Şi iară revenim la mama, la acest cuvânt frumos, rotund, pe care noi mai mult îl cântăm decât îl rostim, şi uneori ni se pare că tot ce-a fost mai frumos şi mai măreţ plăsmuit în faşa limbii noastre e legat de acest cuvânt.

Ion Druţă în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

amor (vezi şi dragoste)

Amorul – cuvânt rotund, cuvânt frumos, ce cade bine în orice limbă – este o mare înţelegere între inimi.

definiţie celebră de Lev Tolstoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt!
Ce frumos sună
acest cuvânt.

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama pământul...

Mi s-a spus adesea
că e nevoie de totul
pentru a face o lume...
dar uităm de multe ori
că este nevoie de o lume
pentru a face totul!
Prea mulţi oameni uită de asta
şi dispreţuiesc
acest leagăn al vieţii
atât de frumos,
acest pământ hrănitor
ca o mamă a tuturor
care ne sprijină câte un pic
în fiecare zi a vieţii noastre,
iar în adâncul inimii noastre
acest sentiment ne îndeamnă
şi ne conduce să trăim veşnic
în pasiune, în armonie
şi cu dorinţa de a iubi pur şi simplu.

poezie de Eugenia Calancea (27 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă-n dor...

Ascunsă-n dor, cuvânt după cuvânt,
Dezleg încrucişate sentimente
Şi nu mă satur să le joc visând,
Să le adun la margini de poveste.

Ascunsă-n dor, cuvânt legat de gând
Rodeşte-acolo unde-ncepe basmul,
Hotar cel mai aproape de cuvânt
Mi-e dragostea, recunoscând înaltul.

Şi las cuvânt zidit după cuvânt,
Dar unde e ascuns tot adevărul?
Şi fără bine răul e făcut,
Cuvânt alb-negru, regăsind tot dorul.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele sărăcăcioase al limbii noastre infime, minuscule şi neînsemnate al alfabetului nostru care conţine doar 31 de litere, care pălesc în comparaţie cu tot spectrul sinelui propriu al sentimentelor şi iubirea altruistă absolută, înţelepciunii şi tot ce este bun şi frumos în acest univers feeric care în spirala infinită şi veşnic al casei noastre care ne adăposteşte, ne hrăneşte, atât corpul fizic cât şi sufletul, pe care îi dăruieşte privilegiul de a-şi conştientiza, identifica, releva şi o.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fiecare pas al vieţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâine şi muzică

Muzica-ascultată-împreună n-a fost doar muzică,
Pâinea-împărţită cu tine a fost mai mult decât pâine;
Acum, că nu mai eşti, totul a devenit dezolant
Tot ce-a fost odinioară frumos a murit în mine.

Cândva mâinile tale-au atins această masă-, acest potir,
Te-am văzut ridicând acest pahar cu degetele tale mici.
Deşi-aceste lucruri nu-şi mai amintesc de tine, iubito,
Atingerea lor nu va dispărea, va rămâne pururi aici.

Pentru că tu, în sufletul meu, te-ai mişcat printre ele
Şi le-ai binecuvântat cu ochii şi cu mâinile, odată,
În inima mea îţi vor păstra vie-amintirea;
Ele te-au cunoscut cum erai, frumoasă şi-înţeleaptă.

poezie de Conrad Aiken, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi îşi arogă meritul de a fi avut ultimul cuvânt. Cum e posibil acest lucru din moment ce ultimul cuvânt nu a fost inventat!?

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Limbii Române

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti

Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologiştii radicali sunt copiii răsfăţaţi ai progresului care vor să nesocotească reuşitele noastre şi fac mofturi la realizările societăţii. Şi-ar dori să revenim la marea simplitate primitivă, la un mod de viaţă neo-rural în care Mama Natură nu a fost "violată" de ştiinţă şi de tehnică. Denunţ acest proiect retrograd care ar avea drept consecinţă aruncarea noastră cu o sută sau cu două sute de ani în urmă.

citat din Pascal Bruckner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolstoi încă mai ară

Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineţi, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudeşte el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag

E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Şi-aleile cereşti unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.

Purtând ţărănesc veşmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.

poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Progres" e un cuvânt frumos. Dar "schimbare" e un cuvânt motivant. Iar schimbarea are duşmani.

citat din Robert Kennedy
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul în istoria românească. Densuşeanu arată undeva că în secolul al IX-lea nu se întâlneşte decât un cuvânt care poate fi românesc, "Câmpulung". În secolul aş XI-lea cuvântul "cocora". În secolul al XII-lea doar cuvântul de "crez" sau "creţ". Câte un cuvânt pe secol! O, Doamne, ce încet ne mişcăm.
(Uneori e frumos totuşi: Ieremia Vodă nu iese din biserică până la sfârşitul liturghiei, deşi i se vesteşte apropierea duşmanului de Suceava. - Să aibă şi el dreptate?)

