Prea devreme
poeții mari pe cai mari
ăia mici în cipici unghiulari
strânși cu ușa cuvintelor de gleznă de gât
cum e mai urât
în mișcarea acelor cuvinte ne
apărat recitabile (?!) imediat
ce iese un ochi să re-tragă
cu pleoapa urechii
la zgomotele nedefinite
ale vieții
de apoi mai vedem
cine cu cine pe cine îngroapă
cu hohote de plâns și alai
de saltimbanci în rezervă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.