De când ochii-mi plâng în mine
prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă și rece
pun pariu că dacă aș îndrăzni să o gust
aș avea sentimentul că s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai știu ce altă vietate numai bună de iubit
de când nu mai știu regula florii de cais
parcă și cireșii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
să plâng și eu cu sughițuri
ca un copil rătăcit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Despre moarte și libertatea de a nu mai fi
aș putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delațiune
cât să-mi mai înec din corăbiile acestea
știi tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc așa de aiurea
și așa de nepregătite pentru armonie
încât sfârșesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigație
iar dacă înainte de a mă trezi din luciditate
între mine și firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuși nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viață și interdicțiile existenței
nu știu de ce
dar nu am nicio obiecție
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e doar o umbră de univers
lăsată cumva perpendicular
pe o inimă de poet
în momentul creației
poate de aceea viețuirea
este întotdeauna
dincolo
oricum nimic din ce trece prin noi
nu se lasă cu zidiri mai mari
decât piramidele
apoi ridic din umeri
fluier ca un pițigoi
și trimit zarzării
să te sărute
vezi
nimic nu este mai firesc
ca atunci când o floare se scutură
doar ca să ai tu de ce plânge
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile
de ce dracului Dumnezeu naște atâtea controverse?!....
nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc diminețile cu fața spre apus
răstorn în gând munții de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce povești
sau eu nu mai știu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma și gomora sau potopul lui noe
mai știu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede și fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenușă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeți
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democrație
așa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-și caută creatorul
doar se mimează steril iubirea de aproape
apoi se mai pune de-o cruciadă
sau de orice alt fel de război sfânt
la urma urmelor nicio pedeapsă nu este precum sărutul lui iuda
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea se micșorează cu fiecare zi
iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet
lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat
lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E firesc să te adâncești în tăcere
oricum cuvintele doar amplifică prăpastia
precum un ecou învârtit pe un zbor de erete
dar oricât ai crede în legi eterne
și teoreme îndoielnice
într-o zi vei plânge timpul
petrecut în fața unei table întunecate
de o mie de ori ștersă cu lacrimi
demonstrând doar pentru tine
o axiomă închisă într-o altă axiomă
știu că e firesc să te simți zdrobită
precum un coș de struguri roșii
într-un vas de stejar
în timp ce eu te sorb
ca pe un leac
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragoste și ură e țesută lumea
precum o pânză de penelopă
în așteptarea apocalipsei
sau doar a iubirii perfecte
precum îți tot șoptește sufletul
că ar putea fi undeva aiurea
dincolo de orice iluzie
țesută din cuvinte
când pe față când pe dos
când într-o răsucire de borangic
uneori cu sfințenie
alteori cu toți dracii
dar atât de strâns
încât și galaxiile râvnesc
ca la o altă îmbinare de perfect
vezi tu iubire
nu avem limbile destul de lungi
încât să ne împletim tăcerile
de dincolo de orice altă poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de măr și gust de gutuie
se amestecă cu mustul și miezul de nucă
iar un fum subțire și alb se ridică spre cer
parcă nu dintr-un coș zidit ci direct din pământ
ca și cum pe undeva aproape iarna mă strigă
dar totuși e atât de mult verde toamna asta
încât și tristețile mi par crude
lipsite de experiență
precum un ghiocel ieșit în mijloc de decembrie
ascult frunzele cum se roagă vântului
caut prin trifoi urme de căprior
și aștept să-mi cadă stele pe gânduri
pe când o bufniță zboară precum o nălucă
iar max nu știe să latre frumos nici la lună
ridic o nucă să nu prindă rădăcini
o sfărâm cu blândețe de malac
și-mi astâmpăr setea cu un strop de rouă
ca și cum m-am născut bătrân
spre a muri copil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu te va mai iubi așa abrupt
ca într-o prăvălire infernală
pentru o clipă unică de rai
altfel fericirea ar deveni banală
ca mersul la toaletă
agățată cumva în propria creație
vei rămâne doar cu o fâșie de timp albă
poate din ce în ce mai albă
ca într-o secvență repetabilă
deși știu că te crezi puternică
atunci când în mintea ta se amestecă licuricii
cu demențialul zbor albastru al libelulelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghit și acum oase de cireșe
altfel cireșele îmi par un aliment oarecare
iar teama că îmi vor crește cireșii prin burtă
aproape că am învins-o după ce bunicul râzând oltenește
nu știa cum să mă mai convingă că a glumit doar
asta pe când mă și vedeam răstignit
între pământ și cer
de cireși viguroși și iuți
precum vrejul de fasole
din poveste
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată inimă
poate cub
mai degrabă sferă
absolutul dintre două întrebări
și un răspuns imposibil
dansul norilor născător de fulgere
calea dintre cer și pământ
precum o pedeapsă
un fel de sărut pătimaș
dintre energie și potențial
calea dintre albastrul gândului
și cenușiul vieții
din când în când curcubeu
cum visează veșnicia
