Cântecul soartei
Viața e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguțo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,
Musai să-nduri.
Scurtă e viața, marea e mare.
Asta te sperie, drag ți-s, o știu!
De ți-ar fi dragă nițel și marea,
Mi-ai spune, te du.
Musai va fi și moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguțo.
Scurtă e viața, mare e marea,
Vezi tu, drăguțo.
Și-apoi furtuna, și-apoi seninul,
Și-ntârzierea, și depărtarea,
Și stânca neagră, marea căscată
În care bărcuța-mi dispare,
Și dragostea noastră, și așteptarea,
Și dragostea nouă ce-apare.
poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuș
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.