Fericit cel sărac cu duhul

există o parte din mine
închipuire a ceea ce sunt
vis şi păzitor de vise
amestec de îndoială şi credinţă
spin negru înfipt
în împietrite retine de sfincşi
ipoteze ale secretelor
într-o zi
am să-mi adun ultimele resturi
şi inima sufocată de mlaştini
se va destăinui îngerului
exilat în penumbra
năzuinţei de mistere
atunci va trebui mai întâi
să mă prăbuşesc în miez
să ating iluminarea
unei libertăţi totale
să-mi văd descompunerea
în transformările de mâine
într-o fericire neşlefuită
dincolo de trufia sortitului
plăsmuitor de nedreaptă măsură
a măsurii lui

poezie de Agafia Drăgan din Cu toamna căzută pe gene (2015)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac paradoxal

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz şi agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură

mi-ar trebui iar o credinţă de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

primesc lovituri ca într-un ring de box
boala şi bătrâneţea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoţie creşte în anvergură

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce să îmi amestec cafeaua

în dimineţile post apocaliptice
când trezirile mi se sublimă
într-o tortură academică
de parcă dezlipirea zilnică de tine
cea din visele altor realităţi
pare ar fi un canon sisific
un fel de perpetuă rătăcire de sine?
tremurul minţii mi se înghesuie
în degetele din ce în ce mai vinete
din ce în ce mai lungi
şi braţele mi s-au lungit nefiresc
în căutarea ta
crengi au devenit târâte după cel
căruia arereori pot să-i mai spun "eu"
cu ce să-mi amestec singurătatea asta
vâscoasă ce-mi colorează sângele negru
cuburi de gheaţă mi-l face ori de câte ori
un gând rebel pleacă să te sărute
a bună dimineaţa?
uite
pe mine mă amestec
ca pe un pumn de cucută
şi mă beau în lumina unei noi adormiri
am încurcat încă o dată
sensul naşterii mele
voi începe un somn mai lung
să-mi aflu menirea...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morţilor
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
şi acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte şi lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
şi reacţii de sentimente îşi termină existenţa
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.

poezie de Agafia Drăgan (martie 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?

Vrei să-mpărţim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept şi spin
Unind într-unul dor şi chin,
Să-ţi port eu floarea spre lumină?

Hrăniţi cu har, sub semn divin,
Ca trandafir într-o grădină
Vrei să-mpărţim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept şi spin?

Sub ploaie, ger ori zi senină
Tu să mă aperi de suspin
Ca-nlănţuiţi într-o tulpină
Cu tine una să devin.

Vrei să-mpărţim o rădăcină?

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

cine sunt eu, în anotimpul acesta obişnuit cu mine,
în coaja subţire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi opreşte fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolţesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerenţa formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din şoapte, mirajul că eşti lângă mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confruntare

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanţuri.

Ajută-mă, dacă-ţi îngăduie trufia, Să cred şi
Să nu mă tem
De mânia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânţa-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Şi să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Posibila trecere (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt de dincolo de moarte

am plecat într-o noapte
am vrut să ating taina unei lumi
am tot căutat prin ploaie, prin anii împovăraţi
am găsit un om, un biet nebun
trăia retras de lume, de toţi
pe cer treceau caii sălbatici
plângea timpul sub copite de fier
uneori străbătea tăcerea în penumbra gândurilor
atunci am înţeles că lumea e o tristă umbră
desigur ei sunt morţi de mult
ploaia a spălat cadavrele de pe drum
eu nu ştiam că erau morţi
râdeau bezmetici, credeau că eu sunt acel nebun
şi dacă sunt...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagine

sunt travestită într-o imagine
de linişte, într-un miraj argintiu.
clipei rebele i-am întrerupt oxigenul
spre a nu sfâşia prezentul.
un cuvânt dezbrăcat de sunet
atârnă-n gol,
aerul rămâne destrămat într-un repaus armonic
gândind infinitul.
sunt într-o nebuloasă ce comunică cu albastrul
dincolo de starea cuvintelor, fără chemare.
în palme pustiu
şi o sete întârziată pe profilul ce nu trece dincolo de inimă.
străzile se sting pe rând.
într-o închipuire din bucăţi
neopritul gând intră mereu pe cealaltă parte,
rotindu-se pe locul gol.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut...

