Timp fertil
O, timp fertil al tuturor,
ai înflorit trecând în zbor,
din dorul meu de primăvară
de-a te simți în tâmplă iară!
Ai înflorit așa ușor,
fără să-ți dau vreun ajutor,
cum am facut de-atâtea ori,
pictând pe trupul tău culori!
Cum de-ai știut să înflorești
ca o gradină din povești?
Cine ți-a dat fior, putere,
ca să renaști cu-o adiere?
Și fără mintea-mi ascuțită,
de-atâtea ori nepotrivită,
cum de-ai plecat prin lumi străine,
încet, scurgându-te prin mine?
Dar eu, cum am putut trăi
fără puterea de a-ți fi?
De-a-mi primeni picioarele
și de a-ți bea izvoarele?
De a gusta din fructe coapte,
lăsându-mă ușor pe spate,
pentru-a vedea un paradis
în dansul frunzelor promis?
Fără-a afla veștile bune
urcând pe creste din genune,
în care coboram ostil,
pentru-a mă ridica umil?
O, timp fertil al tuturor!
Cu-al meu cuvânt tremurător,
te rog să mă astepți, mă cheamă,
să-ți simt eternitatea-n palmă!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Ion Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.