E firesc să te adâncești în tăcere
oricum cuvintele doar amplifică prăpastia
precum un ecou învârtit pe un zbor de erete
dar oricât ai crede în legi eterne
și teoreme îndoielnice
într-o zi vei plânge timpul
petrecut în fața unei table întunecate
de o mie de ori ștersă cu lacrimi
demonstrând doar pentru tine
o axiomă închisă într-o altă axiomă
știu că e firesc să te simți zdrobită
precum un coș de struguri roșii
într-un vas de stejar
în timp ce eu te sorb
ca pe un leac
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Muzica vine în întâmpinarea dansului
precum o pereche ideală într-un plan
iar din a treia dimensiune cade cuvântul
ca un fulger într-o noapte
doar păsările colibri dansează cu petalele
precum baletează păpădiile cu cerul
într-o libertate aproape de nebunie
dintr-o scoică ascultă marea ritmul
pe când o rază jucăușă desparte perfecțiunea
în perechi veșnic inegale
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un vis precum o spirală
cad dintr-un înalt turn din sticlă și oțel
mă privesc ca într-o oglindă cinescopică
deși strâng ochii pentru a atenua impactul
apoi mă înalț pur și simplu ca o pasăre măiastră
fără aripi fără zbateri doar cu un fel de liniște
precum căderea unei frunze răpusă de toamnă
mă trezesc într-o baie de sudoare
ca și cum m-aș fi născut iar
ca și cum m-aș fi întors la un job necesar
încerc să uit starea de plutire
și să mă reobișnuiesc cu gravitația
apoi pășesc ca și cum aș escalada infinitul
ca pe un vârf bănuit dincolo de stele
respir din ce în ce mai rapid
ca într-o alergare concentrică prin mine
răstorn așa de des universurile
ca într-un joc de bacara complex
poate un pic cam prea sobru pentru sufletul meu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când ochii-mi plâng în mine
prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă și rece
pun pariu că dacă aș îndrăzni să o gust
aș avea sentimentul că s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai știu ce altă vietate numai bună de iubit
de când nu mai știu regula florii de cais
parcă și cireșii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
să plâng și eu cu sughițuri
ca un copil rătăcit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu e un clasor
deși așez zilnic câte ceva
parcă la presat
cu o speranța albă
precum într-un ierbar
sau ca într-un album
pentru cine ar mai vrea să privească
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipă
îmi cântă flori prin suflet
ca într-o retrospectivă
a niciodată mai frumos
culeg apoi petalele căzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singură inimă
și le dau altă viață
ca atunci când
dintr-un bob de strugure strivit
rămâne un strop de vin
pentru o ultimă
împărtășanie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu te va mai iubi așa abrupt
ca într-o prăvălire infernală
pentru o clipă unică de rai
altfel fericirea ar deveni banală
ca mersul la toaletă
agățată cumva în propria creație
vei rămâne doar cu o fâșie de timp albă
poate din ce în ce mai albă
ca într-o secvență repetabilă
deși știu că te crezi puternică
atunci când în mintea ta se amestecă licuricii
cu demențialul zbor albastru al libelulelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-un răsărit de soare
un cavaler de tinichea
o mie de alte mori de vânt
și doar o lance boantă
apoi
ca și când aș putea picta timpul
între două inimi și un zbor de libelulă
pe un cer oarecare
parcă niciodată de la un capăt la altul
doar atât cât îl pot cuprinde într-un curcubeu
dintr-o lacrimă așez o mare la poalele munților
în fața oglinzii albe dintr-o altă oglindă
strivesc sub pensulă toate valurile
să nu mai facă aiurea din munți nisip
la urma urmei de banalitate nu a murit nimeni
până și minunile știu asta
doar clipele care fac nemărginirea posibilă
sunt parcă din ce în ce mai puțin calificate
ca și cuvintele acestea așa de uzate
încât au nevoie de un miliard de repetări
pentru fiecare nouă lume albastră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precum moartea
mi-aș dori ca îmbrățișarea ta să fie definitivă
ba chiar mai mult decât atât
o îmbrățișare de dincolo de orice criteriu
precum un extemporal la infinit
dat din postura unei clipe
știu că nu crede nimeni
dar prin îmbrățișări succesive
se leagă și universul
altfel cum naiba ar sta stelele pe cer ziua
fără să cadă printre nori
iar eu nu îți cer decât să accepți
că orice extemporal la îmbrățișare
nu se poate fără probă practică
oricât de dureroasă ar fi trecerea
în afara timpului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alo alo tovarăși
stigmatizații mei din rândul doi de zei
goliți paharele și râgâiți a înalt
șapte stele de căciulă măcar
să văd palmele roșind
ca la primul dezbrăcat pe lumină
a evei a afroditei a mai știu eu cărei minuni
nu mai sunt demult doar șapte
cum să mai fie satisfăcute atâtea dorințe de perfect
poate prin trecerea la o producție de serie
cu livrare instantanee
pentru fericirea voastră și o șchiopă de infinit verde
un ceva ceva dincolo de orice altceva
să fie un etalon axiomă pentru ceva-ul originar
sigur o să-i dau într-o zi un nume
ca și vouă tovarăși de cruci și golgote
poate o să vă fac și ceva temple
câte o piramidă de fiecare gând indecent
că doar nu sunt fluturii vinovați de urechile acului
alo alo
preafericiții mei sterpi
la ce bun să vă îngrop adânc
oricum veți învia cumva
la urma urmei infinitul se divide tot în infinituri
întotdeauna infinite
cum doamne-iartă-mă ar putea să fie altfel
