Cezarul

Cezarul August, vrând mai multă slavă
decât smulsese gândul său de-oţel,
se proclamă ca zeu atotputernic.
Şi se´nălţară temple pentru el.

Şi-atunci, de sus, din gloria eternă,
văzând cum se îngâmfă un atom,
ca să ne dea o pildă, Creatorul
a coborât şi S-a-ntrupat ca om.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieţii rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
şi mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost şi mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înţeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înţeles că Mielul
S-a dat El însuşi prins,
dar Şi-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Şi-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de măreţ e Dumnezeu!

Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
mă-nalţ pe munţii de bazalt
şi-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt.

Ce împărat îşi duce-oştirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu!

Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
şi tremura...

La Tronul Alb se strâng sfielnic
voievozi de foc din Empireu.
Şi heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu!

Şi cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-aştern,
dar cine în Isus rămâne
e-un fiu etern!

Şi-n faţa slavei sclipitoare,
în ceasul lumii cel mai greu,
când cei ce-au dat pe sfinţi la fiare
vedea-vor Forţa Creatoare
eu voi şopti cu adorare:
E Tatăl meu...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicidecum

Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aştern.
În Isus viaţa mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morţii risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!

Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărţire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!

Vom trăi veşnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!

Va veni Prinţul Păcii divine.
Hohotind Îi voi plânge la piept.
Cât mai bate-o inimă-n mine,
Îl doresc, Îl iubesc, Îl aştept.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea dă ce se cuvine, dragostea se dă pe sine.

citat clasic din Costache Ioanid
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echipa de fotbal Gloria Buzău bate pasul pe loc

Tot văzând tribune goale,
Microbistul s-a-ntrebat:
Unde se mai află oare,
Gloria... de altădat?

epigramă de Dan Culicovschi din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând recolta strânsă în hambar

Se-aşează-n noi seninul sentiment
Ce-ndeamnă fiinţa la recunoştinţă
Ca-n secolul atât de vehement
Să nu fim răpuşi de neputinţă.
Cu braţe ridicate, convinşi, rostim
Cuvinte îmbrăcate în candoare:
"Stăpâne Dumnezeu azi sărbătorim
Iar, bunătatea Ta cuceritoare
Ne-a însoţit iubirea-Ţi penetrantă
La muncă pe ogor şi-n drumeţii
Pe drumul drept, sau când urcam în pantă
Şi când citeam din Carte profeţii.
Văzând recolta strânsă în hambar
Şi-atâtea daruri în suflet adunate
Ne duce gândul într-un alt hotar
Unde-i zidită o veşnică Cetate
Sădit-ai în noi încredinţare
Şi-am semănat cu gândul la cules
Şi-atunci când fost-a frământare
Şi-atunci când nu te-am înţeles.
A fost şi plâns şi suferinţe-au fost
Dar nu-n zadar a fost însămânţarea
Azi, iată, roadele-s la adăpost
Şi nu ne mai apasă întristarea
Văzând recolta strânsă în hambar
Ne aplecăm la sfintele-Ţi picioare
Şi iarăşi consemnăm în calendar
Că vrem să ne-nchinăm cu adorare."

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile mele sunt imnuri de slavă pentru gloria vieţii.

citat clasic din Edith Sitwell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea omului în haos aduce confuzie şi-L deformează pe Dumnezeul Atotputernic - Creatorul Timpului al Vieţii al Morţii şi al Universului.

Ştefan Radu Muşat în Întoarcerea în haos - nume de cod: COVID - 19 (martie 2019)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gândul

Doar gândul la Tine mă face să sper
în drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de Tine, de chipul Tău blând
îmi spune mereu...
În curând...
În curând...

La poarta cetăţii odată voi sta
acolo departe în patria Ta.
De dorul acesta ce-mi arde în piept
veghez şi tresar
şi Te-aştept...
şi Te-aştept...

În lumea aceasta mereu călător
mă-nalţ către stele pe scări de fior.
La orice sclipire tresar îngânând:
O, vino, Te rog...
mai curând...
mai curând...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă, slavă, slavă Ţie!

Slavă, slavă, slavă Ţie
Bun şi blând şi sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ţie ce din jalea
Morţii ne-ai eliberat
Şi ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.

Slavă Ţie care-o turmă
Nesfârşită-Ţi pregăteşti,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să străluceşti.

Slavă Ţie-n fericirea
Unui veşnic viitor
Când pe toată nesfârşirea
Va fi-o turmă şi-un Păstor!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pâine a Vieţii

"Ca pâine a Vieţii,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu braţele-ntinse,
M-a dat tuturora.
Dar tu... M-ai primit?

Din ţară în ţară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Şi-acum când e vremea
să-nchid uşa vieţii,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu... M-ai primit?

Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
când aspru în noapte
vei fi izgonit.
"Primeşte-mă Doamne!"
Striga-vei cu lacrimi.
Şi Eu voi răspunde:
"Dar tu... M-ai primit?"".

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte, Doamne...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt rob
şi robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
şi dragoste mai multă!
Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
în vremea de zăbavă...

Vorbeşte, Doamne, căci sînt gol
şi-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat Cuvîntul.

Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
şi flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sînt rob
şi robul Tău ascultă...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara

Necazul stă lipit de om
cum stă pe lângă cal huluba.
Şi omul ca să-şi uite buba,
aleargă...
Însă, paralel,
necazu-i veşnic lângă el.
Aşa
o cioară,
prinsă-n laţ
într-o ogradă,
scăpă numai cu-un ciomp de coadă.
Vai ce necaz!
Să fii schiloadă!
Să fii de râsul tuturor!
Să vezi cum stolu-ntreg, din zbor,
se lasă lin pe vreo livadă,
şi tu să vii în cioc
grămadă!

Şi-atunci
văzând ce foc o-ncearcă,
s-a dus printre străini şi ea,
să mai vorbească, să asculte,
să râdă cu vreo rândunea,
să mai uite de-o putea
de coada ei cu pene rupte.
S-a dus.
Dar dup-o scurtă vreme
s-a-ntors tot ruptă de juvăţ.

Iar gloata i-a şi pus probleme:
— Pe unde-ai fost?
— La ce ospăţ?
— Am fost şi eu peste coline...
— Dar cu ce gând?
— După ce pradă?
— Aşa... ca mă mai uit de coadă...
— Ei, şi-ai uitat?
— Şi-a fost mai bine?
— Aş! cum să uit?
Nu mă vedeţi?
A fost şi coada după mine...

MORALA
n-are mult de spus.
Nu mai purta necazu-n lume
că vii ´napoi tot cum te-ai dus.

Eu unul
când mă simt răpus,
nu caut oameni buni de glume,
ci vin degrabă la Isus!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tranşeul...

În tranşeul cămăruţei tale,
tu te rogi si te păstrezi curat.
dar, cum ieşi in lume, ce rafale,
câte gloanţe şuieră turbat!

Zboară-n jurul tău priviri deşarte,
zvârle pofta schije pe asfalt.
Lăudaroşenia vieţii moarte
dă năvală-n care de asalt.

Dacă porţi pe mână ăi pe frunte
semnul că eşti liber de Cel Rău,
mii de demoni sar să te înfrunte,
mii de pofte bat în trupul tau.

Cad alături cei ce n-au putere,
zece mii în partea dreaptă cad.
Clanţănesc în duh de mitraliere,
trag obuzierele din Iad.

Dar tu, ţine calea ta prin gloată,
chiuind ca cei ce dau de larg.
Cănd Cristos iţi este cazemată,
în fărâme gloanţele se sparg.

Fii ca Iosif cu priviri senine,
fii ca Lot cu sufletul curat.
Nu uita că-n lupta pentru tine
Iadu-ntreg în Mielul Sfânt a dat.

Să-ţi încingi cu adevăr fiinţa,
sî te-ncalţi cu râvna cea de sus,
pavăza să-ţi fie-n mers credinţa,
sabie, Cuvântul Lui Isus!

Orice pată de păcat, mârşavă,
spal-o-n har şi fii bşrbat de fier.
Fără luptă, nimeni n-are slavă.
Fără slavă, n-ai cuvânt în Cer!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Ciudat! Venerăm crucea! Instrumentul torturii lui Cristos…
Tomas: Proverbele acestea mă ucid! Nu mai pot trăi aşa, din pildă în pildă!
Don Siempre: Dacă Lumea de Apoi ar fi o certitudine, am agoniza cu entuziasm, am muri cu mai multă tragere de inimă...

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta...

Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.

Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înţeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nţeleg pentru ce m-ai ales.

Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viaţa mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.

Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe faţa Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina crucii

Verticală ce coboară şi, întors, uneşte Sus
Şi Orizontală care-încercui Răsărit şi Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi şi noi.

Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrăţişării dulce între om şi om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârşit
Este Linia şi cercul, şi Sfârşit şi Nesfârşit.

Este Unul şi Mulţimea, este Clipă şi Etern
Sabie cerească-ntinsă din ´Nălţime spre Infern
Taină şi Simbol şi Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă şi putere, Steag în veci nebiruit.

Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Braţul Milei şi Dreptăţii care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii şi pentru morţi
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauza suferinţei omului este ştiinţa. Pentru Dumnezeu, ceea ce voi numiţi "ştiinţă" e doar o altă formă a celei mai crase ignoranţe. Ce altceva ar putea fi ignorarea Întregului - pentru a urma gândul care pretinde că te poate ajuta să înţelegi partea? Aţi urma gândul şi a ignora natura ta Reală, Eternă, ce altceva poate să fie decât ignoranţa care stă la baza întregii suferinţe umane?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrute speranţe

Când drum întins e-n aşteptare
De pas ştiut, se înfrigurând
Când nu e semn de călătoare,
E precum gând te vrând, de vrând.

Când pista-i doar o decolare
De vise în dor, le acumulând,
Te aştept din zbor să-ţi cer iertare...
Mă frâng privind, te vrând, de vrând.

Când marea are gustul tău,
Din pielea atinsă, îţi înotând
O vară... îţi jur, m-afund în hău,
De n-am să sper, te vrând, de vrând.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii slăvit Isuse!

Fii slăvit Isuse,
Prunc Dumnezeiesc,
Îngeri se coboară
Şi te proslăvesc.

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

Păstoraşi cucernici
Vin şi ei grăbiţi
Şi în jurul ieslei
Se-nchină smeriţi.

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

Cerul şi pământul
Astăzi s-au uimit,
Că un Dumnezeu
Pe lume a venit!

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!