Crăciun

Se zbate anul, în etate,
Mâna s-o dea la nou născut,
Cu tot ce-a adunat bucate,
Cu tot ce bine a vrut făcut
Şi umple brazi de stele reci
Prin care cu strămoşi ne-atinge
De demult, sau curând... poteci
Pline de dor ce nu se stinge,
Ne adunând din multe străzi
Să stăm la masa de copil,
Cu alţi copii din noi ogrăzi,
Toţi împreună un fitil
Aprins cu suflete încălzite
Din focul dragostei de-aproape,
Să ne ajutăm inimi rănite
Şi lacrimi să nu fie ape...
Să spele orice păcat gândit
Şi îmbrăţişaţi mai strânşi să fim
Încă un Crăciun, ajuns, dorit,
De neuitat şi nici ultim...
Să ne dorim toţi fericire
Din adevăr profund, simţit,
Că noi Crăciun şi Omenire
Le facem singuri din sfinţit...
E tot, dintr-un etern... IUBIT!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun cu plete dalbe

Moş Crăciun cu plete albe
Moş Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeţi.
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Din bătrâni se povesteşte
Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit.
Moş Crăciun, Moş Crăciun

Noi am fost cuminţi tot anul
Şi miloşi am fost mereu
Şi în fiecare seară
Ne-am rugat la Dumnezeu
Moş Craciun, Moş Craciun.

Moş Crăciun cu plete dalbe
Încotro vrei s-o apuci?
Ţi-aş cânta florile dalbe
De la noi să nu te duci.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de Crăciun

Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se aşează peste muguri
De tăceri care îngân

E doar linişte, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.

Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzleţe şi sunt toate
Ale mele şi-au văpăi.

Cad aşa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus şi sunt departe,
Cad arzând şi-apoi se sting.

Caut prin casă şi cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.

Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun

Fărâmă de mesaj galactic
Se convertind păgân cu sfinte
Într-o cutumă, vis cu practic;
Copil pierdut de-un zeu părinte.

"Dar" e, creaţie, crenguţă
De tată-n fiu născut incert
La dată fixă... În brad crăcuţă
Lumini sclipind pe-un cer deşert.

"Cobor" din aştrii-n casă caldă
Din sanctitate-n moş-copil
Născut sacrificat, ofrandă
De-o lume-n crucifix ostil.

E albul prunc cu barbă moale,
Claus, Christmas, Noel, Crăciun,
Natal, Nativity, Natale,
Calatio... simbol de bun.

Se scurge-n vin sânge-n pocale
Să umple-n toasturi de urări,
Îmbujorând mari, mici sub poale...
E Moş Crăciun, albit de flori.

El strânge fiii, risipiţii,
Dă-ndestulare, cânt în daruri
La cei ce au... Năpăstuiţii
Întind cu mâna bici din caruri.

Alunecă pe timp, la fel
Tot neschimbat, cu reni-n hamuri,
Hristos cernut în fulgi de miel,
Neştiind că-n veci e sol de daruri.

Prozaic obicei canonic
Transpus plăceri în suferinţă
Îngemănând suflet, draconic;
Păcat de-omor într-o credinţă.

E-o lume într-o sărbătoare
Cum de milenii a fost, va fi,
Căci rege naşte, icnet moare
Şi toţi lui Moş suntem copii!

PS
Mă rog o lume pace s-aibă
Să uite azi de rău, de orori...
Doar dragoste, o floare dalbă,
S-aveţi! Ferice sărbători!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate vine Moş Crăciun

Moş Crăciun cu barbă albă,
Despre toţi copiii-ntreabă,
Părinţii lor îi povestesc,
Ce ei doresc dacă-l găsesc.

Moş Crăciun îi răsplăteşte,
Pe toţi copii cei cuminţi
Daruri el le pregăteşte,
Şi ţine cont de-a lor dorinţi.

Doar copii fără mamă,
Nu prea ştie cum îi cheamă,
Căci la cei fără de tată,
Poarta este descuiată.

poezie de Viorica Pop din Paşi spre viaţă (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceri

Mă trec pe zi ce trece cu oră sau minut,
Stingând dintr-un menit de vis crepuscul
Şi numai eu mă văd încă de la un prim sărut;
Mă trec pe lâng-oglinzi şi trag cu ochiul
Şi m-amăgesc că sunt mereu acelaşi, retuşat minuscul
Zicând; "Sunt mult mai bine c-alţii!"... Mi-e deochiul!

Mă trec o genă în urme de urmaşi
-Ce-ar fi ai mei- m-aseamăn, omenire
Dar tot eu nu-s de-al lor, nu-i am chezaşi...
Mă trec cu un profund, adânc, regret
Că nu rezist când ştiinţa va cunoaşte nemurire...
Mă păcălesc că vreau... C-o să mă mai repet.

