Sinteza sub soare

Din larma străzii prăfuite evadând
Visat-am, stenic, repaosul rural,
Când rar te tulbură un nechezat de cal
Şi mediul ambiant e musai blând

Din marea verde clorofila izvorând
Ozon a-ntâia-n procentajul maximal,
Ca adierea repetată de murmur boreal,
Şi valea se trezeşte deodată chiuind

Dar una e voiajul leneş de vacanţă,
Respirând absent sau dând din clanţă,
Trudind, ţăranii fac băi de sudoare,

Tu în şezlong întins, ei arşi sub coşmelie,
Ev mediu care pe spectator îl doare...
Ce aer pur! Ce coborâş în ani, o mie!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distih ambiant

Sublimul e gata să iasă
din iarba verde de acasă

distih de Costel Zăgan (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied rar

Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâşmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...

Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăţ dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...

Roiuri, roiuri, roiuri...
Feţe zgribulite
Trec pe lângă mine –
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...

Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă
Liceeni zburdalnici
Nu le zic nimică,
Murmur, murmur, murmur...

Sigur, sigur, sigur...
Mi se-nfundă drumul
Cui, mă rog, să-i pese!?
A murit nebunul,
Singur, singur, singur...

Palid, palid, palid...
Îngeri cad din zare
Uite cum mai ninge,
Ce destrăbălare!
Palid, palid, palid...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şezlongul

întins la distanţă regulamentară
mă aşteaptă să ies din marea neagră
care e albastră ne
virusat
stau în bătaia valului a vântului
nu stăm pe nisip - cuarţul transmite virusul -
lăsăm amprente de identificare
descălţaţi intrăm ieşim din apă
ne bronzăm pe şezlong
te costă o 100 de lei zilnic
cauţi un porumb fiert
în zaţ de cafea şi bere de sete
de potolit foamea (?!) şezlonguri aliniate
cum sunt casele într-un cartier
ultima foamea o tragi pe şezlong
totul e regulamentar cu masca pe faţă
şi rigla la subraţ şi creionul
de dulgher la ureche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Early booking

Ca să scap de-a soacrei clanţă
I-am propus, galant, vacanţă:
Tour Eiffel, sejur de vis
Şi mult verde... de Paris.

epigramă de Ştefan Ciocianu din Antologie literar-artistică Napoca Nova; Satiricon (2022)
Adăugat de Ştefan Ciocianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşchii catifelaţi

cu creme luate de la specialişti
unse pe epiderma lăsată
numai pe şezlong la marea
cea mai mare mare neagră
o apă păroasă spre grasă
te întinzi la distanţă de celălalt şezlong
cu iubita care oftează
merge o bere re
ce marcă (?!) acră şi blondă
femeia ta tâlhărită de soare
are capul pivotant
nasul lăsat în vânt din şezlong
vă iubiţi prin cuşca de plexiglas
cu muşchii catifelaţi (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul marinar

Am trecut pentru ultima oară de far, prieteni,
Voiajul meu cel lung s-a terminat;
Acum mă odihnesc aici şi, liniştit,
Privesc lumina soarelui la scăpătat,

Un fel de surâs vesel deasupra
Imensităţii reflectând azurul, liberă şi-adâncă.
Voiajul meu cel lung s-a terminat, prieteni,
Dar, o, această inimă a mea e încă

Acolo unde orizontul întâlneşte marea!
Voiajul meu cel lung s-a terminat...
Dar cât mai pot rămâne liniştit aici, prieteni,
Privind lumina soarelui la scăpătat?

Ce-înseamnă-o viaţă trăită-n linişte, prieteni,
Când fiecare briză zburdă-n libertate,
Când fiecare furtună care se abate
Îmi aduce mesaje de departe?

Cum poate cerul fi oare luminos,
Pentru că totul de soare-i luminat,
Pentru cel care iubeşte marea, prieteni,
Şi ştie că voiajul lui s-a terminat?

Cum s-ar putea compara, prieteni,
Un an pe pământ cu o zi – pe mare?
Ah, cântecul fiecărei adieri de vânt
Răscoleşte câte- o amintire care doare!

Am trecut pentru ultima oară de far, prieteni,
Voiajul meu cel lung a devenit trecut –
Şi trebuie să privesc soarele la scăpătat,
Tot mai galben şi mai palid cu fiece minut.

