Definitii

gândurile -
timp oprit momentan în cuvânt
înveştmîntat în catifea ori în zdrenţe
trecând de furcile caudine ale gurii
pleacă în lume
fericind şi nefericind

***

mâinile -
sălcii umbrind valurile vremii
picură idei albe şi negre
slavind ori hulind binefacerea frunzelor
cu durerea de a curge fără întoarcere.

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus-puşilor noştri, apropo de furcile caudine

Cum de pe noi aţi jupuit şi pielea,
Atâta-s de pornit, încât vă jur că
V-aş trece pe sub furcile acelea,
Ca nimănui să nu mai daţi de furcă!

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarii, sub "furcile caudine"

De marii şefi vă spun pe şleau
Că nici sub furci, chiar caudine,
Nu-i înjosiţi că dânşii au
Imunitate... la ruşine.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri caudine

În faţa mea, doar pantele abrupte
şi stânci, bucăţi de clipe ce-au căzut
din timpul meu, din tot ce n-am putut
să mai salvez din paginile rupte.

Cum au ajuns deasupra mea esenţe
din tot ce-a fost, încerc să desluşesc
urcând, păşind pe gânduri ce rănesc
şi îmi transformă sufletul în zdrenţe.

Privesc în jos, dar norii-mi sunt cortine,
iar ce-i în jur îmi e nedefinit
pe calea ce mai aspră îmi devine.

Continui mersul către un sfârşit
al drumului pe care merg silit,
trecând prin gânduri aspre, caudine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Este un gol în mine
şi-un izvor de cuvinte.
Versuri albe, slove banale,
cuvinte ce dor,
ce fără ea mor
în orice timp
şi anotimp.
Sunt vise ce vor, în durerea lor
să se pridă cumva,
de poala ta.
Trup de cuvânt clădit din pământ
plin cu idei
date de zei,
impur, dar sublim
ca de jad,
culoare de iad,
ochi-ţi cu grai
lumină în noapte ce inima îmi bate
puţin, cât de puţin...
Doamne, e divin!...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umiliţi, romanii au fost dezarmaţi şi dezbrăcaţi sub furcile caudine

Sub furci - romanii puşi la ţinte
De-acei duşmani mai răi ca dracii,
Rămas-au fără de veşminte
(Erau prin preajmă geto-dacii).

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea fără tine

Vântul ca un gheţar îmi îngheaţă inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul nopţii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Păşeam amândoi prin iarbă desculţi
Alt orizont se scaldă
Privirea frunzelor verzi de mesteacăn
Tu treci ca o lumină prin mine
Şi mâinile mi le aprinzi.
Vântul ca un gheţar îmi îngheaţă inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul noptii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Şi dimineaţa aşează în glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus
Mă trezesc şi noaptea se întinde ca o pătură de zăpadă
Ce dor mi-e de tine şi dimineaţa aşează
În glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie fără tine

toamna ne-a găsit îmbrăţişaţi într-un pat de frunze vii.
septembrie ţi-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închişi de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ţi-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.

atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineţilor se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.

şi totul pare atât de firesc...

poezie de Eduard Dorneanu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondo de noapte

Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre

Clape negre, clape albe,
Înlănţuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe

Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de şisturi-nud
Iubita, scăldată de ape

Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsuflări şi suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireş...
mustind a iubire neiubită,
Voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învăţat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigate, calea mea pân-la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
şi-şi îngroapă în mine durerea fără de ţărm...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsuflări şi suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireş...
mustind a iubire neiubită...
voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învăţat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigăte, calea mea până la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
şi-şi îngroapă în mine durerea fără de ţărm...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul pe ducă
Picură cu nostalgii
În suflet duios
Viaţa fiecărui om
Drum fără întoarcere.

tanka de David Boia (15 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul unei poezii e ca un ceas de mână

E nevoie să funcţioneze corect
şi să indice exact
intervalul unei idei.

Poate că gândurile
nu curg neapărat într-o singură
direcţie sau o ordine
exactă,
poate, chiar,
se derulează înapoi,
- ca busola unei emoţii -
sau minutele au în ele orele
ca un ghemotoc de timpi.

Dar, pentru că poezia
nu are vârstă
şi niciodată un cuvânt scris
nu este spus
prea devreme sau prea târziu,
ea
nu se grăbeşte să fie scrisă
şi nici nu-i dăunează
dacă e cu întârziere
citită -

va merge, oricum,
mai departe,
pe drumul ei,
fără de moarte,
chiar şi ne-nsoţită.

Nici măcar de titlu.

Braţe şi coate
în mâneci albe

se agită pe coridoare
doctorii dau din mâinile
ca nişte pescăruşi -

sirenele urlă
în mare

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nerostit

încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălţime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă şi cu mâinile la spate.

lumina din cuvânt rătăceşte
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.

astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogoleşte tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum sunt

Când n-am ştiut ce să mă fac
m-am făcut om bun la toate,
singur mi-am dus crucea pe umerii goi
şi singur m-am zidit în cuvânt
aşa cum sunt
potrivit la toate cheile.

