iar noi, iudaice popoare nevrednice, te-am alungat.
Tu dus-ai crucea pe Golgota și chinuri mari ai îndurat.
Pentru copii Tăi, Iisuse, la tâmple ghimpi de gheață ard.
Ești biciuit și prins în cuie prin pământescul legământ,
Ți-e-n suflet rana-nsângerată și ochiul Tău îl văd plângând.
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum...
Și în smerenie se-apleacă, oh, mâna Ta pe orice drum!
Tu fi-vei candelă și lege, Tu drept mereu vei judeca
Sărac, bogat, bătrân și tânăr! Durerea Tu-i vei mângâia.
Și-n negura întinăciunii, neștiutor, când a picat,
Doar Tu ai plâns, lumină dându-i și mâna Ta l-a ridicat.
Cu toate astea numai omul la moarte grea te-a osândit
Și-ntre tâlhari, în chinuri grele, Iisuse, moartea ți-ai găsit.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Precum un baci plângându-și oaia, iubirea noastră-ai căutat.
Când brațul grijilor ne-apasă, atunci doar, Doamne, te rugăm,
Să vii-n întâmpinarea noastră, căci rătăcind, te căutăm.
Ni-i taina-nchinăciunii, Doamne, atât de crudă, atât de grea...
Și vai, atâta de nevrednici noi suntem de iubirea Ta.
Dar bun păstor al omenirii, Tu ierți. Hristos a înviat!
Ne ierți, mai buni să fim în lume, s-avem un suflet mai curat.
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat
Și calea către mântuire și Cerul Sfânt le-ai arătat.
"Ia-ți patul tău de-acum! Și du-te!" Și s-a supus poruncii Tale,
Apoi, în Cana Galileei, din apă, vinul cel mai tare
Făcut-ai, Doamne! Câte-n lume minuni înfăptuit-ai.
Dar, deși văzând acestea toate, eu îmi duc viața în zadar.
În răzvrătirea și în moartea de gheață-a marelui păcat
Ce avându-l, prin Adam și Eva, moștenitori, l-au preluat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar între noi, iubite Doamne, munți de păcate se ridică.
Sunt suflete încătușate și suflete arzând de dor
Și numai Tu ești mângâierea și alinarea tuturor.
Tu îi eliberezi din lanțuri, le vindeci rana din priviri,
Ești steaua care strălucește și taina veșnicei iubiri.
Ești farul ce călăuzește lumina vieții către Rai,
Celor care greșesc și iartă, iertare veșnică le dai.
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Nesimțitor ne este trupul! Ne e mereu, mereu mai frică.
Povara crucii noastre doare, pe umerii mai slabi mereu,
Cu pași mărunți pornim spre ceasul calvarului... Oh, Dumnezeu,
Îngenunchez în astă clipă cerând iertare clopot viu
Cu îngerii și sfinții-n ceruri, să te slăvesc, să pot să fiu.
Ah, scoate-mă din întuneric, din ghena lutului lumesc!
Iisuse să mă-ntorc la tine, în orice ceas să te slăvesc.
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne ridici din tina vieții, devreme a ne mirui,
Doar Tu verși lacrimă și sânge și speli cu mir întunecarea,
La Tine, oh, Iisuse blânde, găsim de veacuri împăcarea.
Lumină ești și cât de dulce! Și cât de bun vindecător,
Un neasemuit prieten, un sfânt și drept judecător.
Tu ai iertat mișei ce-n lume te-au dat pe treizeci de arginți.
Hristos a înviat! E Paște! Și oamenii sunt fericiți...
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Să fie moartea mai ușoară când peste trupuri va veni!
Căci noi murim cu orice clipă. De neguri, sufletu-ncărcat
Se-apleacă în putreziciune, cu fiecare alt păcat.
Dar Tu, prin ruga Ta, văd bine, de neguri iar ne mântuiești
Și ca un bun păstor de oameni, oițele ți le păzești.
O, mulțumire Ție, Doamne! Veniți, Hristos a înviat!
Venit-a iar să spele lumea fărădelegii de păcat.
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum,
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, eu sunt un păcătos,
Te rog, de-aceea, iartă,
Lacrima mea ți-aduc prinos...
De multe-s vnovată...
Vuiesc precum un clopot azi,
De dorul mântuirii,
Iar Tu, ca o lumină arzi
Pe calea fericirii.
La Crucea Ta m-aplec pios
Și-ți rog a mea iertare,
Căci nu aș fii de vreun folos
Pe drumul de pierzare.
În Sfântă zi, prea bun Iisus,
Mă iartă, am greșit,
Să pot trăi în lumea mea,
De-acum, mai fericit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa timpurilor triste
S-a frânt viața-ndouă, în trei, în o sută...
Se stinge lumina și-n noapte pornim,
O stea în cădere, alaiul de nuntă
Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim.
Cu privire de ciută urmărim în tăcere,
Durerea și plânsul din ochi șiroind,
Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere
Și-un pas, ca o clipă, ne cheamă, murind.
S-a frânt viața-n două, în trei, în o sută...
Un clopot se-aude, ceva s-a sfârșit,
Ceva a-nceeput... În privire de ciute
Izvorul vieții e-un râu clipocind.
Lumina se schimbă deodată-n făclie,
O flacără geme în ochi muribund,
Un suflet se-ndreaptă spre-o lume pustie
Și-și pleacă genunchiul aici, pe pământ.
