Străini şi goi

mai toarnă pulbere-n clepsidra dinspre seară
din timpul ce l-am strâns doar pentru noi,
să curgă-ncet pe strune de vioară
să nu mai fim aşa străini şi goi.

şi fă-ţi cauş din gândurile toate
şi-adună amintiri ce s-au tot scurs,
şi lasă-n toiul nopţii romanţele pe coarde
să-ţi cânte despre noi, cum am apus...

hai, soarbe-ţi vinul cu nesaţ de mine
şi lasă-ţi ochii să vorbească despre ieri,
privind la clipele ce-au devenit străine
şi mor cu tot cu-a noastre primăveri.

mai caută-ţi pe trup urmele mele
şi nu te întrista de curg în sângeriu,
s-au învechit ca vinul şi ca toate cele,
şi s-au făcut în pulberi atât de timpuriu.

hai lasă-ţi ochii să mai spună înspre seară
privindu-mă în minte, ascunsa in pahar,
cu dorul îmbătat de strune de vioară
că timpu-i vinovat şi între noi hotar.

c-a strâns şi ultima fărâmă de iubire
şi-aprinde răsăritul cu brumele târzii
lăsând să curgă romanţa în neştire
prin ochii noştri trişti şi-atâta de pustii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă, lăutare!

Îţi dau paltonul meu ca suvenir
- să-mi fie voia bună-n astă seară -
Doar cântă, lăutar mai abitir,
De-ar fi să rupi o strună la vioară!

Să curgă vinul aspru în ulcele
Cât ţine banul strâns de la chimir
Şi bată pasul, tare, de podele
Acei ce ştiu hori ca în delir!

Să spuneţi că aşa-i frumoasă viaţa,
Că toate cele rele-ncet se duc,
Din noapte iar se naşte dimineaţa
Când tot la mândra zorii îi apuc!

Mai toarnă cârciumare cu iuţeală
Rubinul în butoaie învechit,
Cât bani încă mai sunt, nu ai sfială
Şi pune şi-un berbec la rumenit!

Hai, bea şi iar ne cântă lăutare
Că tot îţi mai îndes câte-o para,
C-o viaţă ne e dat' la fiecare!
Să-ncepem, bucurii a număra!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vară-am strâns ...

Atâta vară-am strâns în suflet
Şi-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.

Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.

Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îţi dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...

Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aştept să prindă glas,
Ori să ţâşnească din retine,
În al solstiţiului ceas.

poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine...

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Păşeşte încet pe orele vieţii,
Adormi uşor în urmele nopţii,
Cu gândul departe de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Nu-l scoate o viaţă şi-o moarte,
E mort. A alunecat într-o parte;
Lasă-ţi trupul să uite de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Să-noate prin plasmă şi sânge,
S-adoarmă sufletul ce-ţi plânge
O vorbă rostită pe buzele-ţi fine.

Lasă-ţi trupul să cadă în mine,
E adormit de-o moarte eternă,
Iubito,oare vorba ta iarnă
Aduce-n trupul ce cade în mine?

poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înflorim încet, în mii de ani, o noapte

e timpul mult prea scurt pentru iubire,
e timpul prea puţin pentru noi doi,
se scurge ofilind amurguri în neştire
iubite, haide! strânge-l numai pentru noi.

e setea poate aspră pentru revedere
şi dorul mult prea crud, zvâcneşte-n tâmplă viu.
că un boboc din lacrimi răsai în inserare
secundă-n ceasul nopţii, tic-tac ul prea târziu.

îmbrăţişări îţi simt, căldura-n răsuflare
şi-un vânt pe-a mele buze din şoapte... mă ating.
dintr-un sărut aprins, rămas în depărtare
în palma mea de-atunci, acum încet se sting.

apusul încă arde, clepsidrele-s întoarse
de parcă ne-ar chema în timpul de demult
hai vino! să mai fim în clipele rămase
secundă să-ţi fiu eu, tu timpul meu de-amurg.

curg ploi, ne-ademenesc, din cupe bem iubire
ţi-am fost femeie ieri, azi încă mă doreşti,
arzi flacără nestinsă, boboc spre înflorire
îmbată-mă cu tine, parfum de-amurg îmi eşti.

să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
oprită-n pumnul tău cu stele ce le-ai strâns
în palma ta să-ţi fiu, sărut şi două şoapte
că-mi eşti iubire azi, eternul foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastră de lumină simfonie

îţi mulţumesc pentru a nu ştiu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
şi răspândeşte pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...

