Imagine

Ascultă pământul cum plânge,
până acum nu s-a întâmplat ca îngerii
să moară pentru el.
Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
trupurile noastre absorbind întunericul
concurau cu eternitatea.
După ce primisem în dar oasele vântului,
încercasem să punem în ele oceanul,
ne uitam la umbrele lumii,
treceam dincolo de oglinzile care ascundeau
peşteri şi vise, acolo unde purtam la gât
oasele de sticla ale vântului.

Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
numărând lacrimile pământului…

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oasele voastre

Voi evita pământul proaspăt săpat,
pentru ca să nu-i pătrund adâncurile şi să ating
pâlcurile de oase care nu sunt ale voastre.

Voi evita pământul umed, aşa cum m-aş fi ferit
de păşunile păscute de întuneric.

O să mă apropii de marginea apelor
şi o să stau la uşa ascunsă a înserării,
departe de drumurile ce duc în toate părţile.

Ca mâine, însă, trebuie să plec
şi din nou îmi voi pune scutul turtit.

Pe aici au mers melcii cu pas argintiu,
pe acolo au trecut fraţii-raci,
târându-şi trupurile trunchiate.

Eu pe unde să o apuc acum,
ca să pot reveni la oasele voastre?

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.

Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi şi lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.

Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veşnicie
Până în copilărie.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

In glasul tau

In glasul tau fecioara
Vanat-am sute de sperante.
Iubeam si flori, iubeam si basme.
In glasul tau fecioara
Vazut-am sute de dorinte
Iubeam fantome, iubeam fantasme.

In glasul tau fecioara
Gasit-am mangaiere.
Iubeam si ochi, iubeam si gura.
In glasul tau fecioara
Auzit-am de iubire.
Iubeam iubire, iubeam si ura.

poezie de Relu Cazacu (20 iulie 2009)
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ca noi să putem trăi, miliarde, zeci de miliarde sau chiar sute de miliarde de stele au trebuit să moară. Fierul din sângele nostru, calciul din oasele noastre, oxigenul care ne umple plămânii de fiecare dată când respirăm - toate acestea au fost făurite în furnalele stelelor ce-au pierit cu mult înainte ca Pământul să se nască.

citat din Marcus Chown
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci şi ascultă!

Taci şi ascultă geamătul codrului,
Cum trosnesc ramurile în bătaia vântului,
Taci şi ascultă glasul pământului,
Cum doineşte frunza în foşnetul gândului.

Taci şi ascultă zumzetul albinelor,
Cum se scurge pe buze parfumul florilor,
Taci şi ascultă murmurul apelor,
Cum îmi suflă în păr briza mărilor.

Taci şi ascultă inima îndrăgostitului
Care bate secunde în tăcerea cuvântului,
Taci şi ascultă paşii pământului
Care vibrează în vâltoarea sufletului.

Taci şi ascultă stropii de ploaie,
Cum bat la fereastră şuvoaie,
Taci şi ascultă izvorul din odaie,
Cum se scurge iubirea pe foaie.

Taci şi ascultă furtuna din icoane,
Cum se cutremură pământul în piroane,
Taci şi ascultă cuvântul din canoane,
Cum vibrează sufletul în strane.

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă

caută-mă-n milenii scurse-n liniştite clipe
sapă-n pădurile virgine pline de sevă ce mă strigă
urmăreşte-mă prin goana vântului de stele
sunt chemarea ta de multă vreme

caută-mi sufletul în visările lumii ca să spună
că-mi eşti în spicul pământului de sub clar de lună
tu-mi eşti pâinea sarea şi alinarea clipei mele
de ce treci siguratic călător pe lângă mine

sunt oceanul, vremea, apusul, soarele răsare
caută-mă-n în vânturi, în nori, în curcubee şi-n mare
eu sunt acolo, aici, pretutindeni şi chiar şi-n stele
de mă vrei tu pe mine, caută-mă peste tot în lume

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeam singurătatea

Mereu visam la mare, voind să dau uitării
Durerea mea păgână şi sfântul ideal,
Dar m-a cuprins durerea singurătăţii mării,
Tristeţea ei măreaţă de verde şi opal...

