
Gândul că ieși pe ușă și te afunzi în necunoscut, că evadezi de sub raza vederii mele, îmi era insuportabil. O boală! poți spune. Nu, nimic patologic. Doar teama că nu mai revii, că te pierd iarăși, că rămân singură.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Iarăși
Iarăși gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăși sufletul plecat
Să te caute, te-aducă
Iarăși tristă și pierdută
Pe aceeași întrebare,
De ai știi cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi și soare
Iarăși în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă
Iarăși tu nu îmi dai pace,
Iarăși tu te-arăți, revii,
Cu lumina ta de ace
Coși un dor și-l ții, mi-l ții...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăși devin insuportabil
Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău
ba lucrez de parcă aș bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneș, ca o țigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simțind dispreț și milă față de mine însumi...
Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău,
și iarăși n-am dreptate:
știu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e rușinos și jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpânește tot mai mult:
sunt bolnav și gelos...
iertare!
poezie clasică de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a ajunge în Împărăția Cerului, mai întâi trebuie să ai aripi. Având aripi e necesar să ai și curajul să evadezi din confortul de pe pământ și să-ți învingi teama de înălțime. Numai astfel te poți bucura de înălțimea zborului.
Dumitru Delcă (martie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Mă pierd în necuvinte
Cu tine pe buze
În clipa de foc dintre noi
Șoptește-mi cuminte
În ore confuze
Poemul iubirii în doi.
Mă pierd în eter
Cu rima arzândă
Pe aripi de foc tremurând
Nu ești efemer
Inimă pulsândă
Ci dor în condei fremătând.
Mă pierd în poeme
Cu tine de mână
Zburăm nevăzuți și iubind
Mă compui în catrene
Cu gândul în tâmplă
Cu sângele-n tine pulsând.
Mă pierd într-o lume
De himere și lei
Ce vor să mă vadă căzând
Doar tu îmi poți spune
În versuri de vrei
Să-ți fiu mireasa din gând.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
E doar gândul care salvează gândul. Gândul că sunt o persoană mă face să fiu o persoană. Nu numai că nu găsești nimic, afli că tu ești Nimic. Trebuie să fii Vidul, ca să poți să găzduiești o manifestare. Trebuie să fii Nimicul, ca să poți să găzduiești ceva - o persoană. Atâta timp cât eu nu plec cu mintea să cumpăr viața, pur și simplu rămân ca Viața, rămân ca "Eu-Sunt"! Toate găurile negre din pământ le vizitezi doar în speranța ca acest zbucium interior să înceteze. Dar atâta timp cât mintea există, zbuciumul nu va înceta. Trebuie să vezi că mai este ceva în afara minții, este însăși Conștiința. Când această Conștiință este văzută, zbuciumul încetează. Urmărește să vezi Acum, în Această Clipă, dar nu ceea ce spune (a spus) nici Adyashanti, nici Mooji, nici Atmaji, ci Ceea Ce Este Acum, Aici! Îi lipsește ceva acestui Ceea Ce Este, ca eu să mă duc pe ceea ce cineva a spus? Pentru că atâta timp cât trăim în minte, simțul separației există, chiar și atunci când două ființe se iubesc uluitor de mult.
Atmaji Maharaj în Acela dinainte de "Eu-Sunt" mai poate fi pierdut?, Partea 4
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama de eșec sau teama de succes, teama de schimbare, teama de a lua atitudine, teama de necunoscut, dacă nu sunt îndeajuns de bun pentru a face asta? Toate aceste temeri te împiedică să faci ceea ce vrei tu cu adevărat. De fapt nu îți este teamă de ceva anume, ci îți este teamă de gândurile pe care i le atribui lucrului respectiv. Când îți este teamă de avion, nu îți este teamă de structura lui, de aripi sau de motor, ci te sperie gândul "Dacă avionul se va prăbuși". Și da trăim conduși de frică pentru că asta se promovează peste tot: în media și la televizor ți se prezintă numai acele știri rele, tocmai pentru a-ți instaura starea de frică. Așa vei fi mai ușor de controlat. Doar tu alegi ce parte a întregului tablou vrei să privești. Găsește gândul din spatele fricii și provoacă-l! Este real?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa aceea
Câteva cuvinte, ți-ai spus,
doar câteva cuvinte, și ai creat
o întreagă istorie, al cărei prezent
este deja ieri, așa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lăsa în urmă, pierdut
pentru totdeauna...
Doar un cuvânt, îți spui,
doar un cuvânt, și te-apropii
în drumul tău de nebănuitul pas
spre necunoscut, fără să te sperii
de gândul acela care ești și nu ești
tu, de clipa aceea în care poți să fii
și ești...
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea va spune: "Dar nu poți trăi fără copilul meu veșnic nevoiaș și handicapat gândul". Dar inima îi zice: "Piei Satană, iar vorbești în numele iubirii mele?" Pentru că atunci când mintea ta te va părăsi sau în frică, când dă bir cu fugiții, inima ta continuă să bată, nu-i așa? Doar află că tu nu ești gândul și gândul nu te va mai putea momi.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd
Mă pierd în apa unui râu,
Mă pierd în holdele de grâu.
Mă pierd pe plaja însorită
Și-n pădurea adormită.
Mă pierd în iarna viscoloasă
Și-n privirea-ți luminoasă.
Mă pierd în toamna aurită
Și-n frumusețea ta iubită.
Mă pierd în tot ce sunt și-n tot ce ești,
Mă pierd atunci când mă iubești.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Interesul excesiv pentru comportamentul patologic era el însuși patologic.