sufletul meu
prin inimă fierbinte
niciodată perfectă
în mod cert
dincolo de înțelegere
licărirea aceea
care-mi face ochii minunați
atunci când iubesc
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fata morgana prin trupul meu
și-a găsit loc de peregrinaj
ca printr-un imens deșert din carne albă
născut cumva tot din nisipuri mișcătoare
plimbate între două furtuni
ca dintr-o oază-ntr-altă oază
prin lacrimi stoarse la nivel celular
dintr-un vulcan erupând invers
un fel de lavă precum un sânge închegat
dopuri dopuri se îndoapă
precum cele de șampanie
la ceas de împărțit anii
când în loc de fericire pe pâine
ascult stelele sfredelind întunericul
precum un nesfârșit șir de bormașini uriașe
cu amortizor
de parcă ar da găuri prin vaselină
sau prin inimii incapabile de revoltă
libertatea de a nu fi altceva decât o iluzie
o poartă tăcută prin mine
ca pe-o teoremă a neantului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e uneori ca un dans pe acoperișul lumii
fără mască de oxigen
niciodată supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deși din vârf ar părea o sinucidere
iar dinspre poale o simplă nebunie
nu știu ce mă împinge spre locul din care
mulți cred că lumea ar părea mică
nu știu de unde găsesc crăpăturile de care mă agăț
defectele de creștere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin ori un vultur pleșuv
își clădesc cuib cicatrizându-le
pe când eu visez că dansez cu norii
călăresc cometele
apoi mă arunc prin găurile negre
spre ceva ce ar putea fi
poate doar cu puterea gândului
sau dintr-un obicei străvechi
de a căuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă sunt DJ într-o peșteră
milioane de stalactite îmi ascultă vrăjite compilația
platanele se lasă supuse ca niște sâni de femeie coaptă
ecoul natural se împletește crud cu reverbul
precum un sărut peșterian de tip coloană
în timp ce muzica și lumina dansează
un liliac a înnebunit
pe când altul ar fi vrut să înflorească
tot un fel de pierdere a minților
numai bună de adus primăvara
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodul întâmplării
poate crea condiții ideale pentru calcule exacte
așa că joaca de-a baba oarba
combinată furios cu bâza
ar putea da un lapte gros
pe o spirală cu rotire spre nicodată știut
care va să zică big bangul ăsta
o fi fost un embrion în dividere de univers
sau cum i-or spune istoricii atimpului
iar dacă la început totul era fierbinte
și parcă din ce în ce mai nerăbdător
poate din cauza iubirii
poate din cine știe care nebunie
acum sentimentul s-a lăbărțat cumva
precum o gălușcă nereușită
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca un dans pe acoperișul lumii
fără mască de oxigen
niciodată supus viscolului
mai tot timpul luptând împotriva mea
deși din vârf ar părea o sinucidere
iar dinspre poale o simplă nebunie
nu știu ce mă împinge spre locul din care
mulți cred că lumea ar părea mică
nu știu de unde găsesc crăpăturile de care mă agăț
defectele de creștere ale muntelui nu se ascund
din când în când o floare un pin un vultur pleșuv
își clădesc cuib cicatrizându-le
visez să dansez cu norii
călăresc comete
mă arunc prin găurile negre
spre ceva ce ar putea fi
doar cu puterea gândului
doar dintr-un obicei străvechi
de a-mi căuta dincolo de realitate
un rost pentru moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pot dansa cu norii fără să fiu Fred Astaire
mi se întâmplă atunci când nu știu unde e cerul
aripile îmi cresc dinspre lanul de grâu
înspre brazda nepregătită de mângâierea omătului
așa cum fiecare pasăre vrea să fie phoenix
tot astfel mă visez și eu purtător de foc cu trup de cenușă
când nemuritor când neînceput leagăn de univers
poate doar eterna căutare a nimicului între două găuri negre
mi se întâmplă uneori să nu știu unde este cerul
pentru că îl caut prea departe
când ar putea fi în ochii tăi
adică acolo unde mă pierd de parcă n-aș fi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt liber să visez că sunt liber
precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi ști niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciții mai împart speranța
ereticii doar vin și pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine știe ce războaie
doar așa ca să nu moară de plictiseală
între două veșnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenușii
ca și cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitației
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vei mai fi altfel decât a mea
nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutație genetică
îți vor înflori sânii precum nuferii
în plin deșert din ochii îți vor crește oaze
iar brațele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviți acest dezastru
te vei prăbuși definitiv în inima mea
precum se prăbușesc stelele în ele însele
și să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toți dumnezeii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpașii nu se întreabă niciodată
oricâte răspunsuri aș avea de escaladat
nici asinii
chiar dacă au purtat adevărul în spate
oricum muntele nu ar ști de ce tocmai în vârf
norii nu mai ascund zeii
la urma urmei tot poalele sprijină cerul
iar prăpăstiile nu aduc înapoi căderile
decât ecourile disperate ale unui zbor invers
dinspre viață spre o altă viață
parcă niciodată matematic
oricât de netăgăduită este moartea
fiecare suflet visează nemărginirea
ca pe un fel de a ștampila cerul
drept dovadă un număr de intrare
și nicio ieșire
doar zbateri inutile de curcubeu
între două puncte
sub primul se ascunde cuvântul
iar din celălalt se naște universul
precum un făt frumos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!