Se stinge lumina și-n noapte pornim...
Nu-i nimeni, în șoaptă măcar să vorbească,
Nu-i nimeni, de ghețuri și frig să vorbim
Și nu mai există un drum către casă.
Sub ramuri de sticlă ades poposim,
Se frânge tăcerea-n fragmente de vis,
De-atâta ninsoare la tâmple albim,
E ger, tot mai ger, un ger nepermis.
O stea în cădere, alaiul de nuntă,
O nuntă de cioclii plătiți a jeli,
Pornesc spre morminte cu pașii de ciută...
Ce false impresii! Un rol pentr-o zi...
Își scutură toamna, de jale, copacii,
Se tânguie ramuri sub lacrimi de ploi
Și-alungă vânatul în noapte, gonacii,
Străini, lângă cruce, rămânem doar noi.
Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim...
Copac fără viață, bătrânul nost tată...
Și noi, ca și el, datori o să fim,
Să mergem stingheri către lumea cealaltă.
Ne doare tăcerea, am vrea să-i vorbim,
În gând poposește, apoi pleacă iar,
Pe margine gropii, mai tare-l jelim.
Ce tată, ce tată, ce tată aveam!
Cu priviire de ciută urmărim în tăcere,
Sărutăm prada morții, un vulcan clocotim
Și se naște în noi ură, milă, durere,
Deodată, cu el în tăceri ne-nfrățim.
Ne privește din neguri însetată de sânge
Cu nări tremurânde, ciuta un vis
Și în neguri ascunsă, zvârcolindu-se, plânge
Căci finalul vieții-i va rămâne nescris.
Durere și plânsul din ochi șiroind,
Tăcerea și zvonul de nuntă deoadată
În viață și moarte adesea nuntind
Fii-vor ori poate nu vor fii niciodată.
Cad frunze de miere din cerul beteag,
Trec vise și temeri la maluri de pleoapă,
Te-ai dus printe îngeri, tăicuțule drag,
Te-ai dus printre îngeri măicuța mea dragă.
Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere
Și-n lacrimi de miere, copii, ne-ntrupăm,
În tocuri lăsăm neînscrisele semne,
Suntem verbe ce-n lume, ca un vis evadăm.
Ne-nălțăm în neant fulgi albi de lumină,
Cu noaptea de zgură fuzionăm repetat,
Pentru toată tăcerea nu e nimeni de vină,
Pentru toată durerea sunt doar eu vinovat.
Și-un pas, ca o clipă, ne cheamă murind,
Ne arde iubirea trecută pedeapsă,
Suntem doar o umbră, vulcan clocotind,
Ni-i poarta închisă, nu-i un drum către casă.
Aleargă prin umbre stihii... Pendulăm
Un ceaas peste timpuri departe de vreme
Și plângem și iarăși haotic zburăm
Și sufletul, trupul în rugă și-l cere.
Și-un pas, ca o clipă ne cheamă, murind,
Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere,
Durerea și plânsul din ochi șiroind,
Cu privire de ciută urmărim în tăcere.
Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim,
O stea în cădere, alaiul de nuntă,
Se stinge lumina și-n noapte pornim...
S-a frânt viața-n două, în trei, în o sută...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te roagă, Maică Sfântă!
Te rog, Maică Sfântă, du-n înalt
Rugăciunea mea! M-am săturat
De tristețe, maică și de-amar!
În necaz mi-e traiul în zadar...
Sărăcia din adâncul meu
Vindecă, Maicuță și m-ajută!
Mijlocește-mi către Dumnezeu,
Ruga mea, cu sufletu-o ascultă!
Iartă-mi de-am greșit! Ca unui prunc
Ce greșește, tu, Măicuță, iartă!
La Iisus în ceruri vreau s-ajung
Și la Mult Iubitul nostru Tată.
Candelă de-aș fi m-aș înălța
Cantr-un vis, spre mantia cerească.
Dar cât am greșit, Măicuța mea,
Cu gândul și fapta omenească!
Ia tămâia sufletului meu!
Miluiește-mi, Maică, cu iertare!
Mijlocește-mi către Dumnezeu,
Căci, Măicuță, mila ta e mare!
Arde-mă-n cuptoru-nțelepciunii,
Lutul nou cu mâna ta-l frământă,
Și iubește, Maică, toți românii!
Tu, Măicuța lui Iisus, cea Sfântă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
să mă iertați c-ades sunt revoltată!
sunt supărată tare și n-am somn...
mi-e țara, iar, de temeri sufocată,
iar eu îmi ard durerea în amvon.
îi simt în gând povara neputinței
și lacrima din trupul ei mustește.
să-ngenunchem în numele credinței!
și eu... și tu, să plângem românește!
vi l-am adus pe Dumnezeu, dar voi,
îl tăvăliți prin ură și rușine...
ce drept aveți să cereți pentru noi
clemență, pace și nemărginire?!
și parc- aud, în pieptul meu vuind,
un clopot... plâng! și sângele se zbate.
și plâng, și plâng, și plâng. și plâng mereu
balans concav între prezent și moarte.
las port și datini, steag și imn, cuvânt
și plec cu Domnul nostru mai departe,
rămân o firmitură de pământ,
sub spicul ce-a lăsat însemne-n carte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară fără tine
O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
și încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârșit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
și vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veșnic în noi...
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!