Ce falnic se frământă ca dorurile mele,
Cu furia cumplită a vântului turbat,
Ca şi copilăria cu cerul ei de stele
Şi viscolul acela de dor nevinovat...

Zadarnic plânge visul, credinţa şi dreptatea
Că-n inima zdrobită găsesc un înţeles;
Eu voi iubi statornic, nedemn singurătatea,
Că doar a ei durere mă prinde cât mai des...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul pământului

În direcţia vântului,
Verbul tresare,
În tremurare -
Taina Cuvântului!

E Ora cântului,
În Cer şi-n Mare,
În direcţia vântului,
În distilare...

Focul avântului,
Vers şi mirare
Cânt şi-alinare -
Rostul pământului,

În direcţia vântului...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă unei ploi de-o vară

Ploua mărunt şi abundent
Şi ne iubeam concomitent;
Precoce tu, iar eu tardiv,
Şi ne iubeam consecutiv.

Bătea un vânt călduţ şi lent,
Şi ne lăsam concomitent;
Micuţă tu, iar eu masiv,
Şi ne lăsam consecutiv.

Zăream un curcubeu absent
Şi ne uitam concomitent;
Pasivă tu, iar eu activ,
Şi ne uitam consecutiv.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a ţâşnit din urletul
durerilor de facere
şi timidul, transparentul meu mulţumesc...
că exist
aş fi vrut să ştii că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
şi numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viaţa-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există şi un aici, unde tu prea
verşi ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
.
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îţi tremură ciuda că nu mai poţi să mă dojeneşti
că mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ţi mai sunt fiu,
când alte femei ţâşnesc din coaja vântului cu dureri de facere.
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care
poate încăpea doar soarele

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a ţâşnit din urletul
durerilor de facere
şi timidul, transparentul meu mulţumesc... că exist
aş fi vrut să ştii că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
şi numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viaţa-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur

ascultă mamă
acolo există, fiindcă există şi un aici, unde tu prea
verşi ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând

iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îţi tremură ciuda că nu mai poţi să mă dojeneşti
că mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ţi mai sunt fiu,
când alte femei ţâşnesc din coaja vântului cu dureri de facere �
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care poate încăpea doar soarele

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă talpa să citească

Câteodată, când clepsidra te striveşte
Aruncă de pe tine sticla ce te-nveleşte
Şi alergă pe o plajă de nisip desculţ
Să-ţi şoptească talpile cu a lor simţ
Că esti sus pe nisipul ce curge invers
Oprindu-l pentru o clipă, lipsit de sens
După care fugim noi turbaţi-n vortex
Negustând simplul ce lasă timpul perplex
Din adierea vântului, culoarea curcubeului
Cuvintele florilor, zborul fluturelui
Şi, chiar,.. din citirea lui cu tălpile...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului meu turnătorul

Noi iubeam acelaşi lucru
noi iubeam aceeaşi ţară
cine-i frunză cine mugur
înăuntru sau pe-afară

Noi iubeam aceeaşi ţară
însă eu eram vai altul
când te făceam de ocară
şi făceam prin casă blatul

Eu eram mereu vai altul
ba o frunză ba un mugur
din adânc creşte înaltul
noi iubeam acelaşi lucru

Noi iubeam aceeaşi ţară
de dincolo de hotară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

sunt o existenţă ambiguă
bulversată de răguşela timpului
secundele gri îmi apasă oasele meteoesensibile
contaminate cu vârtejul fonemelor esenţiale

aici mă renasc pentru a înlemni
acum îmi smulg sufletul pentru voi
şi mi-l întind ca o agoră antică
să mi-l mănânce rugina şi întunericul paşilor

simt cum pietrele râului dospesc în aortă
în ochi glandele lacrimale vor refuza
să mai zămislească din sentimente lacrimi vetuste
ci numai nisipul în vidul oglinzii zbârcite