Paşii mei nu mai sunt uşori, prieteni,
Cum erau odinioară, nici trupul drept;
Şi uneori, răpus de oboseală,
Capul îmi cade greu pe piept –

Dar, deşi-s bătrân şi uzat de vreme,
Valurile dansând libere pe-întinsa mare
Nu contenesc să-mi bată-n sufleţel, prieteni,
Să cânte şi inima să-mi înfioare!

poezie de Margaret Elisabeth Sangster, 1838-1912, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă

Însorită-i zarea,
Mângâiaţi de briză
Ne aşteaptă marea:
Este marea criză!

epigramă de Mihai Frunză din almanahul "Integrame cu umor", nr. 21 (2009)
Adăugat de Mihai Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadând dintr-un lagăr în decembrie 1989, ne-a prins libertatea pe străzi vagabondând.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vacanţă

Gata! S-a sfârşit vacanţa!
Ne întoarcem din Constanţa
Odihniţi dar arşi de soare
Şi pârliţi la... buzunare.

epigramă de Zeno Dulca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

privatizare

Privatizarea: trecerea de la o întreprindere de... stat la o companie în care trebuie musai să munceşti.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi spectator

în joia asta mare te regăseşti
în nepoatele tale. cu ele,
sub ninsori de petale din vişinul înflorit,
îmi pari că te lepezi de tine, de timp...

ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă
de verde, viaţă izvorând din pământ,
mai frumos decât, pe portativul vieţii,
în săptămâna de patimi să fiţi împreună un cânt?

cu ochi de miel neştiutor de cuţit
te privesc nepoatele tale.
vântul adie şi-mi pare că tu
în pupăceală cu ele redevii un copil
suflet livadă-nflorită...

mai târziu faci ochii mari când te chem:
vino aproape de mine April
să ciocnim paharul cu sângele celui
ce mâine va fi răstignit.

dăm cioc ne privim nu spunem nimic.
soarele-n toacă mângâie blând
doi cuci ce-şi primenesc sufletele
cu paharul de vin...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare-un rug de sânge în piept,
Mă doare-un vaiet prelins nedrept,
Mă doare-al meu dor arcuit
Din vise ce-n drum s-au răsucit.

Mă doare buza din călcâie,
Mă doare gândul care suie,
Mă doare şoapta din oglindă
Din seri când aşteptam în tindă.

Mă doare lacrima de gheaţă,
Mă doare pasul meu prin ceaţă,
Mă doare fruntea prinsă-n nor
Şi-al apelor murmur uşor.

Mă doare când n-aş vrea să doară,
Mă doare-n iarnă, primăvară,
Mă doare frunza greu rănită
Din toamn-abia întâlnită.

Şi, zău, c-aş vrea să nu mă doară,
Să-mi fie aripa uşoară,
Să sorb din roua dimineţii,
Să aflu tot secretul vieţii.

poezie de Ştefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri prăfuite? Nu, amintiri de care s-a ales praful.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logic

Ţârâiala repetată,
La bărbaţi de e prostată,
La femei de bună seamă,
Musai că ar fi... prosmamă...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă doare...

şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni

şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal

şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu

şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori

şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză

şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari

şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi

şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă

şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bei absint devii... absent.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sala de concerte te trezeşte, în afara ei te adoarme. Ăsta-i de când lumea... trombonul!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul soartei

Viaţa e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguţo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,

Musai să-nduri.

Scurtă e viaţa, marea e mare.
Asta te sperie, drag ţi-s, o ştiu!
De ţi-ar fi dragă niţel şi marea,
Mi-ai spune, te du.

Musai va fi şi moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguţo.
Scurtă e viaţa, mare e marea,
Vezi tu, drăguţo.

Şi-apoi furtuna, şi-apoi seninul,
Şi-ntârzierea, şi depărtarea,
Şi stânca neagră, marea căscată
În care bărcuţa-mi dispare,

Şi dragostea noastră, şi aşteptarea,
Şi dragostea nouă ce-apare.

poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Prinţişorii" străzii

Greşeşti, amice, nefiresc
Când crezi, fără temei, că VIP-uri
"Copii ai străzii" zămislesc...
Poate pe cei ce-aleargă-n "Jeep"-uri.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te culci odată cu găinile, musai că te trezeşti la cântatul cocoşilor.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!