Unui tip din cadrul armatei

Laşi în urma ta conserve goale
Prunci singuri şi femei cu apa ruptă.
Tu, un erou slăvit al ţării tale,
Care-ai îngenunchiat... la prima luptă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns la replica unui domn

Acuza dumitale e fadă de idei
Rămâne un şir lung de mituri ne-nţelese.
Căci coate goale astăzi nu sunt multe femei,
Acelea-au mâneci lungi, sânii bombaţi şi... fese!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, Sisif!

Sisif, luptând cu stânca din tine,
Cel mai greu de urcat,
Cu tăceri, deznădejdi,
Cu cenuşa trecutelor vieţi,
Dăunătoare privelişti,
Silnice vicii
Când strădanii ţi-au fost
Loiale surâsuri...
Când ai îngenunchiat?!
Frustrări şi chemări,
Sângerate poteci te aşteaptă să treci...
Nesupunerea fiinţei
Ţi-a alungat gândul
Şi ţi l-au ridicat ca pe un numitor.
Din Corint a curs sange,
Cuvântul a încolţit
În palmele tale.
Sisif săndit a umbla
Cu tălpile goale,
Prin tine,
Prin sufletul tău ca o arşiţă,
Prin pustiul din gând.
Zeus te-a osândit
Spre a-ţi purifica fiinţa
Şi ai deveni OM.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o bancă ruptă –
îndrăgostiţi lângă ea
Luna-i priveşte

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magazinul nostru vă oferă conserve de peşte, conserve de carne şi conserve din părţi.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertisment

Deschideţi uşa la cavou!
Eu vreau să mor ca un erou...
La slujba de înmormântare,
Primiţi-mă... cu o urare!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să vă plâng?!

Unde să vă plâng?! Morminte goale
Îşi aşteaptă dreptul la-ncarnare...
Cruci fără de nume se aşteaptă,
Prunci pe mame, fiicele pe tată...
În durere lumea se îmbracă,
Lacrima în lacrimi se îneacă,
Nu mai sunt nici litere, nici rugi,
Nu mai ai nici dreptul să mai plângi.
Nu mai ai nici timp şi nici icoane...
Clocoteşte sângele de mame.
Ochiul este un ocean de rugi...
Tu în rugă te întorci... şi plângi...
Bate-n suflet clopotul durerii.
Plâng părinţi şi prunci sub doliul serii.
Au plătit prea mult cu viaţa lor.
Suflet, lacrimi şi tăcere, dor.
Mai întoarce, Doamne, morţii-n viaţă
Şi să fim mai buni, de-acum, ne-nvaţă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet alergând

Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea fiinţei tale,
Dumnezeu a ta menire.

Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ţi loc, dar jale,
Laşi în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.

Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ţi cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...

Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.

Dar povară eşti în noapte...
Plânge trupul lui Iisus,
Căci plăteşti a tale fapte
Când spre dincolo te-ai dus.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot muri

Când am să mor, ca un erou,
Să-mi daţi să beau bere "Cavou",
Rece ca mortul şi spumantă,
Cum era soacră-mea odată.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitului meu...

Dragul meu, ca "inima de bou",
Pentru mine tu eşti un erou,
Noi vom avea o viaţă de... sezon,
Dar ne vedem la toamnă... BULION.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţânţari prea ţâfnoşi -
tălpile goale pe mal
copii alergând.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea duşilor în război

Vezi prunci cerşind la vreme de război,
Trecând desculţi prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri şi suferinţi,
Copii ai nimănui, copii cuminţi...

Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Şi numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni şi ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer şi cuminte vor muri.

Sunt ploi de lacrimi... Ce dureri deodată!
O altă cruce suferinţa-şi poartă...
Îngerul morţii trece foc şi jar,
Lăsând în urmă trena de amar.

Vezi mame care pruncii-şi ţin la piept,
Urând războiul crud şi prea nedrept.
Sunt scut şi casă, schit şi devenire,
Se dau pe sine întru prăbuşire...

