Jurământ
Sunt infectat de dragoste -intim
Te-am sângele ce zilnic mă-ncălzește-
Mi-ești fiecare puls de bioritm...
De nu te văd și trup mi se topește.
Îmi sparge pieptul inima când bate
-Cum clopotul-colos de Notre Dame-
De nu ești tu, e doar singurătate...
Nimic nu vreau pe lume să mai am!
Am capul un vârtej de spin galactic;
Ești astrul meu, giganticul de sor
Și spațiu-i doar al tău, faci timpul static...
Ești luciul lunii-n fin-cristalul, după nor.
Mi-am făcut tălpi, potcoave de Pegas,
S-alerg în lume, să-ți adun comori
Și palme-n diamant, de puf, le-am tras;
Hamac să-ți fac, moale cu dur, din flori.
Vreau eu să fiu altar de mânăstire,
Unde să-ți lași eterne rugăminți;
Sunt cor de îngeri într-o răstignire
Cum o Mesie-n rugăciuni fierbinți...
Te-aș vrea să-mi fi mireasă-n pururi voal,
Să te-nalț castă printre frescele de dom,
Să-ți fie viața-n dans, perpetuu bal...
Să-ți fiu străjer de vise, majordom!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.