Mă trec, nevrând s-o fac cu obstinenţă
Crezându-mă deasupra celor ce-au trecut şi s-au uitat,
Dar n-am alţi aliaţi, nu-i nicio penitenţă;
Mă trece gândul c-au fost toţi la fel,
Gândul; "Ce unici suntem, pierderea-i un prematur păcat!"...
Şi am ascuns răspuns, verificat... Nimic nu-i eternel!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursă mortală

Nu înţeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toţi ajungem, toţi deodată, în aceeaşi zi la sfânt Crăciun
Şi graba însăşi, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă şi inert de stai şi, timpul îl laşi să treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost şi-o să regreţi -ce-ai început deja să faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poţi... taci.

E masochistic firul vieţii, ce ţi-o petreci te pedepsind
Să te speteşti să înveţi ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, să-i creşti să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu ştii că o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta şi ei la rând, neştiind că-i sunt doar purtători
Şi aşa se trece o omenire 'n neştiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pieton, pe trecere

... îmi pare rău că trece anul
-pentru că nu se mai repetă,
ca şi iubitele, care şi ele trec la fel
şi spun, 'n ascuns, la fel de mine-
rămânând cheltuieli de suflet, banul,
ce-i dus chiar dacă se regretă,
şi oricum nu poţi pe toţi să-i strângi... poate niţel,
cât?... nu ştiu!... cine ar decide bine!?...
e anul!... o imensă parte dintr-un tot;
cam trei la sută, ca dobânda, de la bancă,
la ce ai depus economii
şi-o pierzi de scoţi mai înainte
de termen, cum ai vrea sămânţa dintr-un şrot
de-o floare a soarelui, sau gulerul, ce-l tai de la helancă
cu gât cu tot şi, curgi hemoragii,
într-o lividitate din atât de mult, demult fierbinte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cerşetorul...

Eu sunt cerşetorul,
Care vine la masa ta
Să-ţi ceară un bănuţ
Pentru o carte de poezie

Toţi ai mei s-au dus
Nu mă mai încape nici cerul
Nici pământul
Fluturii de sticla s-au spart
Demult

Mă mai întâlnesc cu ei
Mă mai întâlnesc cu mine
Copil fiind
La mese-întinse de Crăciun

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am...

Nu ai noroc,
aşa ţi-e scris
să fi proscris
la orice joc.

Nu ai un ban
şi-aduni nimic,
câştigi un pic
muncind în van.

Nu ai o casă
şi-ai făcut multe,
printre insulte,
de mâna-ţi roasă.

Nu ai copii
şi i-ai crescut
cum ai putut...
iubit să fii.

Nu ai soţie,
că te-a lăsat,
bărbat ratat...
şi n-o să vie.

Nu ai amici
şi-ai ajutat,
mereu le-ai dat;
se-ascund, calici.

Nu ai putere
- slăbit de timp,
de-un bun răstimp -
să faci avere.

Nu ai nici şarm
să cucereşti
nuri femeieşti,
bătrân jandarm.

Nu ai credinţă,
ce-aveai copil,
de lung exil
în suferinţă.

Nu ai nici somn
visând să iei
din vis idei,
să fii, iar, domn.

Nu ai valoare,
eşti refuzat
şi-ai încercat
viaţa-n reluare.

Nu ai nimic,
te-au uitat toţi!
Repeţi doar sorţi...
Viaţa-i un tic!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Moş Crăciun

Sub un cer senin de iarnă
Noapte Sfântă de Crăciun
Inima e luminată
De credinţă si gând bun!
Tuturor zile cu pace
Impăcare si iubire
Masa plină cu bucate
Ochii plini de bucurie,
Sănătate vă doresc
Si doriţe implinite!
Moş Crăciun eşti dar ceresc
Vino, uşa vom deschide....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun, bine-ai venit

În gând şi în inimi
Eu colind acum
Pentru cei tineri, pentru cei bătrâni,
Şi merg încă pe drum.
Colindul e-o minune
Când lacrimi se aprind,
Vreau pentru toţi a spune
Crăciun bine-ai venit.
Treptat se face seară,
Când cerul arde sus
Lumina cea cerească
Se naşte acum Iisus,
Iar sfânta Fecioară
Coboară-ncet la noi
S-aducă la noi iară
Tot binele pentru voi.
Lumină e de la pământ la cer
De la steaua cea sfântă,
Afară e din nou ger,
Pentru toţi cei ce-ascultă.

poezie de Eugenia Calancea (24 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Crăciun: Uită-te bine la fata noastră, o vezi în ce hal e, nu?! Zi mersi c-a scăpat neatinsă. Adică a atins-o el, dar numai aşa superficial, pe ici, pe colo...
Domnul Crăciun: Şi ce tâlhar a făcut infamia asta?
Doamna Crăciun: Păi cine altul decât şefu' ei?! C-a tăbărât pe copilul ăsta, blestematul... Arză-l-ar focul să-l arză de ticălos! C-a chemat-o la el în birou, a profitat că era singur cu ea şi-a vrut s-o violeze între patru ochi.

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând pe Moş Crăciun

Se-aud colindele... afară ninge,
Miros de cozonac în suflet am,
E noaptea-n care focul nu se stinge
Şi mii de stele ne vor bate-n geam.

