Catre tine...

Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile

Visele-mi înalţ, legată la picioare
Arată-mi pe cer norişorul tău norocos
De zăpadă

N-am nimic în schimb
Anii grei se târăsc
Să-mi sape mormântul
Să-mi iei cu tine
Zâmbetul de pe buze
Când 'oi muri…

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puteţi să-mi luaţi tot ce doriţi!...

Puteţi să-mi luaţi tot ce doriţi!-
Doar visele-mi sunt sacre.
De mine nu vă îndoiţi!
Nu-i loc de simulacre...
Doar eu ştiu preţul ce-am plătit,
Sperând să germineze,
Din seară până-n răsărit,
Păzind a lor geneze.
Puteţi să-mi luaţi tot ce doriţi!
N-am un cuvânt a spune,-
Doar visele-mi nu le zdrobiţi,
Zvârlindu-le-n genune!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi zbor...

Suspine de mătase
S-au înecat la mal.
Ecou de gânduri roase
În timpul hibernal.

Aş vrea să fac lumină,
În norii grei din noapte
S-aduc ziua senină
Şi visele-mi aproape.

Am macerat din doruri
Lăsând doar urma ta.
Cuvinte preţioase
Din nou vor dispărea.

Iubirea prea zbârcită
Alunecă spre mine
Şi plec întunecată
Nimic să nu te-aline.

Şi nu-mi întorc din vise,
Lumină nu mai fac
Şi zbor într-o aripă
Să nu mă mai prefac.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă, să uit!

Sărută-mă, să-mi amintesc de tine!
Sărută-mă! Să plec aş vrea, spre mine!...
Sărută-mi ochii-a despărţiri de-alint!
Eşti prea curat, nu pot să te mai mint!

El e în mine şi mă înspăimântă!
Nu pot să-l uit, cu gânduri mă frământă!...
E depărtare, vis şi-apropieri...
Caut uitare, dar găsesc dureri..

E şarpele ce-mi dă nefericire,
Pe care i-o plătesc cu prea-IUBIRE..
N-am să îţi scriu, pe el doar îl iubesc,
Dar nu mă vrea, ştiu că mă amăgesc!

M-a otrăvit, vândută-i sunt pe viaţă!...
Sărută-mă! Plec mâine dimineaţă!
Chiar de-oi muri de dor neîmplinit,
Mă-ntorc la el, nu vreau să-mi fii iubit!

Sărută-mă, să uit de el, de tine,
Să uit de el... de tine... şi de mine!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nimic!...

N-am nimic, iubită dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Te-am iubit de prima dată;
Aşa-s eu, dintr-o bucată.

N-am nimic, nu ai ce face;
Iubirea mea nu-ţi dă pace,
Şi se-agaţă ca şi scaiul,
Venind cu întreg alaiul.

N-am nimic cu tine, fată!
Inima mi-e tulburată
De atâtea simţăminte
La iubirea mea veşminte.

N-am nimic cu-a mea iubită.
Inima-mi nesăbuită,
Revarsă întreg prisosul
Şi se poartă cu frumosul.

N-am nimic, iubită dragă!
Inima duios se roagă;
Vrea o binecuvântare,
Aşteptând cu disperare.

N-am nimic cu tine, fată!
Sufletul meu se desfată
Copleşit, plin de uimire,
Parcă are-o nălucire.

N-am nimic cu-a mea iubită.
Doar iubirea-mpartăşită
M-ar mai ţine pe picioare,
Tandră, bună, răbdătoare.

N-am nimic, ăsta-i necazul!
Ea îmi tulbură răgazul.
Inima mea visătoare
Primeşte-n schimb nepăsare.

N-am nimic, sunt doar în ceaţă!
Răsuflarea îmi îngheaţă.
Inima ta e de piatră;
Nu arde ca focu-n vatră.

N-am nimic! Nu te priveşte?!
Las' că are balta peşte!
Am o noua tresăltare;
Dragostea-i nepieritoare.

N-am nimic, inbita dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Dragostea se stinge-ndată;
Aşa-s eu, dintr-o bucată.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, n-am să plec...

Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineţii m-au primit trandafirii
şi-acum, în toamna vieţii
m-am predat iar iubirii!

Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
şi-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!

Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul şi plopul înalt
şi ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau să îmi tac!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie de zăpadă

spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între gheţuri şi-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă

acuma când vine o altă stihie
te caut în mine şi în erezie
pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie
pe niciodată şi pe veşnicie

tu vii înspre mine, ai coapsele albe
şi ninge a tine din florile dalbe
şi cu zăpada ce n-a vrut să-mi vie
în inefabila copilărie

mi-e dor cel mai tare când ninge a tine
ca în calendarele precreştine
şi-n imaculata calamitate
mi-e dor de trecutele noastre păcate

bate un crivăţ a viaţă şi-a moarte
şi ninge cu margini de eternitate
şi ninge acut să nu se mai vadă
femeia iubită de-un om de zăpadă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să-mi fii răsărit

Iubeşte-mă încet, pierde-mi secunde,
În locul lor creează-mi veşnicie
Atinge-mă şi-n braţe mă ascunde
Ca să mă regăsesc pierdută ţie

Să-mi pui pe pleoape amintiri frumoase
Cu ochii-nchişi să le revăd în vise
Ascunde-mă-n cuvinte amoroase
Şi fă din mine larg de zări deschise

Vreau să adorm sărut lipit de tine
În tremurul de buze umezite
Să-mi fii o vindecare de suspine
Atunci când sunt emoţii infinite

Iubeşte-mă tăcut, dar nu-mi fii şoaptă,
Să te aud şi trupul să-mi tresară
Şi fă-mă dimineaţa ce aşteaptă
Să-i fii lumina zilei prima oară

poezie de Adi Conţu (10 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui

De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aş lua pe tine şi nimic în plus,
Cu tot cu visul nostru recompus,
Aş vrea să plec cu liniştea în cuget.