Am răsucit cheia
de două ori
şi am ales
să rămân doar cu mine
într-o rezervă
a eului meu...

Vreau să-mi adun
toate feliile
de timp trecut
şi să-mi reconstruiesc călătoria...

Aş fi vrut
să te întreb
cum ţi s-a părut,
dar lasă...
*******
Un ghiocel sfidează iarna...

poezie de Ana Iordache (29 ianuarie 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram tânăr şi liber, şi imaginaţia mea nu avea limite, visam să schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam şi deveneam mai înţelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, aşa că am hotărât să privesc mai puţin departe şi anume, să-mi schimb doar ţara. Dar şi ea părea să fie de neclintit. În amurgul vieţii, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriaţi mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că dacă m-aş fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aş fi schimbat familia şi prietenii. Încurajat şi însufleţit de ei, aş fi găsit putere să-mi fac ţara mai bună şi, cine ştie, poate chiar aş fi schimbat lumea...

Anca Munteanu în Introducere în creatologie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci şi rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopţile reci şi târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng şi mă sfâşii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să ţină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de caşmir
De vină e visul
Că Tu eşti alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că ar trebui întotdeauna să ne însoţim opiniile cu oarecare măsură de îndoială. Nu ar trebui să îmi doresc ca oamenii să creadă dogmatic într-o filosofie sau alta, nici măcar dacă e vorba de propria mea filosofie.

citat celebru din Bertrand Russell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilat în iubire

M-am exilat într-o iubire
De ani şi ani mult tăinuită,
Doar începutul îl percep
Ca pe-o zambilă înflorită.

Atunci speram că o să-ţi placă
Gestul ascuns în fericire
Prin care dulce te-am cuprins
Şi ţi-am promis mereu iubire.

Tu ai zâmbit. Pe loc izvorul,
Pădurii unde ţi-am jurat
Intrarea mea-n acest exil,
Cu susur ne-a înconjurat.

Din mână ai scăpat zambila,
Cerul prin frunze ne-a privit,
De-atâtea fericite vise
În torţa vieţii ne-am topit.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă în ciuda luminii întunericul leagă stelele

cum să nu întreb cum stă soarele agăţat acolo
ca un fruct într-un copac invizibil
dar cine să-mi răspundă din pustiul cunoaşterii
oricum în catedrala aceasta nu se trage clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă nici în dungă nici la sărbătoare
de teamă să nu cadă galaxiile în ele
cum se prăbuşesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina de atât adânc

chiar dacă mă întreb ca un idiot
chiar dacă să zicem că aş găsi un răspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi această măsură a măsurii
în măsurarea nemăsuratului
cum să ridic infinitul într-o fracţie oarecare
ce numitor să-i pun
oricum necunoscuta va rămâne necunoscută
şi dincolo de egal
aşa cum fiecare fluture îşi poartă visul de omidă
fără să întrebe florile de unde vin

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt liberă şi inocentă şi fiară. Ne strângem copilăreşte de mâini, învârtindu-ne. Râd cu inima, îţi strivesc pieptul cu talpa goală şi las urmă de fericire. Facem dragoste. În ce ordine vrei tu.
Într-o zi o să plec şi o să-mi rămân mie. Ce deliciu! Oare, când? Până atunci ştii, n-am mai întâlnit pe cineva ca tine. Oamenii m-au trăit după putinţă, de fapt toţi s-au minţit că mă trăiesc. Aglomeraţie inutilă.
Până când într-o zi m-ai ascultat. Şi în tăcere ne-am ascuns într-un singur suflet...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea privirii

Mă uit cum diamantul unei stele
Taie în lung geamul cerului.
Cioburile ar trebui să-mi cadă în ochi,
Dar ele cad în sus.
Atunci... eu sunt centrul?
Mii de cioburi albastre se prăbuşesc în sus
Şi eu sunt centrul imensei constelaţii
Sferice a lumii,
Care mă apasă
Şi pe care o apăs cu privirea,
Încât diamantul stelelor
Trebuie să lucreze întruna,
Tăind acest cosmos,
Ce se măreşte sferic,
La infinit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea - pasăre spin

De sub apa mării iasă
Dragostea - pasăre spin,
Şi în zbor tăcut se lasă
Peste mine, un suspin.

