Bolşevicii

În şiruri dese vin cu surle,
Cu tobe şi cu clopoţei
Un fel de saltimbanci purtând cu ei
Păduri întregi de ramuri de măslini.
Ce saltimbanci sunt cei mai mari mişei
Ce îşi ascund obrazul asasin
Sub altul fals, fardat, placid, blajin
Să poată fi luaţi drept mieluşei
Şi reuşesc având cu ei complici
Pe cei mai mulţi, pe cei mai nătărăi
Ce strâns legaţi de zgardă
Terci şi bici se lasă
Duşi de cei mai mari călăi
Sub nume blestemat de bolşevici
În ţarcuri nu de zimbri, de cobai
Poţi şi aşa să zici.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea devreme

poeţii mari pe cai mari
ăia mici în cipici unghiulari
strânşi cu uşa cuvintelor de gleznă de gât
cum e mai urât
în mişcarea acelor cuvinte ne
apărat recitabile (?!) imediat
ce iese un ochi să re-tragă
cu pleoapa urechii
la zgomotele nedefinite
ale vieţii
de apoi mai vedem
cine cu cine pe cine îngroapă
cu hohote de plâns şi alai
de saltimbanci în rezervă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor cu venituri foarte mari

Bancheri, corupţi, parlamentari
Din zi în zi sunt mai bogaţi -
Legaţi sunt de salarii mari,
Dar noi i-am vrea şi-alt fel legaţi!

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu poţi vorbi, lasă poezia să spună tot ce n-ai curajul.

citat din Gumann Daniela (14 septembrie 2024)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în Hermanstadth

În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Şi saltimbanci cu măştile pe faţă,
Turişti în grupuri bântuie prin piaţă
Cu capu-ntors din gâturi răsucite.

Încet şi calm, oraşul prinde viaţă
Prin perle muzicale răspândite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Şi saltimbanci cu măştile pe faţă.

Cultura nu s-acoperă de ceaţă,
Că sunt aici muzee renumite,
Istoria Cetăţii se învaţă
Din tomurile vremii, prăfuite

În Hermanstadth cu ziduri înverzite.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezist #

Sunt un cobai calificat,
Fac teste în bucătărie.
Nevasta-mi pune-n farfurie
Reţete noi, neîncetat.

Motivul că n-a fost să fie
Şi încă nu am decedat,
E că-s cobai calificat
Fac teste în bucătărie.

Să mă omoare-au încercat
Mai mulţi în scumpa Românie:
Pe noi Guvernul a testat
Reţete de democraţie...

Dar sunt cobai calificat!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai toţi politicienii români sunt saltimbanci: nu le mai ajunge spaţiul terestru, abordează până şi cosmosul. Ruşinea le aparţine celor care îi bagă în seamă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ne va considera drept cei mai mari oameni de stat ai tuturor timpurilor sau drept cei mai mari criminali.

citat clasic din Joseph Goebbels
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La murele cele mai mari, mai coapte şi mai gustoase se ajunge cel mai greu, printre cei mai mari rugi, cu ghimpii cei mai mulţi şi mai mari, plătind cel mai mare tribut în înţepături.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţii (pamflet)

Sunt tot mai mulţi în puşcării,
Sunt blonzi, bruneţi sau tuciurii,
Şi mici, şi mari, e un infern,
Dar cei mai mari sunt în Guvern.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (10 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul vremii

Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.

Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înţelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.

A fost un drum şi drumul drept
Nu-ţi lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.

Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.

sonet de Nicolae Dragoş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a surda

Cerul e un paravan
Cu rol dublu de tavan

Unul fals încovoiat
Altul drept adevărat

Şi când vreau de cel secund
Sub cel prim să mă ascund

Ultimul cum l-am numit
Numără necontenit

Prin cel de jos cel de sus
N-aude gata c-am spus

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara lui Invers (pamflet inspirat după Mihai Eminescu, Glossă)

E ţara-n care cei mişei
Fac punte trainică-ntre ei,
Conduc, au bani şi fac averi,
Au funcţii mari şi mari puteri,
Şi-n care, tre' să recunoşti,
Deştepţii-s întrecuţi de proşti.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi trăi pe picior mare doar purtând pantofi cu trei numere mai mari...

aforism de Mihail Mataringa (6 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că sunt cine sunt astăzi datorită întâlnirilor pe care le-am avut – cu mari artişti, cu mari actori, cu mari regizori. Eu sunt suma acestor întâlniri.