Ai fost o rază, dăruind un sclipet,
O clipă-n apa mării, la apus.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aş lua pe tine şi nimic în plus.

Pe coridoare vechi, un ultim umblet
Al unui sol ce are veşti de-adus,
Ecoul glasului ce m-a sedus,
Parfumul tău şi chipul plin de zâmbet.

De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi dacă...

dacă pot cu ultima din uşurinţe
să te învelesc în plapumă de vise
arată-mi măcar una din legile nescrise
ce-mi interzic aduceri de aminte

dacă mai pot cu razele de soare
să te dezbrac de clarul lin de lună
arată-mi omul care va să spună
că sunt călcat de soarte în picioare

dacă mai pot să fredonez cu duioşie
o doină ciobanescă de la munte
arată-mi curcubeul ce-l doreşti ca punte
de-a lungul valului de suplă veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

De-o fi să plec, rămâi cu bine
Şi să mă ierţi dac-am greşit
Cerând iubirii să aline
Înamoratul ne-iubit!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să plec

De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreţi, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!

Să nu-ţi iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind uşoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!

Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreşit,
Îţi las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...

Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrăţişezi uşor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici paşii pierduţi pe covor.

De-o fi să plec, rămâi cu bine
Şi să mă ierţi dac-am greşit
Cerând iubirii să aline
Înamoratul ne-iubit!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea n-are bariere

să-mi spui
cum ai urcat pe frânghia timpului
fără aripi doar cu răbdare

ai reuşit să ajungi pe ţărmul aşteptării
unde întâlneşti imboldul necesar
pentru zidirea ce nu se mai dărâmă

în suflet ţi s-a cuibărit lumina
dar cerul ei este prea înalt
şi nu pot s-o ating decât cu privirea

de la tine n-am aflat nimic
inima mea n-are bariere
şi caută meru s-ajungă la colivia păsării
să o elibereze

apoi să-mi cânţi cu glas subţire
cum ştii mai frumos
să-mi rămână melodia pe buze

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
fiinţă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsaţi-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceţi sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
şi eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză-n al tău ram...

Nu ştiu de ce mă mai iubeşti,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu poveşti,
Pierdută-n fiecare an...

Din când în când îţi aduc veşti
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ţi doreşti,
Plecând... mă pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziţi de vise
În iarna dorurilor mute.

Şi plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...

Şi-aştept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simţi din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul minciunii

Să-mi pocească moartea mutra
viermii să-mi picteze chipul
să se vadă numai umbra
şi din sânge doar nisipul

Viermii să-mi picteze chipul
să fiu bun de arătare
să mă macine nimicul
morţii să-i fiu lumânare

Să fiu bun de arătare
când se vede numai umbra
să am nervii sub picioare
moartea să-mi picteze mutra

Iar viermii să-mi roadă cerul
dacă n-am scris adevărul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, copile

De ziua ta, copile
Ochii mi-s trişti şi luminaţi
Îţi voi dărui iubirea mea.
Cu braţele deschise te voi îmbrăţişa
Nu pot rămâne multe zile,
Dar vreau să-ţi pun la picioare jucării
Iar tu-mi vei dărui zâmbetul tău, poezia
Dă-mi mâinile să ţi le sărut şi ochii
Să ne jucăm împreună în parcul zâmbitor
Printre flori si vise să ne reîntâlnim cu iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt

O, Doamne-o viaţă Te-am

Rugat şi tot rugat

Să-mi dai ce nu-mi doream

De fapt, cu-adevărart.

În schimb, n-am îndrăznit,

Şi nici n-am insistat,

Să-mi dai ce mi-am dorit,

De fapt, cu-adevărat.

poezie de Marius Robu (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Minunea mea!

(pentru Paula)

Se scutură floarea de tei peste frunţi
Şi-n palme adun anii scurţi şi mărunţi.
Pe tine te-aş ţine, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.

Un nufăr să-mi creşti pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Şi zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopţile albe, cu lacrimi şi frig.

Aprinde-mi lumina din ochii-ţi verzii,
Că nopţile-s grele şi-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Şi timpu-n suspine şi lacrimi măsor.

În prag când apari, anotimpuri dispar
Şi-i vară în casă şi din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot să apuc,
Din braţe, să nu te mai las când mă duc...

Eşti cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Şi, că mi te am, jubilez şi mă mir...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştepţi să-mi plec dorinţa...

aştepţi să-mi plec dorinţa înfăşurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoţi că veşnicia o cerem din culise
cu neputinţa-n viaţă de-a ne cunoaşte mici?

cu-acele triste feţe doreşti a mă susţine
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar să răspunzi cu patimi îţi pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aştern pe jos...

nu văd suflare-n ceruri nici existenţă-n moarte
să-ţi domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin

se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanţă
atunci când acalmia ne pune în balanţă

sonet de Ionuţ Popa (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!