Cel mai tânăr motanel

E trecut de miezul nopţii
Cântă somnoroşi cocoşii
E o linişte deplină
Până şi vântu-n grădină
Doarme ascuns dup-o sulfină.

Când, deodată, dintr-un colţ,
Se aude ronţ-ronţ-ronţ...
Pisicuţul Pisicel
Sare ars dragul de el.

Hei, cine-mi strică nopticica?
Vezi, n-o trezi pe mămica!
A tors toată ziulica
Lâna de pe o oaie sură
Să-mi facă mie căciulă.
A tors lâna de pe ţapi.
Să-mi facă mie ciorapi.
Şi lâna de pe doi urşi
Să-mi facă mie mănuşi.

Arată-te, dacă poţi,
Cine eşti şi ce hram porţi!

Şoarecele Ronţ-Ronţ,
Căci el se afla în colţ,

Se uită la Pisicel,
Îl vede cam tinerel
Şi, râzând pe sub mustăţi,
Îi zice: Măi, pisoi pe patru roţi,

Motănică, motănel,
Cu lăbuţe de căţel
şi codiţă de purcel,
Motănică, motănaş,
Ai curaj de iepuraş
Şi dinţi de lapte şi caş!

Când aude Pisicel
Cum râde Ronţ-Ronţ de el,
Zice-n gând: Dragă mămică,
Fiul tău nu are frică!

Şi se aruncă ca un glonţ
Drept în colţ peste Ronţ Ronţ.

Măi, Ronţ Ronţ, eşti un bandit
Şi-ncă unul renumit,
Ai umblat şi-ai tot umblat
Dar iată ţi s-a-nfundat.
Eu te duc la comandant
Unde vei fi judecat.
Judecat şi condamnat
Pentru tot ce ai furat,
Pentru tot ce ai stricat.

Ai ros sacul de mălai
La familia Mihai
Şi zece saci de făină
În depozit la cantină,
Ai ros toată slăninuţa
În pod la baba Tincuţa,
Nepoatei lui Moş Istrate
I-ai ros cămaşa de noapte,
Iar moşului, un om bun,
I-ai ros punga de tutun.
Ai ros penare şi cărţi,
Gume, creioane şi hărţi.
Elevului Ion Timofte
I-ai ros carnetul de note,
iar pe elevul Bogdan
l-ai lăsat fără ghiozdan.

Şi, ca să îţi râzi de noi,
Ai căutat un cotoi
Mai bătrân, mai somnoros,
Şi mustăţile i-ai ros.

Măi, Ronţ Ronţ, eşti un bandit
Şi-ncă unul renumit
Ai umblat şi-ai tot umblat
Însă acum ţi s-a-nfundat.
Şi cât ai să porţi mustăţi
Tu să uiţi nu ai să poţi
c-ai fost prins într-un târziu
De-un pisoi pe patru roţi.

Eu te-am prins, eu, Pisicel,
Cel mai tânăr motănel!

poezie pentru copii de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să afli cât eşti de bogat cu adevărat? Numără oamenii pe care: i-ai ajutat dezinteresat pe un interval de timp nedeterminat, i-ai iubit în mod necondiţionat, i-ai inspirat, i-ai ridicat din al imoralităţii pământ uscat, dobândind astfel un suflet luminat, curat, minunat, prin credinţă fortificat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea

Dacă luna m-ar lăsa
Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.

Despre zboruri şi căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi şi întâmplări,
Deziluzii şi frustrări,

Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,

Fiindcă-aşa m-ai învăţat,
Pân' din cer ţi-ai făcut pat,
Şi la EL te-ai înălţat
S-ascut dor, reverberat.

Ţi-aş scrie pe-un colţ de de stea
Despre toate, maica mea!
Tu să-mi scrii pe-un colţ de vis:
Cum ţi-e, mamă'n, paradis?

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de inimă

Te-am ascuns într-un colţ al inimii,
Să nu te caut prin celelalte
Făpturi din nopţi cu chipul lor senin
Care mi-au stat cândva în braţe.

