Odă Limbii Române

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti

Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

Şi-mi mai aduc aminte de-un Crăciun
la gura sobei proaspăt văruite
se desluşea cum viscolul nebun
surpa departe staule de vite

La bariera noastră de oraş
prindeau contur poveşti medievale
troianul sărăciei, uriaş
scotea pe hornuri fumuri lungi de jale

Sorbeam colinde vechi din gura ta
să nu ne facem legea de ruşine
şi pluguşor, şi cântece de stea
împletituri păgâne şi creştine

Şi nu era ca tine pe pământ
un alt tezaur viu de bunătate
tu risipeai un duh aşa de sfânt
sub bolta casei noastre fermecate

Adulmecam sfioşi în preajma ta
ca puii rândunicilor pe ramuri
un pom firav de iarnă strălucea
podoabe de argint jucau pe geamuri

Aşa te văd, într-un halou de ger
tot drămuind bucatele puţine
bazilica răsfrântă-n giuvaer
îngenunchind, ca să te rogi de bine

Şi era bine, mamă, şi trăiai
şi Moş Crăciun la uşă sta să bată
această frescă pogorând din rai
ce n-aş mai da să o revăd vreodată...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alma mater

Părem a fi aparenţe interpuse
În secvenţe delicate de cuante
Peste campusuri străvechi
Ne deplasăm incognito
Visători cu nonşalanţă
În multe stări variabile
Până la bursa de senzaţii
Rătăcitori printre butade
Purtând nedumeriri suspecte
Suişuri infantile de poeme
În rime albe sau colorate
Iată cum o pecete indusă
Deschide uşa providenţei
O punte sacră peste neant
Să ne faciliteze treceri
Prin bunăvoinţa cerului
Contacte prelungite generic
De la certitudini la evaluări
Si clauze colective in drumul
Spre o nouă alma mater.

poezie de David Boia (28 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ.

Cristina Nemerovschi în Sânge satanic (2010)
Adăugat de deliutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romain Rolland e Marele Preot din Templul lui Beethoven, tot aşa cum Apostolul Pavel e Marele Preot din Templul lui Isus.

Corneliu Vadim Tudor în Ziarul Tricolorul, nr. 2425 (26 martie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ani

cerurile noastre-s albastre
zilele noastre-s albastre
pământurile noastre-s albastre
mările noastre-s albastre
inimile noastre-s albastre
iubirile noastre-s albastre
sângerările
noastre-s albastre albastre...
şi mai
zilele trecute un tânăr de-un alb
astru fără cusur fără ură a fost aruncat
în suliţe (?!) – a condus cu viteză se zice
a fost
ars de moarte bună pe rugul u
nor descarcerări cu totul ne
reuşite: fumurile sale de mare erou
albastre şi ele
acum se ridică la ceruri
pe vârfuri şi îndoite puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să judecăm valoarea unui artist după numărul oamenilor pe care i-a făcut fericiţi, atunci Beethoven e cel mai mare, fiindcă a adus bucurie în inimile a miliarde de semeni.

Corneliu Vadim Tudor în Ziarul Tricolorul, nr. 2425 (26 martie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de ispititor ar fi să ascult nisipurile cântătoare sau stâncile din care ies şoapte misterioase, atunci când vântul bate într-o anumită direcţie; oricât de minunat ar suna vocea lui Dumnezeu în foşnetul frunzelor sau oricât de ademenitor ar fi să desluşesc voinţa divină în mişcarea ramurilor; oricât de grăitoare mi s-ar părea trosnetele lucrurilor aruncate în foc şi oricât de fascinant aş socoti zborul păsărilor, nu pot să văd în aceste manifestări naturale surse de oracole, ci doar mărturisiri necuvântătoare ale lui Dumnezeu despre prezenţa Sa în frumuseţea lumii.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ouă de paşte

oul minune şi enigmă a lumii
mâna dibace în scop mercantil
îl sparge la un cap şi la altul
atât cât să intre acul seringei
îl goleşte de conţinut apoi
migălos îl împestriţează în fel şi chip
să fure privirea celui ce nu ştie ce vrea

fierte
simplu boite
în virtutea unui vechi obicei
sunt ciocnite în veselie şi râs
de ziua învierii cuvântului batjocorit răstignit...

pe mine oul mereu m-a uimit
sub cloşcă misterios şi tăcut
ca adevărul adânc
e ca un gând sub tâmpla poetului
firesc şi banal ca şi viaţa
dar din ea izvorât
cuvânt să se facă voind
cloşcă e tâmpla poetului
şi pui poeziile lui...