George Ivaşcu în Ziarul Metropolis (octombrie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii cei mai mari sunt întotdeauna legaţi de veacul lor prin vreo slăbiciune.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un rob

Am fost un rob întreaga viaţă.
O ştii şi tu, cum ştiu şi eu.
O spun şi o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe faţă.

Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greaţă
Un om c-o inimă de gheaţă
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.

Pe-al vieţii caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârşit
Căci n-am ştiut decât să-ntorc
Plăceri şi mulţumiri la nesfârşit.

Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii mediocri încă pot obţine funcţii bune. Femeile mediocre nu reuşesc acest lucru, căci se află în domeniul partidelor ori servesc drept femei-obiect, adică li s-a oferit un loc de muncă doar pentru a ocupa poziţia respectivă. Femeilor li se iartă mult mai greu greşelile. Nu li se recunoaşte îndeajuns meritul de impunere, nu sunt considerate atât de puternice. Acest lucru are însă şi avantaje, căci într-o poziţie unde eşti subapreciat, poţi avea succese mari şi poţi produce nişte surprize plăcute.

citat din Claudia Schmid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii actori fără admiratori sunt ipocriţii, acei saltimbanci de tinichea ce ajung clovni trişti la bătrâneţe. Cel mai mult le place să facă surprize cu confetti fix când li se întinde covorul roşu spre inima deschisă ca superba gazania, floarea-comoară.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un film de Marco Ferreri

Liza,
calvarul nostru are un nume frumos,
pe insulă, sunt doi măslini,
şi ei se iartă unul pe altul,
aşa vom fi şi noi,
pentru că dragostea noastră a fost dintotdeauna
un avion roz pe care cineva lipeşte o svastică neagră.

poezie de Răzvan Pricop din r e t r o v i z o r (2015)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

La România

Purtând pe trup înfipta gheară
Şi-n suflet drojdii de venin,
De zece ori sărmana ţară,
Rămasă-n voie la străin,
D-abia putând să mai respire,
Mereu lovită de călăi—
De ce te plângi c-a-ta peire
Îţi vine de la fii tăi?
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Trecut-au vagabunde gloate
Prin ospătosul tău ogor,
Şi ţi-au lăsat în urmă toate
Gogoşi de vierme rozător!
Un venetic îţi dă cu peatră,
Îţi dă un altul cu ciomag,
Primiţi la masă şi la vatră
În loc să zacă lângă prag!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Ei nu-ţi sunt fii. Priveşte-i bine:
Cunoaşte-ţi laptele din sân
Şi din năpârcele străine
Alege puiul de român!
Nu blăstăma victima frunză,
Ci scutur-o de negrii gâzi:
În foi să nu se mai ascunză
Cumplita droaie de omizii
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Deschide cronica străbună
La anii marilor nevoi,
Când soartea fulgeră şi tună
Potop şi flacără pe noi:
Să vezi c-acea grozavă ciumă,
Ce-n veci de veci te-a otrăvit
Ş-acuma iarăşi te sugrumă—
E veneticul înfiat!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Românul geme-n bătătură
Pe când străinii chiuiesc
Şi urlă cântece de ură,
Sugând pământul românesc!
Iar tu, o scumpo Românie,
Tu nu ştii singură ce zici,
Lovind, pe fii-ţi cu mânie
În loc să baţi pe venetici!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

Sunt mulţi românii prin cătune,
Sunt mulţi ca stelele din cer,
Dar norul greu când îi supune
Luceferii în ceaţă pier!
Sunt mulţi românii în tot locul,
Sunt mulţi ca floarea din grădini,
Dar nu s-a dezvălit bobocul
Impedecat de mărăcini!
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

De vrei să scapi duioasa rază
A mii de stele româneşti,
Tu norul ce le-nmormântează
Din cerul ţărei să-l goneşti!
De vrei să smulgi plăpânda floare
Din buruieni şi din scaieţi,
Tu-i fă curând un loc la soare:
Hai dară la plivit, băieţii
O nu şi nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtişag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!