Arthur C. Clarke în 3001: Odiseea Finală
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Interesul excesiv în comportamentul patologic a fost în sine patologic.
citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Parola
Parcările multicolore, cu irizări metalizate
strălucind în umbra lacului, de unde
zumzăie cărucioarele încolonate, înspre
ombilic. Înspre dovadă și tăgadă, spre
făgăduință, spre toate astea.
Acolo cei patruzeci de hoți spun parola
oricui, acolo intri fără să ieși, acolo
ieși fără să fi intrat, fiindcă e locul
din care nu revii. din care nu te trezești-
de acolo nu poți decât să nu-ți amintești
nimic.
poezie de Mircea Țuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Țuglea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt momente în care nu poți spune decât "Te iubesc", chiar dacă în spatele acestor cuvinte nu se ascunde nimic.
Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut pe lacrimile tale
Când ne certăm nu pot ca să mă supăr,
E sarea și piperul ce-mi doresc,
În mod normal ar trebui să sufăr,
Dar parcă și mai tare te iubesc.
Nu întreba de ce, nici nu contează,
Abia aștept să ne-mpăcăm din nou,
Să fim perechea care tot visează,
La dragostea ce am primit cadou.
Să nu mai ștergi vreo lacrimă vreodată,
Să mi le dai, de vrei, să le sărut
Ca să nu uit cum mă iubești tu, toată,
Am să te rog să ierți, chiar nu am vrut.
Mă pierd cu firea când nu ești aproape,
Mă prăbușesc la gândul că te pierd,
În sentimente care vor să scape,
De teama că nu pot să te dezmierd.
Când ne certăm, de fapt e împăcare,
În lipsa ta te caut peste tot,
Noi nu vom fi nicicând doar o uitare,
Nu poți să nu îmi fii... nici eu nu pot.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu democrația la zi
... Democrație zici? O fi,
Dar libertatea ei, îmi pare,
E-un cerc din care poți ieși
Doar la a doua... întrupare.
epigramă de Dumitru Grigoraș din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea și răbdarea
Pentru mine, așteptarea nu este lucru ușor.
Repede îmi pierd răbdarea, mă sufoc și simt că mor.
Nu-mi permit să pierd răbdarea. Nu pot sta. Acționez.
Cu asalt iau toată zarea, ce-mi doresc, realizez.
Nici chiar raza de lumină, multă răbdare nu are.
de la soare, în grădină, într-o clipă ea apare.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare
Am greșit c-am vrut doar să visez
Și doar in gândul meu, să încerc să te păstrez?
Am greșit că te-am lăsat să mi te inoculezi
În minte, în suflet... și in vise?
În vise totul e atât de ușor; speranțele au glas,
Râsul tău e atât de cristalin iar gesturile tale cauterizează sufletul meu.
Am greșit că m-am lăsat purtată de iluzii si speranțe, gânduri efemere și rânduri furibunde...
Secundele-s reci când tu nu vrei să zambesti
Mă pierd în vise, în speranțe, mă pierd in realitate.
Și adorm istovită de atâta așteptare.
În fiecare somn aud ecoul pașilor și vocii tale...
Aș vrea să aud și glasul gândurilor și dorințelor tale... și ascult... și caut
Și somnul e ostenit de atâta căutare;
Bântui printre șoapte, gânduri... rânduri,
Căutând o adiere, o remarcă, un suspin sau doar un gest...
Și reușesc să te găsesc uneori, chiar doar pentru o secundă
Cu un zâmbet trist și rece ascuns ușor pe buze
Am greșit oare ca nu e îmi doream sa pleci?
Sau perseverez că nu încerc să te ajut sa rămâi?
Aș vrea sa mă pot ierta... sunt lasă și uneori mi-e teamă de cuvinte;
Ele pot deveni veritabile arme - sabia cu două tăișuri, sau torțe a căror arsuri rămân adânc întipărite-n minte.
Cauterizam rana făcută de ele cu un suspin sau un surâs plăpând mijit in colțul ochiului...
Dar urma durerii rămâne și încercăm să o estompăm cu un zâmbet nătâng sau o șoaptă nespusă.
Mi-e teama de ele cum mi-e teama de vise; Sunt uneori atât de reale încât trezirea e cutremurător de dezamăgitoare.
Aș vrea să mă pot ierta, așa cum te-am iertat pe tine că ai intrat insidios în viata mea...
Aș vrea să mă poți ierta că sunt doar o ramură in bătaia sorții
As vrea să mă poți ierta că sunt doar un gând ce uneori nu-ți dă pace...
Aș vrea să mă ierți... să mă pot ierta
poezie de Elly Fahreinhad
Adăugat de Elly Fahreinhad

Comentează! | Votează! | Copiază!

Angst II (epilog)
de ce ești vas când ancora te doare
și nu poți trece de povara ei?
de ce nu poți mușca din remușcare
sau bea din lacrimi când nu poți să bei?
de ce atâtea voci îți șterg bătaia
să nu poți spune dacă ești sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când și ploaia
adoarme-n tine când adormi și tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poți ieși din neagre pânze
chiar de îți spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule și confuze
și multe patimi ce-au rămas pe buze...
poezie de Ionuț Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită...
Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.
Uită lungi povești din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.
Uită că exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăși teafăr voi ieși.
Uită totul. Fără amintiri,
Din minte mă șterge
Timpul fără reveniri,
Înainte merge.
Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu reale ipostaze.
Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanțe dure?
Uită ultimul sărut,
Și pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.
Uită gingașe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ține toate minte,
Cifrele romane.
Uită chipul meu timid,
Ochii mei sașii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai știi?
Uită și treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată că eu rup tăcerea,
Și îți spun, doar uită!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele mele...
Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheața,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape și munți,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!