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragoste și ură e țesută lumea
precum o pânză de penelopă
în așteptarea apocalipsei
sau doar a iubirii perfecte
precum îți tot șoptește sufletul
că ar putea fi undeva aiurea
dincolo de orice iluzie
țesută din cuvinte
când pe față când pe dos
când într-o răsucire de borangic
uneori cu sfințenie
alteori cu toți dracii
dar atât de strâns
încât și galaxiile râvnesc
ca la o altă îmbinare de perfect
vezi tu iubire
nu avem limbile destul de lungi
încât să ne împletim tăcerile
de dincolo de orice altă poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghesuim viețiile oamenilor într-o știre
ca și cum am îngrămădi universul
într-un ochi de balenă
apoi lipim afișe cu galaxii în formare pe autobuze
ca să poată circula regulat
haosul
doar din când în când murim idiot
lăsând o dâră de lacrimi în urmă
parcă mult prea vizibile
precum fumul scos de motorul unui trabant
la care s-a greșit doza de ulei din amestec
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre moarte și libertatea de a nu mai fi
aș putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delațiune
cât să-mi mai înec din corăbiile acestea
știi tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc așa de aiurea
și așa de nepregătite pentru armonie
încât sfârșesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigație
iar dacă înainte de a mă trezi din luciditate
între mine și firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuși nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viață și interdicțiile existenței
nu știu de ce
dar nu am nicio obiecție
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu este mai firesc ca atunci când o floare se scutură doar ca să ai tu de ce plânge.
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Promisiunile nu au valoare de certitudine
nici moartea nu e mai mult
viața nici atât
doar clipele în care te iubesc
au valoare de axiomă
dar tu îmi ceri demonstrații
îmi ceri promisiuni
îmi ceri adevărul
eu îți promit doar cerul
hai
fie
și o parte din infinit
de ziua ta
de noaptea mea
de felul nostru de a deveni cuvinte
eu șoaptă
tu strigăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atât galben nici cerul nu mai este albastru
sau poate nu a fost niciodată așa
conduc de parcă aș avea pilot automat
și mă tot întreb unde mă aflu cu adevărat
la volan sau alergând bezmetic pe câmpie
precum într-o urmărire de fluturi
total subversivă
ca dintr-un rost de poet rămas culpabil
pentru fiecare tăvălire aiurea de flori
oricum se pare că rapița nu are nimic împotrivă
zâmbește ca la o ședință foto profesională
primitoare precum o îmbrățișare de mamă
noroc că ochii nu tăvălesc rapița înflorită
oricum protestul ei ar fi inutil
cine naiba ar mai opri să asculte
un lan văietându-se
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nedrept să dansezi cu Fred Astaire
sau mai știu eu cu ce galaxii impunătoare
răsucite ca o vată din zahăr pe un băț invizibil
în timp ce mi te agăți de suflet ciorchine
ca într-o formulă organică complexă
iar în toată această căutare prin tine
mă strângi ca pe o margine de lume
fără să te uiți deloc în ochii mei
știu că îți pare firesc să dansezi așa
ca și cum gravitația ar fi o povară pentru alții
apoi să te plângi de cârcei galactici
ca de o boală firească printre muritori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomă
Uite care e ideea,
Nu știu numai dacă-ți place:
Mai întâi să-mbraci femeia
Și-apoi zi-i să se dezbrace
epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iepurasul curajos" de Petru Cărare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Niciun om nu e ales
nicio rasă nu e pură
nu există arieni
cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa
niciun univers nu poate ieși din matrice
nu există ieșiri din acest labirint
doar întoarceri
din când în când iluzia
că poți desface nodul
unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul
dar în inimă
totul este posibil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treceri
Albe poteci ce nu duc nicăieri,
Într-o lume de diamante-n lumină,
Prieten tăcut doar vântul de ieri,
Acum rătăcit pe-o colină.
În aer, risipite de frig,
Siluete desprinse din mine
Respiră din plin argintul topit,
Îmbrățișate de verzi ace fine.
Totul e azi, petrecut dintr-un ieri,
O lume închisă în ape,
Fără timp, fără zbor, fără ecou,
Doar șiruri de poteci neumblate.
Mă simt ca-ntr-un vis, căutând neîncetat
Sufletul despărțit de lumină
Alături de vântul ce-și poartă pribeag
Pașii rătăciți într-o mină.
Deschid ochii, într-un târziu,
Ca un orb ce nu vede nici negrul,
Pe buze, din nou, m-ai sărutat,
Sunt alb în tunelul perpetuu...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vei mai fi altfel decât a mea
nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutație genetică
îți vor înflori sânii precum nuferii
în plin deșert din ochii îți vor crește oaze
iar brațele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviți acest dezastru
te vei prăbuși definitiv în inima mea
precum se prăbușesc stelele în ele însele
și să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toți dumnezeii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La infinit se împart doar clipele născute moarte
înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni
aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri
între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară
înainte de a se naște dintr-o piatră
prin daltă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!