Ecou...
În cea din urmă bătaie a orei,
întind mâna către tine
începutul și sfârșitul meu.
închid ochii și strig:
"Și acum, încotro, umbră?
în ce prăpastii să-mi uit sufletul?"
În cea din urmă răsuflare a ta
ascund lacrimile de piatră ale clipei...
Strig spre tine, dar ecoul ți-e mut.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Ana Serban

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.