Amărui...

Şi-mi spuneai
că
eram începutul şi sfârşitul fiecărei toamne,
dar aripile grele ale frunzelor
s-au frânt.
E octombrie, draga mea!
nu
ştiai că fluturii de ploaie
te caută?
Pasul tău, noi..
E toamnă, draga mea!
şi
povestea toamnei e uitarea...

P. S. Orice început este şi un sfârşit...

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amarui...

Si-mi spuneai
ca
eram inceputul si sfarsitul fiecarei toamne,
dar aripile grele ale frunzelor
s-au frant.
E octombrie, draga mea!
nu
stiai ca fluturii de ploaie
te cauta?
Pasul tau, noi..
E toamna, draga mea!
si
povestea toamnei e uitarea...

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azuriu

Aşa toamnă, răstigneşte
frunzele pe crucea de aramă
a nopţii.
Vântul îţi foşneşte rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfinţitului...
Aşa, toamnă, scrijeleşte
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculţi.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i aşa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou...

În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul şi sfârşitul meu.
închid ochii şi strig:
"Şi acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ţi-e mut.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea

Draga mea, fără cuvinte,
Doar din ochi pricepe toate.
Numai cât mă uit la dânsa
Şi-mi răspunde: Nu se poate!

epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de toamnă

mi-au fost grele aripile
de pământ într-o toamnă
în care te-am scris te-am plâns sau ceva
în care nici luna aproape nu putea
să lumineze decât amară

coboram ori urcam către cer pe pământ şi invers
mă rătăceam deseori într-un vers
se cocea în mine un măr
dar sub carne
cu dor de mirosul pielii tale

mi-a fost toamnă de sus şi de-a rândul
şi nimic concret despre tine
când strigam în fântâna din mine

până când m-ai îmbrăţişat cu coaste cu tot
şi-mi simţeam trupul mic
ca din copilărie
şi-n umbra noastră aveau să vie
iubirea dimpreună cu uitarea
să îşi dea mâna
fireşte

pe vecie.

poezie de Ştefania Puşcălău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca

Tu scriai "Draga Roxana,"
Ea scria "Draga Florin,"
Tu-i spuneai c-o vrei pe viata,
Ea spunea "Te plac... putin".

O iubeai cum nu se poate,
Ea stia ca o iubesti,
Te chema sa-i fii alaturi,
De ar sti ca inca-i esti...

Nu dorea sa te raneasca
Insa dur te-a mai lovit,
Incercand sa-si planga dorul
La omul nepotrivit...

Ai fi vrut sa-i fii aproape
Insa te-ai indepartat,
Socotind c-asa-i mai bine,
De exista alt baiat...

Tu scriai "Draga Roxana,"
Ea scria "Draga Florin,"
Puteai sti si mai devreme
Daca ascultai putin.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte versuri ale Universului

Sfârşitul e început
Începutul e sfârşit
Răstălmăceşte-le...
La început e cuvânt
La sfârşit tot un cuvânt
Şi care e cel sfânt, sfânt...
Odihnă de frunză în vânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubirile mele...

Ştii ieri aş fi vrut să-ţi povestesc
despre iubirile mele,
dar cred că timpul
nu ne-ar ajunge.
Ar trebui să prefacem
secundele în minute
minutele în ore
orele în zile
zilele în luni
lunile în ani...
Despre iubirile mele nu pot spune
totuşi prea multe...
poate ar trebui tu să le descoperi
începutul şi sfârşitul,
tristeţile şi bucuriile,
uitările şi aducerile aminte...
Ai putea să le cauţi mâinile,
degetele, genunchii, gura,
ochii, părul chiar amintirile.
Să zâmbesc?

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbolism de toamnă

Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.

Foşnesc prin goluri game variate
Şi-n nesfârşite şuierări s-avântă:
Vioare, flaute şi harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate...

Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Şi cad... şi mor, îngălbenind cărarea...