Doar eu ştiu locul unde te-am ascuns,
În colţul cel pătruns de taină,
Căci tu-mi eşti taina unicului vis
Şi visul nu vrea să îmi doarmă.

Sunt blestemată de cer să te iubesc,
Să poată cerul să-mi vorbească
Şi-mi cheamă umbra Lunii s-o petrec,
Cu raza ei să mă albească.

Te-am ascuns să-mi păzesc amintirea,
Pe care o chem să mă uimeşti,
Reapari şi-mi dăruieşti privirea
Ochilor, cu unduiri cereşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Serios, chiar nu-mi convine deloc faptul că ai umblat cu jurnalul meu, fără acordul meu; de altfel, nu eşti la prima abatere de acest gen. Eşti recidivist.
Lucian: Poftim?! Eu?! Nu... N-am umblat şi altădată cu jurnalul tău.
Lia: Nu la jurnal mă refeream, Luci, ci la albumul meu foto.
Lucian: Ah... Da, ai dreptate. Şi atunci am umblat fără ştirea ta. Păi, nu ştiu ce să-ţi spun; scuză-mă, te rog!
Lia: Sigur, pot trece cu vederea, cu condiţia clară să nu se repete.
Lucian: Nu se va repeta. Promit!
Lia: Bine. Ascultă, chiar ar trebui să mă întorc în oraş acum.
Lucian: Nu, nu încă. Pentru că mai avem de discutat. Şi cred că e ceva destul de important.
Lia: Mai ai ceva de spus?
Lucian: Da, destul de multe... Iar pentru asta, dacă nu vrei să intrăm totuşi în navă, ţi-aş sugera ca, cel puţin să ne aşezăm pe treptele navei.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Eşti minune, Doamne-ntre minuni
Zi şi noapte Te slăvesc întruna
Te slăvesc şi plâng în rugăciuni
Şi-mi doresc cu Tine să fiu una.
Ce-aş putea să-Ţi cer să-mi dăruieşti
Când mi-ai dăruit o veşnicie
Pentru mine tu eşti Cel ce eşti
Cum i-ai spus lui Moise în pustie.

Ai rămas acelaşi neschimbat
Nu Te schimbi, nu Ţi-ai schimbat iubirea
Cu toiagul dragostei pe drum
M-ai condus să capăt mântuirea.

M-ai îndepărtat de orice rău,
Îngerii au stat să mă păzească
Mi l-ai dat apoi pe Fiul Tău,
Cine poate-atâta să mai iubească?...

Eşti minune, Doamne-Dumnezeu,
Domnul meu cel sfânt şi bun şi mare
Zi şi noapte plânge dorul meu
Zi şi noapte stau în închinare.

Te iubesc şi Te iubesc şi iar
Te iubesc acum şi-ntotdeauna
Viaţa mea Ţi-o dau şi eu în dar
Şi-mi doresc cu Tine să fiu una...

poezie de Adriana Cristea (8 noiembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Motănel poartă cravată
Costumul alb fără pată
A ieşit pe scena mare
Pregătit pentru o cântare
Glasul său de bariton
Dă împrejurimi ocol
Replică-i dă Sultănica
Suind scena "mititica"
Rochia-neagră de seară
Ochii ei strălucitori
Doi luceferi printre nori
Toată o frumuseţe rară
Cucerind pe Motănel
Cântă în duet cu el.
A fost seara lor cea mare
Apoi Motănel dispare.
Iar frumoasa Sultănică
Deveni curând mămică.
Motănel unde-o fi oare
Ca să-i dau vestea cea mare?
Motănele, că eşti tată
A cinci copii dintr-o dată.
Băieţii sunt blonzi ca tine
Fetele brune ca mine.