în această lume suspectă anotimpurile îşi pierd substanţialitatea
voi rămâne doar cu scrisul infect în umbra lui Gutenberg
întrebându-mă ce s-a întâmplat şi cu vremea noastră:
a murit sau meditează viaţa în moartea cuvântului?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetele Pământului

Când Pământul începe a cânta,
ies flăcări, aruncând jucăuşe plete
ce se transformă-n cenuşă
şi dansează şi dansează
până la eliberarea trolilor
când se descarcă Pământul
făcându-şi muzica cunoscută.
Ca omenirea să o asculte,
muzica răsună şi zboară,
însoţită de flacăra vie
din adâncurile albastre ale pământului.
Fierb apele ce aruncă nor cenuşiu
care pătrunde în oasele
celor ce nu cunosc muzica Pământului
şi nu ascultă glasul divin
ce izvorăşte din inima Soarelui,
aşezându-se la picioarele omenirii
doar, doar, vor înţelege muzica planetei
şi glasul divin izvorât din adîncurile vieţii.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar şi aşa te iubeam...

parcă eram de gânduri născut,
in vis, iubire să-mi ajungă!
aveam gura pregătită de sărut
ochiul cald să te străpungă...
aveam zece mâini
dar mai multe- eu aş fi vrut...

până... ieri noapte/când
uimită de cât te iubeam!
mi se retezase o mână
ca-ntr-o ceremonie gravă
ca intr-un vis... de deochi...

dar... şi aşa te iubeam
te iubeam fără gură,
fără mâini...
fără ochi...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 septembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubeam pe această femeie. O iubeam pe această Mathilde. Iubeam sunetul vocii ei, umorul ei, râsul ei, felul cum vedea lumea, acel soi de fatalism al oamenilor care s-au vânturat mult. Iubeam râsul ei, curiozitatea ei, discreţie ei, coloana vertebrală, şoldurile uşor reliefate, tăcerile, blândeţea ei şi... tot restul. Totul... Totul. Mă rugam să nu poată trăi fără mine. Nu mă gândeam la consecinţele poveştii noastre. Descoperisem că viaţa e mult mai veselă dacă eşti fericit.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doua furtuni

Ne-am întâlnit...

Două furtuni
călătorind prin vise
tânjind după al dragostei liman
cuib al iubirii interzise

pe ţărmul nostru ne plimbam
ne răscoleam nisipul
şi timpul se oprise-n loc
să ne privească chipul

ne-nlănţuiam în curcubee
semn al iubirii noastre
dar fu de-ajuns doar o scânteie

numai una...
şi în noi doi
amarnic se dezlănţui
furtuna...

cer şi pământ s-au spulberat
şi-un nor întreg de stele,
pământul s-a cutremurat
şi ţărmul nostru...

ţărmul nostru s-a-necat
sub negrul cerului brăzdat
de furioase iele

mai tot alerg prin vis sperând
să te-ntâlnesc pe-o plajă...
deşi te vă plutind pe ţărm
furat de-o altă vrajă

nisipul meu cel răscolit
mi-adună scoici în salbă
iar valul îşi întinde braţul
de spumă, să mă aibă

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba Novac

Lumina pusă pe rug
iată
întunericul luminându-se!

Şi-apoi fiindcă nu au avut cai
au încălecat copacii
şi-au bătut drumul vântului
şi râdeau
râdeau
cu ochii în palme
şi cu buzele scuipate între dinţii mulţimii...
În piaţă turiştii
îi aşteptau cu fotografii
din care se scurgea timpul
cu oasele lor.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru statornicia clipei

există insule
în care amintirile apei
se întâlnesc cu amintirile pământului
iar amintirile focului din adâncuri
se întâlnesc cu amintirile
domoale sau înteţite
ale vântului

acolo de ţi-e dat să trăieşti
nu vei fi niciodată
singur

focul
inimii tale
pământul
cărnii
lacrimile
sângele
sufletul
întregesc
elementele

iar tu devii
cea mai frumoasă rugăciune
pe care viaţa o face pentru
statornicia clipei

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!