de-o vreme de ce nu mai scrii
mă întreabă un tip
ce să-i răspund
că între atâtea ouă de paşte
mă simt caraghios venind pe tarabă
cu puii mei curaţi
uneori cufuriţi cum sunt ei...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Apostolul Pavel ar fi trăit în zilele noastre, probabil că ar fi scris aşa: "Dacă ură nu e, nimic nu e!"

citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Jurist S.C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât

Oricât leafa o ridici,
Dacă ţara-i de tâlhari,
Toate lefurile-s mici
Chiar şi... lefurile mari.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei mai fi altfel decât a mea

nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutaţie genetică
îţi vor înflori sânii precum nuferii
în plin deşert din ochii îţi vor creşte oaze
iar braţele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviţi acest dezastru
te vei prăbuşi definitiv în inima mea
precum se prăbuşesc stelele în ele însele

şi să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toţi dumnezeii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de înăbuşit ar fi fost de neglijenţa dinainte şi oricât ar fi de împrăştiat prin masa greoaie şi întunecată de gânduri banale, lasă-ţi geniul tău să răsară ca soarele din haos.

citat din Edward Young
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul...

te-am pierdut, apusă în apus mileniu
colapsandă stea pe fundal de hău
făr-a şti vreodată cum ai fi ca geniu
-geniul meu bun, geniul meu rău

ai secat izvorul dulcei inspiraţii
în adolescenţa sufletului meu
alte stele fost-au flux de revelaţii
geniul meu bun, geniul meu rău

chiar de m-aş întoarce în apus mileniu
la portiţa ta, un frumos flăcău
n-aş vrea alte roluri şi nici alt prosceniu
geniul meu bun, geniul meu rău

n-aş schimba nimic în acest scenariu
rolul principal l-aş juca tot eu
rolul tău în fine-l las să fie variu
geniul meu bun, geniul meu rău...

Moscova

poezie de Iurie Osoianu (24 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iară revenim la mama, la acest cuvânt frumos, rotund, pe care noi mai mult îl cântăm decât îl rostim, şi uneori ni se pare că tot ce-a fost mai frumos şi mai măreţ plăsmuit în faşa limbii noastre e legat de acest cuvânt.

Ion Druţă în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Judecata de Apoi mi-am angajat cei mai buni avocaţi: genunchii mei!

aforism celebru de Corneliu Vadim Tudor din Aforisme (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i un blestem

Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deşi noi vrem ca să trăim...

Iubirea noastră va trăi,
Va trăi şi dincolo de moarte,
Oricât şi orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.

De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Şi de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.

Îţi cuprind capul în palmele mele
Şi mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
Pe care nu doreşti să le expui...

Dar iată că-ţi dai privirea-ncet de-o parte,
Să nu-ţi citesc secretele de mult uitate.
Dar eu încerc să te sărut pe pleoape,
Visând c-aşa vom fi mereu aproape.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Isus Mesia

Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău şi rătăcit
La viaţa ca să vină

Şi Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt

A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veşnicia
Să trăim viaţa sfântă

Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viaţa apoi

Să trăim în curăţie
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veşnicie
Din dragoste şi iubire

A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale braţe
Să ne fie El izvorul
Iubirii — să ne înalţe

Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toţi întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt

Şi astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viaţă fără vină
Să avem cu toţii jos

Domnul Isus ne-a-nvăţat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie ţelul

Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe braţe El să ne ţină
Mire Sfânt să îl avem

Astfel în neprihănire
Să trăim surori şi fraţi
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predaţi

Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viaţa doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ

Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viaţă veşnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proaspeţilor europarlamentari Corneliu Vadim Tudor şi George Becali

Vom fi iarăşi precum am fost,
Ba chiar mai mult decât atât!
Întreb şi eu, fără vreun rost:
Dar în ce fel, unde şi cât?

epigramă de Cristian Ionuţ din Iuţeala rimei şi băgarea în seamă (iunie 2009)
Adăugat de Cristian Ionuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al treilea om

Nu suntem singuri niciodată
E o prezenţă, tot mereu
Poate o rudă decedată
Poate un înger, sau un zeu.

Dacă ne paşte un pericol
Ne apără, ne dă un sfat –
Cine contestă, e ridicol
Mai tuturor ni s-a-ntâmplat.

Un corp astral, din altă stare
E un om viu, şi totuşi nu-i
Apoi se stinge şi dispare...

El nu se-arată orişicui
Ci doar acelora pe care
Domnul îi are-n planul Lui.

sonet de Corneliu Vadim Tudor (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!