Tu umbli hoinar prin ţară
Nu eşti grijuliu de fel
Nici măcar un şoricel
Pensie alimentară...
Dar lasă, că nu-i nimic
Îţi spun asta ca să ştii
Ne-a înfiat pe toţi Bunica
Pe mine şi pe copii!
Pe Bunica tu n-o ştii
N-a putut avea copii.
Cum nu are nici nepoţi
Ne-a înfiat pe noi toţi.
Şi-mparte pensia-n şapte
Pentru carne, pâine, lapte,
Suntem toată bucuria
Pentru Bunica Maria.
Iar tu, Motănele dragă,
Stai acia fără vlagă
Lângă ghena de gunoi
De vrei, hai, vino la noi!
Stăpânul meu bun şi drept
Trist, dar dete faliment.
Şi-a plecat în altă ţară
Eu am fost "mutat" afară.
Să fiu tată? Cum se poate?
Vremea-n doi a fost prea mică.
Să stau eu lângă Bunică?
Nu renunţ la libertate!

Morala:

Vezi adesea printre noi
Nenumăraţi motănei,
"Aventură şi arginţi"
Nu concep a fi părinţi!

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Mea culpa" de Valentin David

Te-ai spovedit şi crezi că-ţi sunt iertate
Păcatele de amorez bătrân?
Când te-am surprins cu Lisaveta-n fân,
Mi-ai spus că îi făceai masaj la spate

De Valentina i-ai mărturisit,
(Sub patrafir când respirai de toate),
Că i-ai făcut şi ei masaj la spate,
După ce, ca nebunii, v-aţi iubit?

Că eşti destins, nu mă-ndoiesc de fel.
Când popa te-a-ntrebat de sănătate,
Tu i-ai dat lecţii de amor rebel,
C-avea şi el amantă de departe...

Şi i-a făcut şi el masaj la spate...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi bine

Ar fi bine să poţi
Secundei un bine
De nu mai sunt hoţi,
Să te fure, un cine?

Jefuiţi-mă toţi
Sunt omul bogat
Am turme de vise
Şi-un magic regat!

Şi vă cânt pe la porţi,
Că am mult de umblat,
Dacă nu mai sunt roţi
Avem pas rourat!

Doar atât mă iubeşti?
Ce târzie mirare!
Hai, spune, dă-mi veşti
Sunt un semn de-ntrebare!

Ia-mă-n braţe la tine
Dacă vrei să-ţi mai fiu!
Pe corabia mea
Încă nu e târziu!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

Ţi-ai scris iubirea pe note muzicale
Şi-apusului mirat i-ai dat-o să ţi-o cânte
Dar n-ai ştiut că o să-ţi ies în cale
Şi nici că ochii mei atât or să te-ncânte!

Şi-ai adunat lumina Lunii-ntr-un pahar
Să-mi dai să beau să-mi stâmpăr dorul ce mă frige
Dar n-ai ştiut ce flăcări poate aprinde-un jar
Când stropul Lunii buzele-mi va atinge!

Ai vrut să stingi un dor şi ai aprins iubirea
Nerostite gânduri te-au agăţat de mine
De-ai vrea să fugi acum te-o plânge nemurirea
Căci veşnicia toată doar mie-mi aparţine!

Cuvintele feeric le-om prinde într-un dans
Şi-om îmbăta-n parfumul lor o lume-ntreagă
Când fredonând duios pe-al muzicii balans
Te las să îmi şopteşti că numai eu ţi-s dragă!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu, doi, trei, patru, cinci

Unu, doi, trei, patru, cinci
Am prins nu demult un peşte-aici...
Şase, şapte, opt, nouă, zece,
I-am drumul apoi să plece.