De sub frunzele căzute
Dragostea din nou apare,
Cu sclipiri nemaivăzute,
Pline de multă culoare.

Dragoste - durere adâncă,
Mă străpungi ş-apoi mă laşi,
În suflet te mai simt încă,
Şi parcă nu sunt acelaşi.

Mă laşi s-alunec gânditor
Printre ruine de iubire,
Mă laşi să-mi fie tot mai dor,
Să mor lipsit de fericire.

poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc cu cerul... (întru toate)

Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Şi mă trezesc că-ţi desenez
Profilul tău... ca pe un mire.

Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reuşesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viaţa doar fiind.

Atunci când nu mai ştiu de tine...
Vorbesc cu cerul şi îl rog,
Să-mi dea curând veştile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.

Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când eşti cu mine... sunt întru toate.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o viaţă viitoare

Într-o viaţă viitoare,
Vreau să-mi fii iarăşi altar,
Să-mi ungi rănile amare,
Să-mi stingi al inimii jar.

Să-mi baţi iar la uşa vieţii,
Având în bagaje... mir,
Să mi-o "cruţi" de toţi scaieţii,
Să mi-o-mbraci în trandafir.

Într-o viaţă viitoare,
Vreau să-mi fii reper, din nou,
Busolă, umbrelă, soare,
În povestea mea, erou.

Cu paşi blânzi să mi te-apropii,
Să-mi prinzi mâna de a ta,
Să-mi săruţi fruntea şi ochii,
Ce nicicând vor lăcrima.

Într-o viaţă viitoare,
Vreau să-mi fii iar adăpost,
Să-mi fii leac la ce mă doare,
Izul celor care-au fost...

Să mi-l ştergi din nări, din minte,
Şi să nu-i mai simt trecând,
Prin sufletul meu cuminte,
Ce-a plâns râuri, tot iertând.

Într-o viaţă viitoare,
Am să te aştept aici,
Să-ţi pui haina-ocrotitoare,
Peste slute cicatrici.

Să mă-mbrăţişezi blajin,
Cu răbdare şi tandreţe,
Iară eu, câte puţin,
Să mă vindec de tristeţe.

Într-o viaţă viitoare,
Aş trece prin ce-am trecut,
Ştiind că, pe-a mea cărare,
O să-mi apari tu, drag scut.

Şi-o să luptăm amândoi,
Eu luptătoarea, tu scutul,
Pentru-un viitor fără ploi,
Mai frumos decât trecutul.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

Sunt infectat de dragoste -intim
Te-am sângele ce zilnic mă-ncălzeşte-
Mi-eşti fiecare puls de bioritm...
De nu te văd şi trup mi se topeşte.

Îmi sparge pieptul inima când bate
-Cum clopotul-colos de Notre Dame-
De nu eşti tu, e doar singurătate...
Nimic nu vreau pe lume să mai am!

Am capul un vârtej de spin galactic;
Eşti astrul meu, giganticul de sor
Şi spaţiu-i doar al tău, faci timpul static...
Eşti luciul lunii-n fin-cristalul, după nor.

Mi-am făcut tălpi, potcoave de Pegas,
S-alerg în lume, să-ţi adun comori
Şi palme-n diamant, de puf, le-am tras;
Hamac să-ţi fac, moale cu dur, din flori.

Vreau eu să fiu altar de mânăstire,
Unde să-ţi laşi eterne rugăminţi;
Sunt cor de îngeri într-o răstignire
Cum o Mesie-n rugăciuni fierbinţi...

Te-aş vrea să-mi fi mireasă-n pururi voal,
Să te-nalţ castă printre frescele de dom,
Să-ţi fie viaţa-n dans, perpetuu bal...
Să-ţi fiu străjer de vise, majordom!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!