Cei care nu m-au iubit
n-au ştiut ce fac
şi nici n-au înţeles cursul vremii lor,
s-au pierdut în absurdul situaţiei
lipsiţi de intuiţie şi mai ales de idei.

Între mine şi ei este hăul peste care nu trece niciun pod,
doar întunericul se grăbeşte să coboare mai devreme
şi ceaţa se ridică cu greu.

Ochiul nu mă înşală dar gura vorbeşte multe
şi mâinile ascultă de suflet
şi-mi pun gândurile în ordine
pe portativul inimii tale.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Bate vântul valurile,
Valurile malurile;
Se prăbuşesc malurile,
Înfuriind valurile.
Mă frământă gândurile,
Ca şi valul vânturile.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două sirene imposibile

ca un anunţ că se mai şi moare din când în când
asfaltul miroase a ploaie de vară
traversez pe verde pragul dintre zile
golesc buzunarele într-un birt de cartier
cu patimă cu păcat
desfac gândurile în baloane de săpun
zâmbesc amar unei închipuiri
adorm cu ochii în tavanul sterp
parcă din ce în ce mai aproape de podea
mă răsfăţ cu un vis de zefirelli
înainte de întoarcerea prin furcile caudine
ale unei noi zile
doar asfaltul îşi vede de praful lui
lacrimile nu se combină cu bitumul
par mult mai mari şi negre
ca mai toate bubele
trec pe lângă o dugheană cu flori altoite
miroase ca la înmormântări
a crini a veşnicie sau poate a eliberare
florile de câmp îmi amintesc de mama mea
şi de bucuria de a aduna stele de pe pământ
de felul acesta de a nu creşte niciodată
cineva mă înjură
iar eu nu pot decât să-i zâmbesc
ca un tâmp ca un laş ca un terchea berchea
bine că nu mi-a dat o palmă
pentru că încă nu am învăţat să întorc şi obrazul celălalt

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp fertil

O, timp fertil al tuturor,
ai înflorit trecând în zbor,
din dorul meu de primăvară
de-a te simţi în tâmplă iară!
Ai înflorit aşa uşor,
fără să-ţi dau vreun ajutor,
cum am facut de-atâtea ori,
pictând pe trupul tău culori!

Cum de-ai ştiut să înfloreşti
ca o gradină din poveşti?
Cine ţi-a dat fior, putere,
ca să renaşti cu-o adiere?
Şi fără mintea-mi ascuţită,
de-atâtea ori nepotrivită,
cum de-ai plecat prin lumi străine,
încet, scurgându-te prin mine?

Dar eu, cum am putut trăi
fără puterea de a-ţi fi?
De-a-mi primeni picioarele
şi de a-ţi bea izvoarele?
De a gusta din fructe coapte,
lăsându-mă uşor pe spate,
pentru-a vedea un paradis
în dansul frunzelor promis?

Fără-a afla veştile bune
urcând pe creste din genune,
în care coboram ostil,
pentru-a mă ridica umil?
O, timp fertil al tuturor!
Cu-al meu cuvânt tremurător,
te rog să mă astepţi, mă cheamă,
să-ţi simt eternitatea-n palmă!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre

... emportant vers tes havres
Tes cargaisons de bois,
de houille et de cadavres
(Paul Verlaine)

Se duc pe Dunăre la vale
Caiace-n roz şi-n alb vopsite...
Se duc pe Dunăre la vale
Coşciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare...

Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feudale
Ce-şi spală-n apele murdare
Tristeţea zidului murdar.

Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiţi şi fără de popas,
Pescarii trişti ce poartă-n glas
Tăcerea albelor spitale...

Se duc pe Dunăre la vale —
Ca şirul de cocori pribegi
Pe-ntinsul fără de hotare —
Se duc pe Dunăre la vale
Coşciuguri albe plutitoare
Pe negrul apelor murdare...

Şi tot pe apa care poartă
Noroiul omenirii-ntregi,
Sub sărutările solare,
Pluteşte şi-o... ghitară spartă.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 18 (15 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Prietenie

De-aş fi fost...
De-aş fi fost aproape de peisajul naturii şi a cântecului Ei,
Vântul rece şi valurile mari s-ar mai domoli,
Să prind o clipă de fericire naturală, cred meritată,
După multă vreme,
Departe de amânările de zi cu zi,
Într-o lume încremenită fără sentimente profunde,
Fără dialog sincer şi lovită de artificial.
De-aş fi aproape de Ea, după multă curgere de timp,
Şi - atâtea distanţe asumate,
De-aş fi fost vaşnic călător în univers pământean,
M-aş fi oprit în locul Ei de viaţă.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!