Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge ca-n poveşti, seara se coboară

tribute to Cristian Paţurcă

Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu şi Paţurcă,"La aniversară"
Frigul şi norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiţă, ei ne înconjoară
Oamenii sunt trişti, nu e loc de glume,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

De la revoluţie a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învăţat să moară,
Pentru democraţii şi minciuni sfruntate
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Brusc mă trezesc din somn, Cristi a murit,
Imediat dau fuga la geam şi mă uit afară
În spatele blocului totul pare liniştit,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Merg jos la florărie, frumoşi trandafiri,
Cumpăr, dar sufletul începe să mă doară
Mă urc în maşină, gonesc spre cimitir,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Mă opresc la mormânt unde Cristi zace,
Sărut fotografia şi îi spun "Odihnă uşoară"
Iar bunul Dumnezeu să îţi ofere pace,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Coboară jos"

Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Şi-atunci vei mulţumi frumos
Că nu eşti jos.

Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Şi - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!

Coboară jos doar un fuştel
Din scara ta, hai, uşurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.

Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poţi! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e şi-n alt'
Cum e şi-n 'nalt.

Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-aşa a vrut-o el,
Poetu'-acel.

Ştia de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.

Licenţă este, literaţi!
Şi sunt atâtea, încetaţi!
Poeţii, de când lumea e,
Pot scrie-orice!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie

Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorinţe
Agitaţi de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinţi
Căptuşite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezgheţată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuişoare
Coboară în plete brune scăldate...

poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara coboară

seara coboară vărgată-n lumini,
un sentiment enorm a umplut o pagină albă
trecând pe partea cealaltă.
gânduri tivite mov iau forme geometrice
părând perfecte în faţa unui orb.

eu stau cu o talpă afară la capăt de linie roşie,
speriată de strania curgere a cuvintelor.
umbre verticale coboară timpul culcat,
întunecă ultimele silabe, creând un mare gol
trecând prin mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul se coboară în cei ce coboară pe genunchi.

aforism de George Cornici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice că omul coboară din maimuţă. Numai maimuţa aia de la patru, în fiecare seară, coboară dintr-un Mercedes...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

Pluteşte ceaţa peste munţi
Şi în visare te coboară,
Acoperă cu vălu-i frunţi
Acum ca şi odinioară.

Ascunde-n sipete de-argint
Zvâcnirile de vară toate
Văzduhul scaldă-n asfinţit
Culori de toamnă patinate.

Şi Doamne cât e de sublim
Ca bucuria să ne cheme
Şi nesperat să-ntinerim
Ca aurite crizanteme!

Se joacă soarele pe munţi
Alungă ceaţa vălurită,
Te-ndeamnă toamna să săruţi
O crizantemă aiurită...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (6 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducătorul de iubire

Cuprinse de dragoste sunt uneori
miresmele văzduhului...
Cum, nu-ţi mai aminteşti
aprinsa nebunie a culorii?

Într-un cer subţire se-ncurcau
laolaltă
fluturi bezmetici şi pânze de păianjen.

Prin ferestrele zilei
o voce îmi devenea tot mai familială
Inelele ni se rostogoleau peste tâmpla fierbinte
a nopţii. Sfârtecată era doar iluzia.
Respiră-mă odată cu octombrie-
aducătorul de iubire-

Azi, ceasul a-nverzit cuminte-n perete,
mestecenii aprinşi coboară nechemaţi
într-un timp al durerii.

Târziu,
mimul din mine dansează,
cu lacrimă nopţii
îngânându-ţi numele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alţii din ignoranţă sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
şi necunoscute itinerare
iar alţi în schimb aleg din comoditate
cele mai uşoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Deşi se vorbeşte bine
Despre lepădări de sine
De pe-a sinelui 'nălţime
Greu coboară oarecine
Sau, nu prea coboară nime'.

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson (serioasă): Elen, coboară steagul alb! Nu vom capitula aşa uşor, cum cred ei! Nu ne predăm! Ascultaţi-mă pe mine! Niciodată să nu cedaţi fără luptă în faţa unor bărbaţi!
Elen (coboară steagul, supusă): Prea bine, doamnă...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

călătoresc cu un camion hodorogit
şi am cel mai incomod loc

nu ştiu încotro merge,
nici şoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung

lumea urcă şi coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă şi se încaieră
pentru cele mai bune locuri

pe al meu nu-l doreşte nimeni

într-o seară
şoferul s- răstit la mine:
- coboară că am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,
eram în acelaşi loc

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cerc

Singurătatea
face
valuri-valuri

Inima
urcă
şi
coboară

Urcă şi coboară

Sisif
blocat
pe
ultrascurte

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă

Din pomi coboară vara
lihnită ca după o lungă
zi de joacă
cu soare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare-se că există două teorii cu totul potrivnice despre originea speciei umane. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, iar alţii că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşală şi unii şi alţii. Teoria mea este următoarea: cei care cred că omul coboară din maimuţă, coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor, care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu.

citat din Leon Şestov
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus adună într-o frază un tratat întreg de psihologie. Fiecare sentinţă a Mântuitorului poate fi un exemplu de vorbă cu ecou, care poate atinge priceperea şi simţirea atât a omului de rând, cât şi a celui mai subtil savant.

citat clasic din Grigore T. Popa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu gâşte

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am minţit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri şi prieteni capricioşi ca vremea-n toamnă –
Şi cu primăvara sosind în oraş călare, ca o doamnă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

moto: viaţa este un voiaj scurt, scurt de tot.

călătoresc cu un camion hodorogit
şi am cel mai incomod loc

nu ştiu încotro merge,
nici şoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung

lumea urcă şi coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă şi se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l doreşte nimeni

într-o seară
şoferul s-a răstit la mine:
coboară că am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,
eram în acelaşi loc

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!