Deschisă-i poarta viselor uitate,
Speranţele-s în bradu-mpodobit,
Doar inima... ca o nebună bate,
Iar vinu-i roşu... fiert şi îndulcit.

Îl aşteptam pe Moş Crăciun să vină,,
E noaptea magică... pentru copii,
Poate veni pe-o rază de lumină
Şi-o să ne-aducă... numai bucurii.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă de Crăciun

Azi, Tristeţe, îţi cer un concediu banal,
Martoră vreau să fiu la acest carnaval,
Cu lumini de Crăciun, cu steluţe în brad,
Să privesc inocent cum zăpezile cad!

Mi-aş dori să mă-ntorc la copilul ce-am fost,
Un colind de Crăciun să învăţ pe de rost.
Prin vecini să colind, obicei strămoşesc,
Un cadou de la Moş mi-aş dori să primesc!

Să fiu iarăşi un prunc, de părinţi alintat,
Vreau să uit că, demult Ei la Cer au plecat...
Să visez, să dansez, să mă bucur aş vrea
Că Iubirea a vrut iar cu mine să stea!

Hai, Tristeţe, nu-i greu, ca, o dată pe an,
Să te bucuri şi tu, să îţi faci un alt plan!
Pleacă-n lume, te rog, doar atât îţi mai spun
Şi ne lasă pe toţi fericiţi de Crăciun!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sărbătoarea noastră, dragi copii

Ne apropiem cu repezi paşi de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari şi jucăuşi
Câte-o pisică miaună afară pe la uşi;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alţii mulţi prin case brăduleţul pregătesc
Cu globuleţe şi cu luminiţe ce se văd din drum
Ce ne vesteşte sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roşii, galbene şi chiar portocalii
Se-aprind, se sting şi iar se-aprind pentru copii.
Încă puţin, iar noi, copiii, vom pleca să colindăm
Şi-n casele cu porţile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujoraţi, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Şi după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm şi noi Pruncului sfânt în iesle înfăşat
Şi tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar şi pe noi daruri frumoase ne aşteaptă negreşit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moşul după cum adesea mulţi ne spun
Ci-i bucuria de a şti că un micuţ Copil
Născut în iesle ne va duce-n ţara cu lumini!

poezie pentru copii de Emanuel Hasan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Crăciun

Vă urez acu',-n Ajun,
Ca preabunul Moş Crăciun
Să v-aducă, la copii,
Brazi, bomboane, jucării,

Haine, fructe, cozonac
Cu stafide, nuci şi mac,
Cărţi cu multe poezii,
Mamelor bijuterii,

Taţilor conturi babane,
Laptopuri de milioane;
Să v-aducă, la bunici,
Noi nepoţi şi mulţi amici!

Moş Crăciun, preaiubitor,
Să v-aducă tuturor
Nesfârşită sănătate,
Că-i mai bună decât toate!

poezie de George Budoi din Urări (24 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos...

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari şi cu steluţe lucitoare,
Cu ţurţuri mândri de argint şi cu beteală
Şi cu bomboane învelite-n poleială.

Te-nalţi cu vârful tău semeţ şi-atingi tavanul,
Pe Moş Crăciun l-ai aşteptat şi tu tot anul,
Că ştii că-ţi pune la picioare daruri multe
Să dai la toţi aceia care vin să cânte.

Căci este seara de Crăciun şi se colindă
Lumina-n suflete din nou o să se aprindă
Şi ochii noştri vor luci ca nişte salbe
Când vom cânta lui Moş Crăciun cu plete dalbe.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Şi totuşi mă gândesc, cuprins de înfiorare,
Că locul tău e în pădurile umbroase,
Dar te jertfeşti mereu şi vii la noi în case.

poezie de Octavian Cocoş (22 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun...

Moş Crăciun în pragul nopţii,
Petrecând pe rând nămeţii,
A plecat cu bucurie,
Către visele zglobii,
Să împartă de Crăciun
Saci cu daruri minunate,
La bătrâni, părinţi, copii.

Gerul nu-i poate opri
Renii ce văzduhul taie,
Cu coarnele lor de-argint
Şi colindele ce cad
La ferestrele-înstelate,
Şi-n căsuţele curate,
Cu brazi mândri împodobiţi.

Înhămând la sănioară
Bucuria dărniciei,
Moş Crăciun de fericirea
Celor care îl aşteaptă,
Prinde Oda bucuriei
Ce se înalţă către ceruri,
De Crăciun în Sânta noapte
Dar şi pacea ei divină.

poezie de Valeria Mahok (17 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica de Crăciun

Pisica de Crăciun este animalul de casă al căpcăunului Gryla în folclorul islandez. Conform unei bizare credinţe populare, cei care nu-şi procură pentru Crăciun un obiect de îmbrăcăminte nou riscă să fie mâncaţi de această felină monstruoasă. Explicaţia este simplă: toţi cei care au contribuit la munca de tors şi ţesut în anul respectiv vor fi răsplătiţi cu o haină nouă - spre deosebire de cei leneşi. Pisica de Crăciun era un soi de stimulent în vederea cooperării şi a muncii susţinute.

definiţie de Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!