
Rondelul renunțării
Eu nu mai sunt epigramistă,
M-ascund în tristu-mi adăpost,
Am fost comodă, pasivistă
Și vreau să redevin ce-am fost...
În maniera vesel-tristă,
Se scrie astăzi mult și prost;
Eu nu mai sunt epigramistă,
M-ascund în tristu-mi adăpost.
Când văd pe unii cum insistă,
Scriind câte-un catren anost,
Îmi spun când harul nu există
Nici scrisul nu mai are rost,
Deci nu mai sunt epigramistă.
rondel de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Pot fi epigramistă?!
Aș vrea să fiu epigramistă,
S-alerg cu voi pe aceeași pistă,
Dar să vă spun părerea mea:
Aș vrea să n-am o poantă rea!
epigramă de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O epigramistă grațioasă a fost premiată
Mi-e mai clar ca înainte:
Epigrama de valoare
Nu stă-n jocul de cuvinte,
Ci în jocul de "picioare"!
epigramă de Nicolae Zărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre calambururi

Duel
Viteaza epigramistă
Se luptă ca un muschetar,
Însă constată, când insistă,
Că este-n criză de... adversar!
epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramista dintre floretiști
Colega epigramistă
Are un farmec aparte;
Rafinamentul ei
Mereu își lasă amprenta
Eleganței și corectitudinii.
Noblețea stilului ei
Surprinde pe oricine...
Temerara epigramistă printre floretiști
Este ca o adiere a
Frumuseții literare;
Aduce mereu prospețime,
Neobosită, mergând pe drumul
Epigramelor, ca o eroină,
Străbătând calea literară
Cu zâmbetul pe buze...
Umoristă fermecătoare.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, ca epigramistă
M-am remarcat și eu nițel,
Dar nu cu poanta, ci cu nurii;
Că n-am băut ca Păstorel
Și nici n-am scris ca N. Bunduri.
epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospitalitate basarabeană
Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă
Și îl așez cu toți la masă,
Luându-mă, ades, la rost.
De-i zic ceva, el nu se lasă
Și-n felul său de-a fi, anost,
Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă.
Îi mai ofer și adăpost,
Când, criță, nu mai pleacă-acasă,
Căci este de aleasă rasă
Și, bând și în câșlegi, și-n post,
Îmi spune rusul că sunt prost.
rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret
Am un metru șaptezeci,
Kilograme - cam șaizeci,
Părul auriu deschis...
Ce epigramistă mi-ss!
epigramă de Ica Ungureanu din ziarul "Amprenta" (2000)
Adăugat de Ica Ungureanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dulce adăpost
Lumea trepte urcă, eu cobor în infinit
Nu fac parte din a lor ideologie
Și sunt așa de mulțumit
Nu m-am înfașurat cu-a lor frânghie.
În al meu drum, pe nimeni n-am văzut
Și am deoparte întreaga libertate
Nu-s înecat de patimii, dar am facut ce-am vrut
Și nici nu sunt legat de singurătate.
Când ușa fericirii, de mult tot stă închisă
La cine v-a fi cheia? Sau la cine oare a fost?
Se pare c-a pierdut-o! Și aveți privirea tristă
Găsiți-vă-n tristețe un dulce adăpost!
poezie de Ilie Dragomir (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei epigramiste
A nutrit, de când există,
Visuri de epigramistă;
Logodită-i cu amorul
Dar n-a întâlnit... umorul!
epigramă de Constantin Bordeianu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare
Vitează ca epigramistă
Se luptă ca un muschetar,
Dar văzând-o cum insistă,
Luptă fără adversar.
epigramă de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ascund...
M-ascund de tine, m-ascund de noi
M-ascund de soare, de vânt și ploi,
M-ascund într-una și nu-ndrăznesc
Ca sa îți spun cât te doresc...
Și zi și noapte te am în gând
Prezența ta o simt vibrând...
M-ascund de toți, dar și de toate,
Însă de vise, nu se mai poate
Și-atunci ușor ochii închid,
Întreaga ființă să îți cuprind.
Și simt așa o ușurare,
Ce mi-o dă calda îmbrățișare
O-ncurajare, o mângâiere
Ce se petrece în tăcere...
Dar totu-i vis șin el se poate
Păcat că asta nu-i și-n... realitate...
poezie de Mariana Simionescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zic si eu...
Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;
Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...
Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...
Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...
A fost un stih cu politețe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Și zic și eu, cu-acuratețe
Tu țara mea, ai toată stima!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas:
mizeria sub unghia de gheață,
un punct caduc, sătul de-aceasta viață
ce-și plânge clipa rătăcită-n ceas.
Nu fac, zâmbind, mai mult ca o paiață
ori trist în sine și tăcut în glas,
nu fac mai mult ca cercul de compas
trasat în juru-mi ca o fortăreață.
Sunt bun și rău sunt astăzi doi într-unul,
și doar în gânduri mai găsesc popas.
Nu-mi spală încruntarea nici săpunul,
iar când privesc oglinda, un atlas
repetă-ntruna, sigur, ca nebunul:
rămân ce-am fost și sunt ce am rămas.
sonet de Ionuț Popa (31 octombrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șezătoare cu moldoveni
- rondel -
Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprințar,
Mă simt întotdeauna bine
Și parcă, mai cuprins de har.
Și jur că nu mă pot abține
Să gust din strașnicul Cotnar,
Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprințar!
Cu noi chiar Eminescu vine
Când vinul gureș e-n pahar,
Uit că paralele-s puține,
Sunt mai poet, sunt mai hoinar
Cu moldovenii lângă mine.
rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii
Unii trăiesc fără de rost,
Nu știu tainele lunii,
Stau singurei la adăpost,
Vă jur c-așa sunt unii.
Unii nu știu a valora
Puterea rugăciunii,
Și nu cunosc nici dragostea,
Vă jur c-așa sunt unii.
Unii nu știu a învăța,
Pierd timpul ca nebunii,
Să lase-n urma lor ceva,
Vă jur c-așa sunt unii.
Unii nu cred în dragoste,
Și cad pradă minciunii,
O văd precum o pacoste,
Vă jur c-așa sunt unii.
Unii nu știu a fi umani
Sub semnu-nșelăciunii,
Ar omorî pentru doi bani,
Vă jur c-așa sunt unii.
Unii se luptă pentru voi,
Și dau viață minunii,
Prin poezie fac război,
Așa se zbat azi unii.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adăpost
De tăcerea e mai lină ca marea,
Și în viața ta nu sunt toate ok
Tot ce ai de făcut e sfidarea,
A ce-i trist și fără de temei!
Nu vreau să trăiesc înc-o dată
Tot ce viața râzând mi-a luat,
Îi văd plânși, pe mama, pe tata,
Si iubita ce-un sărut mi-a furat.
Acum sunt singur în astă lume,
Iar povara îmi e tot mai grea
În gâtlej simt colții unei pume,
Perfid mă sufocă lumea cea rea.
Nici nu vreau să calc jurăminte
Nu am de gând să rămân dator,
Merg cu grijă printre morminte,
Să-mi odihnesc trupul cel gol.
În curând se va așterne uitarea,
Toată viața va fi fost fără rost
Iar eu termin la timp recitarea,
Și-mi găsesc sub pământ adăpost!
poezie de Alex Dospian (21 iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina

Comentează! | Votează! | Copiază!

Renegatul propriilor vise
Câtă poezie-am strâns pe rafturi
Scriu, tipăresc și-acum mă uit la ea
Să fac o ladă de metal cu afturi
Și să m-ascund în'untru de-aș putea
Când mă gândesc, atâtea manuscrise
Plătindu-le tot eu la tipograf
Le văd acum umplându-se de praf
Sunt renegatul propriilor vise...
În fața mea, deschisă o răscruce
În care să mă pierd ca anonim
Jucând cu sala goală, orice mim
Mai grea își simte propria lui cruce
Voi coborî în mine printr-o trapă
Voi sparge și voi zgâria oglinzi
Suflete al meu cât mai cuprinzi
Nălucirea ciutelor în apă!
Am să m-ascund ca într-un sarcofag:
Și regii egipteni plini de trufie
Credeau cu toate astea-n poezie
La adăpost de veacul cronofag!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma să nu credeți că eu am făcut copii ca să am un refugiu. Nu, copiii mei nu sunt un adăpost de ploaie, nu asta vreau să spun. Simt o nevoie imperioasă să am copii. Asta mă caracterizează pe mine, nu e nici o rețetă, nici un sfat... Așa am fost eu la un moment dat al vieții mele.
citat din Maia Morgenstern
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Început
Vrând să aduc o rază de lumină
În lumea asta și-așa mult prea tristă,
Cu foaia-n față, luând un pix în mână,
M-am hotărât să fiu epigramistă!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!