Patria mea
revii iarăși în minte,
în gând și în simțiri.
ești patria mea, nebănuită iubire.
iubire de deal, de munți, de câmpie, de ape și oameni,
ești înăuntrul meu,
mereu dureroasă, dumnezeiesc de frumoasă.
ai cerul albastru și ape smaralde,
vârtejuri de dans,
cuvinte venite din timpul arhaic.
ești patria mea cu tot ce e vechi și e mit,
un dor ce-l duc cu mine dincolo de timp.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.