Sunt catedrală sfântă, cer, vulcan...
Au strâns în ele lacrimi şi amar
Şi ar muri spre-a nu putea vedea
Alţi morţi ce-n lume ar putea urma.

Sub biciul crud al ne-nţelesei uri
Dorm prunci fără de case, oameni buni!
Dorm prunci fără părinţi, înlăcrimaţi,
Prunci care plâng de dor, însinguraţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt

În floare vreau amprentele iubirii
Insectelor ce-şi duc la stup recolta,
Vreau urma sângeroasă-a amintirii
Ce-a dăruit-o lutului revolta.

Vreau dorul tescuit din har în luptă
Vreau aripa ce mai schiţează zbor
Chiar dac-a fost de vânt ori luptă ruptă,
Dar tot s-avântă către viitor.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

armură veche –
cavalerii în luptă
sub scuturi şi lănci

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere nerostită

Unii-şi clădesc palate şi imperii,
Alţii trăiesc în lacrimi şi-n mizerii,
Pe unii, pe când banii-i înconjoară,
Mulţi vieţuiesc în noaptea de afară.

Alţii cerşesc şi boala îi învinge,
Cureaua sărăciei mult îi strânge.
Şi ar munci, căci cât e de departe
Şi cât de crudă, mult râvnita moarte!

Li-i sufletul o pâine coaptă-n vatră
Şi pregătit la prunci să se împartă.
Desculţi, în haine rupte şi sărmani,
Se luptă zilnic pentru-un pumn de bani.

Că le e foame sau n-au ce-mbrăca,
Că sete li-i, ce rost a-i întreba?!
Pe străzi şi în canale vieţuiesc
Dar prunci şi fraţi şi neamuri îşi iubesc.

Mai varsă, Doamne,-o lacrimă divină!
În vis durerea vieţii le-o alină!
Pe umerii împovoraţi apasă
Blestemul, plânsul şi-o durere crasă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta a fost ultimul gând pe care l-am mai putut memora... Apoi oboseala a pus stăpânire pe mine şi un somn lung, pustiitor de amintiri, s-a aşezat solemn peste trupul şi gândurile mele. Am îngenunchiat la poarta visării, în braţele celui atât de drag mie...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul lasă în urmă cenuşă, iar omul amintiri. Luaţi aminte şi nu călcaţi cu tălpile goale în jarul cuvintelor!

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul lasă în urmă cenuşă, iar omul amintiri. Luaţi aminte şi nu călcaţi cu tălpile goale în jarul cuvintelor.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erou al zileleor noastre (amfibrahic)

Se crede erou de baladă
Când luptă cuprins de ambiţii;
Pe urmă, cam toţi pot să vadă
"Eroul" dând bir cu fugiţii.

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă iubeşti cu ochii

Iubeşte-mă cu ochii,
Lăsând lumina să respire prin toţi porii,
Chiar şi fără stelele de pe cer!
Iubeşte-mă!
Mă vor lumina ochii tăi...
Buzele tale devin petale de foc.
Iar eu voi fi vulcan erupând,
Vorbindu-ţi cu lava ce se prelinge,
Ca un râu de crini izvorât la picioarele tale.
Nisip însetat de valul încins,
Vibrând ca o inimă sub tălpile goale.
Ţipă universul,
Ascuns sub lava topită a cuvintelor,
Ca un pescăruş rănit de tăcere.
Cenuşa amintirii renaşte în copaci de lumină.
Rogvaiv – mângâiere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când şi dacii ne-nchid poarta

Ne lasă singuri, astăzi, soarta
Şi mohorât ne este ceasul,
De când şi dacii ne-nchid poarta,
Văzând ce-ncet ne este pasul,

Şovăitor, prin noaptea dată
De o putere din pustie,
Ce-a năpădit azi ţara toată
C-un veac întreg de insomnie.

Dar mult prea laşi, privim la stele
Şi invocăm puteri divine,
Ca vechii daci, treziţi din ele,
Să schimbe tristele destine

Ce le avem, bătuţi de soartă,
Că n-auzim chemarea ruptă
Din steag cu lup, lăsat la poartă,
Care-n zadar cheamă la luptă...

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!