Ca să-mi aud din moarte copiii mestecând un bogdaproste
mă pusei să fac o cocă din stele verzi
am cernut din făina timpului clipă cu clipă
prin sita ochilor înlăcrimați de apocalipse
peste maiaua din lapte de noapte și dospeală de gând
am pus șapte ouă de pasărea focului
și tot frământ dragă până oi crăpa
cu pumnii goi din cer în cer
un pic rotund că mi-am cam zdrelit toate visele
din colț în colț într-o postavă din lemn de plop
să-mi crească măcar trei cozonaci uriași
un pic mai mentolați
tu să nu uiți să-i bagi în cuptorul de pământ
și să-i împarți creștinește
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.