Liniște albă
Învelișul de ape
peste adâncul mistuitor
coace privirea,
în zborul împietrit
pe rugul nerostirii.
Spații de durere
din grădina zeilor
rup cerul
cu sărutul pleoapelor,
căutând liniștea albă.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Liniște albă
Învelișul de ape
peste adâncul mistuitor
coace privirea,
în zborul împietrit
pe rugul nerostirii.
Spații de durere
din grădina zeilor
rup cerul
cu sărutul pleoapelor,
căutând liniștea albă.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul alb
Pluteam pe o corabie albă-ntr-o seară,
aripi de păsări îmi coseau privirea,
veneam și plecam în neuitare,
plângeam și strigam să mă audă pământul.
Gând de mistuire am trimis adâncului,
dar ecoul nu s-a întors.
Am căzut sub pescărușii albi,
sfârșit sub înveliș de ape,
pe rugul nerostirii.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Liniștea senină
Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniștea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpuri apuse
trăiesc visul miilor de clipe
mulțimi de forme
din spații astrale
umplu cerul nopții
iubesc zâmbetul tău
când ești aproape.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albă iarnă
Invoc sunetele căutând liniștea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viață,
timp volatil, implacabil.
Cronos râde superior!
Tăcerea cântă jazz...
Dorința e spirală'n dans!
... am obosit.
Și iarăși ninge...
Liniștea a inghețat!
Felinarele plâng țurțuri?
Visez... a câta oară?
E doar albă iarnă afară!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru cerul României
Albastrul cer al Țării mele
Așază liniștea în casă,
Speranța vieții, luminoasă
Și nemurirea prinsă-n stele.
În zborul lin de rândunele,
Ca și-n privirea lor duioasă,
Albastrul cer al Țării mele
Așază liniștea în casă.
Zefirul cântă-n rămurele
O simfonie neînțeleasă,
Un cer care se simte-acasă
Revarsă rouă pe zorele,
Albastrul cer al Țării mele.
hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
Rămâi poetă, Miss,
dar zboară peste sine,
salvează-ți, întâi, sensul
și, apoi, absolutul...
În calea ta din vis,
eu îți trimit salutul
și-apoi, poemul-fluviu,
pe care ți l-am scris,
pe margini de abis,
sfidând neprevăzutul
și groaznicul diluviu,
ce ne-a furat Sărutul,
Sărutul lui Brâncuși...
Știu, Miss
acuși, acuși, acuși
în zborul tău invers
și-al florii de cais,
străpungi un Univers!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncul amintirilor
Adâncul amintirilor
Adâncul amintirilor
atins autumnal,
aureolă albă
arzând accidental;
Adâncul amintirilor
agale-alunecând,
amurg agrest
amăgiri alungând.
Amintiri aromate
aleargă. Acasă,
amintirea Aniței-
aromă aleasă.
poezie de Radu Băeș din manuscris (11 martie 2017), traducere de Radu Baes
Adăugat de Radu Baes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii
Albaștri sau negri iubind fierbinte,
Ochi nenumărați priveau zorii de zi,
Azi tainic dorm în adâncul din morminte
Dar soarele răsare, fie ce o fi.
Plăceri scufundate-n tainicul păcat
Nopții, tribut peste zi ei au arvunit.
Și-acum lucesc stele pe ceru-ndoliat,
Sub pleoape umbre se-adună la zenit.
O, nu, să-și fi pierdut irisul privirea?
De-ajuns, acest lucru nu e cu putință!
S-a reîntors în el căutând sclipirea
Sufletului, invizibila ființă.
Și asemeni unor căzătoare astre,
Trecând de noi, rămân doar celeste spații,
Pleoapele se-nchid în apusuri albastre,
Ochii nu mor, dorm în alte constelații.
Albaștri sau negri iubind fierbinte,
Deschiși spre cer și-o imensă auroră,
În lungul lor somn, dincolo de morminte,
Ochii ne urmăresc oră după oră.
poezie de Sully Prudhomme, traducere de Ramona Müller
Adăugat de Ramona Müller
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Atingeri
cărare,
dedesubt valuri
undeva, aproape, coboara marea
așezasem timpul la picioarele gândului
așteptând semnătura trupului sângerând
în lacrima universului
apoi am plecat să pictez curcubee
între pletele tale
căutând sărutul
lumina îți învăluia sânii
pășeai lăsând în urmă fluturi
privirea îmbrățișa țărmurile
țesând în urmă valuri
te-am așezat în stâncă zidind în urmă aripi
un trup închis într-o liniște oarbă
auzeam în tâmple bătăi de înger
visam o lume a atingerilor
soarele răsărea în degetul arătător
conturam spații sub și deasupra
îngerii se înveleau cu palmele tale
am lăsat vârfurile degetelor să-ți acopere buzele
visam un sărut
apoi am plecat
să construiesc în cer casa noastră
asemeni rândunelelor călătoare
durerea era albă
trupuri rătăcite pe diagonala sărutului
și iartă-mă femeie...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul mamei
E dimineață în grădina înflorită
încerc să alung tristețea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranțele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credință
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori cu parfum de tei
Alunecă într-un vis
Florile cu parfum de tei.