şi dor cumplit de tine va să-mi fie,
şi gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi şi-nlăcrimaţi
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
şi sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simţire...

poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele s-au scurs...

Nu mai e nici o speranţă
Către mine, pentru noi,
Timpul nu e o balanţă,
Să se-ntoarcă înapoi.

Clipa căuta simţire!
A fost vie şi cerea
Sentimente de iubire
Între vremea mea şi ta.

Spui: cum aş putea vreodată?..
Zic: demult eu nu mai sunt!..
În zadar sunt astea toate,
Dorul tău a fost prea mut.

Da, iubeai cărări străine!
Da, eu moartă te-aşteptam!
Se usca inima-n mine,
Tu nimic nu observai.

Nu căta dovezi deşarte,
Prea târziu să faci bilanţ,
Vremea nu se mai întoarce,
Visele s-au scurs în lanţ.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă...

parcă toate s-au spus între noi
şi s-au stins şi s-au scurs ca o apă
paşii tăi obosiţi şi greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
şi alţi paşi ce petrec ca un jind
tot ce-a fost şi n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt şi lacrima ta, mai mioapă
şi mai simt ca un ultim extaz
cum te-aşterni între mine şi groapă...

poezie de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă...

... parcă toate s-au spus între noi
şi s-au stins şi s-au scurs ca o apă
paşii tăi obosiţi şi greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

refren:

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, pe drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
şi alţi paşi ce petrec ca un jind
tot ce-a fost şi n-a fost pân-la groapă

refren

simt sărutul tău lin pe obraz
simt şi lacrima ta, mai mioapă
şi mai simt ca un ultim extaz
cum te-aşterni între mine şi groapă

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim timpul la doi

privindu-ţi ochii mă-nfior şi-mi vine
să rup tăcerile zidite între noi
de-aş şti că-mi vii când toamna încă doarme
aş împarţi şi ploile la doi.

aş smulge şi un astru dintre stele
şi l-aş ascunde-ncet sub pleoapa mea
doar ochii să mi-i vezi iubite
să fiu eu stropul de lumină-n calea ta.

te-aş adormi ca pe un prunc la sănu-mi
şi poate ne vom pierde amândoi visând
s-om alerga prin brumele flămânde
tu-n irişii ce-i stăpâneşti demult.

să strângem rouă rece cu buzele-nsetate
să amăgim şi toamna şi dorul dintre noi
cu rochie de ploaie şi cu cercei de şoapte
să împărţim şi timpul c-o inimă la doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă... (Varianta)

... parcă toate s-au spus între noi
şi s-au stins şi s-au scurs ca o apă
paşii tăi obosiţi şi greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
şi alţi paşi ce petrec ca un jind
tot ce-a fost şi n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt şi lacrima ta, mai mioapă
şi mai simt ca un ultim exstaz
cum te-aşterni între mine şi groapă

întuneric şi linişti se lasă
peste lumea din mine şi groapă
tu mai curgi ca nisipul spre casă
eu în luturi, senin ca o apă...

poezie de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

arse buzele mi s-au strâns încleştate
preţul unei clipe s-a concetrat în mâini
durerea a devenit ascuţită
timpul picura cu încetinitorul gândurile mele
o picătură de ploaie a cazut şi mi-a zdrobit arsura
sărutul a venit
când
priveam cu ochii din mine, aşteptarea
m-am sufocat, dar am simţit că tot aerul din lume
intră-n mine
nu o să uit
acela a fost primul sărut

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

în toamna vieţii mele se-ngălbenesc simţiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinereţe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credinţa ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranţa, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc şi sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înţelepciunea sunt răzbătătoare
pe ţărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti în toate

voi scrie de Tine, de îngeri, de noapte
şi despre guri ce-s flamande si mor
voi scrie pe-o lacrima ce se zbate in moarte
ravas de iubire, scrisoare de dor.