De ce i-ai dat drumul, dacă nu-i secret?
Pentru că m-a muşcat de-un deget.
Ce deget ţi-a muşcat fiara neînţeleaptă?
Degetul cel mic de la mâna dreaptă

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Eminescu

Nimeni n-a ştiut mai bine
Să dea aripi la cuvinte,
Să le-mbrace-n armonie,
Să le facă-n veci să cânte.
Razele din alba lună
Tu le-ai tors ameţitor,
Suspinat-ai împreună
Cu luceferi la izvor.
Într-un cuib de turturele
Ai furat un pui de somn,
Ai zburat până la stele,
Tu ai fost şi prinţ şi domn.
Şi cu lira-nflăcărată,
Într-un cânt sfâşietor,
Ai cuprins în poezie
Plop stingher, tremurător.
Şi iubirea ai slăvit-o,
Ai simţit al ei fior,
Tu ai plâns la braţ cu teiul
Şi cu lacu-ai plâns de dor.
Ai divinizat femeia
Şi i-ai pus în suflet foc,
Preschimbând-o în regină,
Iar tu - rob făr'de noroc.
Şi-ai zvârlit asupra ei
Vălul alb de poezie,
Ai făcut din ea o sfântă
Şi din zâmbet simfonie.
I-ai urzit cununi de raze,
Ai creat dintr-o femeie
Înger blând pierdut în basme,
O "Madonă dumnezee".

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost om in loc de doi

Am fost om in loc de doi
Si m-au mincat tot nevoi!
Am fost om in loc de trei
Si m-au mancat dusmaii!
Am fost om in loc de patru
Si m-o cotlonit pacatul.
Am fost om in loc de cinci
S-am umblat numa-n opinci!
Cu ciubote n-am umblat
Nici cand m-am insurat!
Cu opinci de porc neras,
Doamne, multe am mai tras!

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Noaptea nu cântă, noaptea nu strigă
Coboară o linşte care intrigă
Când mergi să te culci, parcă treci nişte porţi
Calculează din vreme ai norocului sorţi

Parcă pleci la o luptă, oare ştii că te-ntorci
Plin, peste câmpul cu cadavre de morţi
Se aude oftatul unui cal ce nechează
E mintea lucidă-visezi- ori e trează...?!

Eşti încă viu... te gândeşti c-ai scăpat
Probabil destinul râzând te-a uitat
Probabil că-n lumea de fum şi hârtoape
Roata s-a-nvârtit pentru încă o noapte

Dar ce te ucide, ce te doboară
Nu e armura sau rana uşoară
Ci ca o lamă de fulger e gândul
Că n-ai cum să-ţi afli nici locul, nici rândul

Te întorci în cetate—mai bătrân şi târziu
Nu sună trompete—eşti învins, e pustiu
Calul ţi-l tragi de căpăstru la pas
A-ngheţat răsuflarea şi timpul pe ceas

Unde te duci când te culci, unde pleci
Ce ţinuturi departe, ce locuri mai reci
Ce te aşteaptă, te pândeşte, e după
Ori ce fiare hămesite din tine se înfruptă

E noroc, e hazard, eşti doar o-ntâmplare
Poţi trăi, poţi muri—pe nimeni nu doare
Este somn sau e-o moarte, nu ai cum să ştii
De eşti viu între morţi, ori mort între vii

Mi-e frică de drumuri, de plecări şi de somn
Mi-e frică de timpul ce-mi scapă din mână
Ştiu că zâmbiţi când îmi spuneţi să dorm
Şi mormăiţi mai mult pentru voi: Noapte bună!

poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă puteţi imagina cât de amar şi cât de nefiresc, de insuportabil este jocul cu tine însuţi, jocul de a te preface că eşti altcineva decât eşti şi de a încerca să uiţi ceea ce nu poţi uita, ceea ce nu vrei să uiţi. Vrei să fii altfel decât eşti, dar nu poţi fi nici măcar ceea ce eşti cu adevărat. Eşti ca un fard prost care îţi demască adevărata identitate, căci lumina privirii îţi întunecă pleoapele şi când nu mai ştii cine eşti sau ce eşti, ajungi să fii uitat într-un colţ de suflet, ca o vechitură inutilă, roasă de carii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-mi aud din moarte copiii mestecând un bogdaproste