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Amorul care iute cuprinde-un piept duios,
aprins-au acest suflet de trupul meu frumos
ce-a fost menit în lume rea moarte să-ntâlnească,
... atâta m-a răpit,
încât suntem de-atunci în veci nedespărţiţi.

poezie celebră de Dante Alighieri din Divina comedie, Infernul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aproape fiecare limbă a pământului, acest cuvânt începe cu litera m. Ce e?

Este mama.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lol este tăcută în viaţă pentru că ea a crezut, timp de o clipă, că acest cuvânt ar putea să existe. În lipsa acestui cuvânt ea tace. Ar fi fost un cuvânt-absenţă, un cuvânt-gaură, scobit în centrul său de o gaură, de gaura aceea în care toate celelalte cuvinte ar fi fost îngropate. Nu ar fi putut să fie pronunţat, dar ar fi putut fi făcut să răsune. Imens, fără sfârşit, un gong vid, i-ar fi reţinut pe cei ce voiau să plece, i-ar fi convins de imposibil, i-ar fi asurzit la orice alt cuvânt decât el... Lipsind, cuvântul acesta, le deteriorează pe toate celelalte, le contaminează, este de asemenea câinele mort de pe plajă în mijlocul amiezii, gaura aceea de carne. Cum au fost găsite celelalte?

Marguerite Duras în Extazul Lolei V. Stein (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Un pisc al gândirii", "pe culmile gloriei"... Aţi remarcat că tot ceea ce înalţă pe om este legat prin acest cuvânt de altitudine, adică de munte?

citat din Marcian Bleahu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româneşte

Aşa a fost să fie româneşte
să fii îndurător şi milostiv
să faci martir din cel ce pătimeşte
sanctificat într-un tablou votiv.

Aşa a fost să fie româneşte
de două mii de ani de când durezi
să-ţi fie pline apele de peşte
câmpiile de grâne şi cirezi.

Aşa a fost să fie româneşte
să plângi la nunţi, să râzi la-ngropăciuni
popor frumos şi unic care creşte
sub steaua făcătoare de minuni.

Aşa a fost să fie româneşte
să te însori de tânăr şi sărac
copiii să ţi-i creşti dumnezeieşte
să-ţi facă cinste numelui prin veac.

Aşa a fost să fie româneşte
să pizmuie vecinii casa ta
iar când întreaga lume te loveşte
tu să te ştii mai înţelept ca ea.

Aşa a fost să fie româneşte
cu toţi ai tăi alături să petreci
furtuna nimănui nu te clinteşte
tu eşti sigiliu plumbuit pe veci.

Aşa a fost să fie româneşte
frumos şi harnic, drept şi cumpătat
să ştii că libertatea se plăteşte
şi să nu uiţi ce-ai răzbunat.

Aşa a fost să fie româneşte
iar în acest cuvânt încape tot:
o patrie şi-un grai care doineşte
şi un popor latin ce dăinuieşte
în mijlocul unui etern complot.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru majoritatea oamenilor care probabil nu au petrecut prea mult timp gândindu-se la acest subiect, bogăţia este simplu simbolizată de un singur cuvânt: milionar. Iată un cuvânt extraordinar! Sună a succes, libertate, putere, influenţă, plăcere, posibilitate şi mărinimie. Cu siguranţă, a fi milionar nu este o imagine mintală neplăcută! De asemenea, cuvântul bogăţie include mai mult decât concepte economice. Se poate vorbi de bogăţia experienţei, de bogăţia prieteniei, de bogăţia iubirii, de bogăţia familiei şi de bogăţia culturii.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburatorul vis

Acest pamânt mirositor si lacom
Cu trasnetele lui ucigatoare,
Fara belsug si fara adaposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talpa înca arde
Si a pacatuit cu Luna,
În care ne-ngropam pe rând
De-a pururea si-ntotdeauna
Acest pamânt fara culori concrete,
Golan rostogolit prin constelatii,
Cu gravitatia legata-n glezna
Si cu atât de relative spatii.

Acest pamânt fara culori si gust
Pe care iarba verde sângereaza
Si când simtim ce-i zborul, si zburam
Aripile din umeri le reteaza.
Sa fiu rotund si nu ma multumesc
Muscând din el, flamând, a câta parte?
Parintii mei, cugetatori, au curs
Prin iuresul plecarilor spre moarte;

Diana, tu si eu mai suntem vii
Sa nu rostesti acum nici un cuvânt
Ca ma trezesti si voi fi las, iubito
Si amândoi vom curge în pamânt.

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monarhia noastră până la Petru cel Mare a avut importanţa sa, poezia sa, într-un cuvânt legitatea sa istorică; dar... a deduce din acest moment istoric drepturile absolute ale monarhiei şi a le aplica vremurilor noastre - vai! nu cumva eu am fost acela care am spus asta?

citat clasic din Vissarion Belinski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!