şi poate s-or strange cuvinte gramada
şi poate vor plange in locul lor
cu sangele scurs din al urii ocheada
cu mustul ierbii strivita in zor.

din rauri as strange doar racoarea de gheata
şi din izvoare doar verdele-adanc
sa scriu pe obrajii rumeni de viata
cu dulcele gust de mere in parg.

şi-n plamada din campuri as pune mireasma
din toti rozmarinii ce striga-nflorind
cu dafinul verde as scrie-o priceasna
şi hrana sa fie in ochii plangand.

aş scrie si-n piatra, si-n stropii de ploaie
pe ciutura veche ce de foame s-a stins
din cuvintele mele sa curga siroaie
mirosul painii si vin rosu-aprins.

căci Tu esti in toate si-n ochii flamanzi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru ieri...

Am sperat mereu
Că ai să te întorci,
Că vom fi din nou împreună.
Dar, aştept … aştept…
Oare toate punţile de legătură s-au rupt?
Oare nu mai există nimeni
Care să-mi spună ceva despre tine
Sau să-ţi spună ceva despre mine?
În fiecare noapte mă întreb:
De ce ne-a fost dat să ne întâlnim
De ce n-am trecut unul pe lângă celălalt ca doi străini,
Fără să ne privim măcar…De ce?

Nu are rost să mă frământ:
Am fost două paralele
Care atunci, în acea clipă
Au atins infinitul
Dar, doar pentru o clipă.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă de toamnă

norii răstoarnă ploaia în gândurile mele
cerul se limpezeşte stelele să le văd
străluciri de aur să treacă prin zăbrele
să-mi lumineze vise scăpate de prăpăd.

se apropie toamna voi culege recolte
amintiri, extaze ce s-au copt sub raze
sufletul ca mintea să nu se revolte
scârba de demoni să nu atingă fraze.

în viziuni creştine sunt milionară
au ajuns întrebări mirarea, nesomnul
răspunsuri veridice cândva o să apară
cu rugăciuni ardente l-am invocat pe Domnul.

toamna-i o romanţă pe strune de vioară
o ascult în cadrul unde cântă lemnul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul de Crăciun

colindătorii s-au strâns la concert
atmosfera-i caldă şi prietenoasă
colindele află în suflet locul cert
alean şi mângâiere angelica lasă.

la căsuţe de lemn se bea vinul fiert
Târgul de Crăciun e datină faimoasă
colindători s-au strâns la concert
atmosfera-i amiabilă, frumoasă.

ciocolată, turte dulci gătite de expert
îndulcesc timpul cu aromă savuroasă
fulgi mari pufoşi dansează alert
şi lasă pe arbori năframă preţioasă.

colindătorii s-au strâns la concert
atmosfera-i caldă şi prietenoasă.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

viaţa se stinge uşor
într-un trup de ţărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceaţă...
dorinţele au amuţit
în trupul de gheaţă...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranţele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viaţa s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă...

Închid ochii şi se aşează sub pleoape
Înger de şoapte, în noapte.
Şi fiecare şoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am ţâşnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce şi alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far şi catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Păşind spre altar
Cu sete de viaţă.
N-am gândit niciodată
Că sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri şi vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Şi sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.

În alt timp am plecat
Şi să plâng m-am decis,
Printre munţii de doliu,
Pentru ultimul vis.
Şi trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieţii ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Paşii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Şi din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Şi la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele paşilor
Trecători prin... peste timp.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care ştiu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
şi au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi şi despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit şi sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi când am privit

În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălţat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci şi cenuşii
S-au spart şi s-au făcut fâşii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.

În ochii tăi când am privit
Spaţiul şi timpul au pierit
Şi într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Şi simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.

poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!