Se risipesc la marginea sufletului de copil,
Ca maiapoi să alerge sub umbrela pleoapelor grele,
Căutând libertate,
Dincolo de prezent.
Peștii prezentului se prind
În undița de lumină.
Este atâta surâs în inima noastră
Ca a evadat în grădina în care
Curcubeul și-a făcut leagăn.
Haideți cu mine, copii,
Să alergăm prin parcul
Cu vise și jucării!
Este lumină în noi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul privirii în doi
ca o deschidere de arc privirea mea întinată
alerga pe pajiștile sufletului, iubito
roată dințată după roată dințată
descătușată printre cearcănele luminii
sculpta defileele timpului și anotimpurile toate
și inrupea în explozii întreg nevăzutul
o față fără închidere erai iubito
un foșnet grațios de graiuri divine
roteai cerul între aripile cuvintelor-păsări
și muzica sferelor curgea nebună
ah, privirea, privirea ta un caleidoscop, iubito
ce rotea oglinzi în universul necuprins
mi-am zărit mai apoi privirea o pumă albă
zdrobindu-mi spatele și abisul cum îngână
solfegii dintr-o liră defunctă
mă topeam de tine la lună
o pumă neagră mă luase pradă ușoară
privirile noastre erau crinii miraculoși
în grădina eternității radiind îmbrățișări
în noaptea veșniciei păgână.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aș dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobește celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebunește până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscolește marea, mă face-un val ce scufundă
orașul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezește simțurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipărește în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noștri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenților, străbunilor, nepoților, urmașilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorțit pașii și ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o așteaptă creștinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranța ce pâlpâie
poezie de Cristina Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars de folk în Calafat
Mă ascund în trupul verii
oscilând ca un pendul
asortat cu disperarea
din adâncul nesătul
de mă-ntorc în înserarea
ce-și înfrânge neputința
se imbraca-n mine zborul
contopindu-l cu neființa
se destramă-n gând uitarea
mistuita-n glasul verii
ce își macina dorința
într-un pact cu verbul serii
pescarus ce-și frânge zborul
în dorința care doare
răstignit pe rugul verii
mă îmbracă în chemare
se aprinde-n gând ispita
portativ cu note-ntoarse
ce își scutură bemolii
în alai de ganduri arse
și de nu reziști ispitei
ce te bagă în păcat
pune-ți sufletul pe roate
cu un Dan de Calafat
poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea ta de înger
Privirea ta de înger e marea mea durere,
Crepusculul de flăcări și zarea tremurând,
Și roua de pe lujer, și liniștea ce-mi piere
Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând...
Simțirea mea e-un viscol, voința mea se-nclină;
Fără să vrei, din mine începi să mă alungi,
Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină,
Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi.
Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă,
Statornic ca un munte cu miez aurifer,
Te-aștept în mari altare de nori, care te cheamă
Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
Pe stânga, mă bucur că prind în palme clipa ocrotită de tăcere.
Alunec lin pe fusul orar, teleportată în sămânța regăsirii.
Călătoresc pe aleea lăuntrică, în lumina difuză a mișcării.
Se coace la soarele gândului covrigul împletit al așteptării.
Cu sare și mac, prinde gust râvna mâinilor.
Până și găurile au sens, prin ele se trece din întuneric
în soarele râsului ca prin brățara argintată a zenitului.
Se prinde roșu timpul la braț, împletitură de suflet.
Mușc pofticioasă din pasiunea creșterii.
Pe dreapta, mă bucur de liniștea argintată a stâlpilor.
Mă îmbrac în șalul zilelor.
Mi se înfășoară de înserare, de părul ciufulit al pendulei zorilor.
Se trage semnalul la vama luminii?
Se îngustează sau se lărgește portalul? Trădată de căldura privirii,
caut coliba în care se coace fericirea.
Alunec lin pe fusul orar și mă trezesc în centrul lumii, în ascultare.
Zbârr! Zbârr!
Se echilibrează zborul.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea reînvie
Cerul cu stelele vreau să-ți ofer,
lumina ce este în ele,
izvorul cu apă vie,
munții semeți ce urcă spre slavă,
florile dragostei de pe câmpie.
Vântul aduce fiori ce trezește
inima lăsată pustie.
numai un cântec din adâncul tău
poate iubirea să reînvie.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea de alb
Chemați ogoarele noastre
în palmele crăpate de timp,
sărutul pleoapelor
preaslăvesc
albastrele ape
coborâte din alb.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rondelul vieții
Prin fanta albă de lumină,
Izvorul e mereu nestins,
Surâsul tău în mreje-i prins,
Iubesc privirea ta senină.
Liniștea ta, cu șoapte-ngână,
Susurul vieții necuprins,
Prin fanta albă de lumină,
Izvorul e mereu nestins.
Îmbrățișați în dor aprins,
Cu aripi calde ce suspină,
În zbor spre țărmul lumii plâns,
Cu roze dalbe mă-ncunună,
Prin fanta albă de lumină!
rondel de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, zidul dintre generații
Cerul a îngenuncheat în fântâna
de la casa bunicilor
liniștea se încolăcește peste
chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
de jur împrejur
nicio dorință
doar iedera
urcată
peste streșini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrânețea
ca pe o amintire
și plâng...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.