Vrute speranțe
Când drum întins e-n așteptare
De pas știut, se înfrigurând
Când nu e semn de călătoare,
E precum gând te vrând, de vrând.
Când pista-i doar o decolare
De vise în dor, le acumulând,
Te aștept din zbor să-ți cer iertare...
Mă frâng privind, te vrând, de vrând.
Când marea are gustul tău,
Din pielea atinsă, îți înotând
O vară... îți jur, m-afund în hău,
De n-am să sper, te vrând, de vrând.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.