mă pusei să fac o cocă din stele verzi
am cernut din făina timpului clipă cu clipă
prin sita ochilor înlăcrimaţi de apocalipse
peste maiaua din lapte de noapte şi dospeală de gând
am pus şapte ouă de pasărea focului
şi tot frământ dragă până oi crăpa
cu pumnii goi din cer în cer
un pic rotund că mi-am cam zdrelit toate visele
din colţ în colţ într-o postavă din lemn de plop
să-mi crească măcar trei cozonaci uriaşi
un pic mai mentolaţi

tu să nu uiţi să-i bagi în cuptorul de pământ
şi să-i împarţi creştineşte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezvoltarea personală înseamnă pur şi simplu să înveţi lucruri noi ca să te descurci mai bine în viaţă. Să citeşti o carte, să înveţi o limbă străină, să faci un curs de perfecţionare pentru carieră. Cum ar fi să faci nişte sport din când în când? Ce-ar zice cei din jurul tău dacă i-ai suna uneori doar să vezi ce fac? Ce-ar zice soţul sau soţia dacă i-ai propune să faceţi ceva plăcut, doar voi doi pentru a vă scoate relaţia din monotonie? Dezvoltarea personală înseamnă să accepţi că viaţa nu stă după tine, şi că dacă tu eşti mai bun, viaţa ta va fi mai bună!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Io stau numa şi mă gândesc, cum o fi trecut el Alpii, cât o fi umblat de mult până la Roma, de i-o fi trebuit patru perechi de opinci, până a ajuns la Columnă. Aşa a lăsat Dumnezeu să fie el cu cărţile. Toate şcolile de aici le-o umplut cu cărţi româneşti.

Nicolae Cârţan în revista "Formula As", Nr. 716, articolul "Urme de opinci în istorie: Badea Cârţan" (2006)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi găsesc perechea

Am prins Luna pe răcoare
Să o-ntreb unde a umblat
La picioare strop de soare
Luna-n pene toată s-a umflat

Mândră ea din nori pe-nserat
Am călătorit în nemurire
Un luceafăr astru m a curtat
El mi-a declarat a lui iubire

Stelele din cer s-au bucurat
Mare zarvă pe Calea Lactee
Carul mare roţile şi-a scuturat
Stele mari şi mici comete

Rochiile de nuntă au îmbrăcat
Eu mă pregătesc din noapte
Voal şi rochia am îmbrăcat
Inerte sunt stelele îndrăgostite

Când covorul rosu voi călca
Să-mi găsesc acum perechea
Fericită până la soare voi valsa
Domnul să vegheze asupra mea

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş Celui de sus

Când l-ai făcut Tu, Doamne, pe Adam,
Dup-al Tău chip şi-a Ta asemănare,
Inteligent, frumos, i-ai dat şi-un gram
În plus peste un kil de nepăsare,

Pe Eva, însă...-Ţi spun, ca-ntre bărbaţi,
Cu toate ce i-ai dat ei ce-i al ei
Să-mi dai Tu cazne grele, să mă baţi,
Nu te pricepi, măi Tată, la femei!

Gândindu-mă, în van, plin de durere,
Dar asta să rămână între noi,
De ascultai atunci a mea părere,
N-aveam acum în casă tărăboi,

Că-Ţi amintesc povestea a' cu mărul,
Şi n-are rost să umbli cu mănuşi,
Când a muşcat să afle adevărul,
Cum... tare curioasă o făcuşi!

Aşa că, Tată...-i numa vina Ta,
Şi-am martori serioşi, nu-i băşcălie,
Ca la-nceput, mereu dau de belea...
Pe toate vrea şi azi ca să le ştie!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de chitară

Linişte şi pace
Tristeţea pătrunde
Toată lumea tace
Fericirea se ascunde
Într-un colţ, ascuns
Cântă şi tresară
Un zgomot nespus
Un sunet de chitară.
Plăcut auzului, dar
Se aude încet
Se aude clar
Un sunet inocent.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!