E comedie plânsul lor şi-i dramă:
Iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă...

sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbaleta

Platoul munţilor, cerurilor
pâlcuri de zăpadă, nori
este pătruns de-o şoaptă
trasă cu arbaleta
arătând traseele montane
printre nori, printre zăpezi,
ce poartă forme diferite
arătând începutul şi sfârşitul
săgeata indicând drumurile
aruncate în paradisul zăpezii
pline de indicatoare
cu trimiteri exacte
pentru a începe şi a sfârşi
ce-ai început şi nu ai sfârşit
sau ai sfârşit fără să începi.
platoul munţilor alb-albaştri
desene, imagini, delir,
sunt doar început şi sfârşit,
sfârşit şi început.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale...

Moto: "C'est fini/ c'est fini la comedie..."
Dalida
Te aşteptam la ieşirea din acea clipă
cu braţele deschise, cu inima numai iubire,
însă tu întârziai prin alte minute
poate mult mai scurte ca acesta.
Ştergeam cuvintele nerostite în acel martie
prea rece şi prea trist pentru noi.
Eram orfani unul de celălalt,
pierduţi printre crengi goale,
fulgi tăcuţi de iarnă.
Te ştiam mai bine ca pe propia-mi palmă...
au răsărit între căile noastre
uitarea, toamna şi petalele
triste ale primăverii.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale toamnei

n-am ştiut
că neliniştile tale
îşi pierd culoarea
în umbra
cuvintelor...
dezgolindu-mi privirea
am crezut
că tu eşti lumină...
"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude..."
n-am ştiut că-n frunze,
că-n ochii de lemn ai copacilor
eşti tu.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

La început oamenii
preschimbau cuvintele
în picături de ploaie
şi dezbrăcau copacii
în lacrimi
şi sensul îl căutau în stele
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-şi caută esenţa în vis
Au uitat să privească
ploaia şi copacii
Nu mai dezbracă din priviri
tăcerea
o adâncesc în vorbe şi scântei
de iluminare
Acum oamenii
s-au preschimbat în umbre
ce-şi caută copacul

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Cu sufletu-nchis
Nimic nu vrea -
Cad frunze-n amurg,
Draga mea!

Sinistra noapte
Si-amara stea -
Curând, şi ninge,
Draga mea!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea timpului

Pielea ta este asemeni zorilor,
a mea miroase ca moscul.
Una pictează începutul
unui sfârşit de neevitat
Celaltă, sfârşitul unui
început sigur.

poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hmm... Ştii că la început îmi spuneai "domnule"?! Ţi-aminteşti? Dintre toţi, ai fost singurul care mi-a spus vreodată astfel.
Mihai: Cine, eu?! Ah, da, Luci... Sigur; însă doar atunci, la început, când de abia te-am cunoscut; tu, cu Alex şi cu Nis... Ce să-ţi spun?! Eram timid, emoţionat... Şi-mi păreai; nu ştiu cum... Deosebit? Oricum, o singură dată ţi-am spus astfel; după aceea, nu mai; gata!
Lucian: Da; o singură dată...
Mihai: Şi?! Ce-i cu asta, comandante? Ai vrea să-ţi spun din nou astfel? Să ştii, aş putea, nu mi-ar fi greu...
Lucian: Cum?! Nu! În nici un caz, Mihai! O singură dată a fost mai mult decât suficient.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram fluturi din tablă ruginită

Eram fluturi din tablă ruginită,
Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,
Piatra era copită, ziua era nicovală,
Tu spuneai, relaţiile s-au perimat, cred
Că deveniseşi idol peste noapte,
Doar eram iubiţi, brusc o palmă,
Abur eram, lipit de Copacul Vieţii,
Eram vers, eram râu în curgere lentă,
Te-am uitat, mergi liniştită, nebunul Falstaff
Este fals şi mai cum? Doar eram iubiţi.
Ce zeu nebun şi fricos te-a făcut atât de mişelnică?
Străluceşti ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,
Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,
Jumătăţi de cocori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La senectute

Când prea mult îmbătrâneşti
Şi s-au frânt aripile,
ANII nu-i mai socoteşti
Ci doar numeri CLIPELE!

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christian Thompson: Andy, draga mea, e prea târziu, totul e aranjat.
Andy Sachs: Nu sunt draga ta.

replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi sunt fericită fără motiv!

Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuşi,
aripile de fluture în zbor.

Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?

Privirea mi-a zburat odată cu ei
şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!

Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.

Azi sunt fericită! Toţi fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!